Astăzi, la pomenirea a
155 de ani de la trecerea la Domnul a Marelui Mecena al ortodoxiei și românimii, Emanoiul Gojdu, nu putem să nu-l amintim și pe cel care a făcut totul pentru a-i oferi moștenirea lăsată poporului român și estimată la circa 4 miliarde de euro, cadou, pe tavă, Ungariei. Mihai Răzvan Ungureanu, căci despre el este vorba, nu este singurul soroșist incompetent plantat de bulibașa Andrei Pleșu în alcovurile politicii și care a fost silit să dispară din viața publică prin demisie. Numai că la el sunt trei la rând: șoricelul rozaliu a fost demis de la Externe, apoi, de bun ce era, băgat de sclavul lui Soros, Băsescu, la Guvern, de unde a căzut cu tot cu cabinet, pentru a fi recuperat de Iohannis la Cotroceni și apoi la SIE dar zburat de corpul ofițerilor români pentru relații neprincipiale cu servicii străine de România, după cum s-a zvonit. Astăzi, reactivat de ultimul președinte al Fundației Soros - România, același Andrei Pleșu, disperat că pentru prima oară după 1989 un român va ajunge la Cotroceni: Călin Georgescu.
Cine a fost Mihai Răzvan Ungureanu: Premier prin 2012 timp de două luni, în care a lăsat în urmă pe birou și în Istoria României doar un menu cu vită kobe din banii plevei și știrea că a cerut eliminarea icoanelor și crucifixelor din birourile angajaților Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu a cam dispărut în ceață în ultimii zece ani, la fel ca Crin Antonescu, ambii cunoscuți pentru o activitate pasivă în politică în această perioadă. Trezirea lor din adormire arată nivelul jalnic al rezervelor de cadre ale sistemului: un personaj triplu demis și un dublu repetent scos de la naftalină sunt puși să atace un om care are în spate milioane de voturi ale românilor.
Ungureanu a mai fost demis în 2007, după Afacerea Gojdu, pe când era ministru de Externe în guvernul
lui Călin Popescu-Tăriceanu, după
scandalul declanșat de arestarea a doi muncitori români în Irak, acuzați
de spionaj și uitați într-o închisoare americană vreo trei luni, fără ca Ungureanu să-și informeze șeful direct .
A treia oară Mihai Răzvan Ungureanu a demisionat din funcția de director al SIE, prin 2016, după vreun an de vită kobe redivivus lăsându-l la butoane pe Silviu
Predoiu, pe care
îl plagiază și azi. Anterior numirii la SIE el fusese consilier la curtea lui Iohannis. De atunci, se spune, s-a retras la bază, la Viena, pentru a cheltui banii de ”consultanță medicală” încasați de soția lui, medic la Fundeni, de la OMV-Petrom. Un alt punct comun cu Crin Antonescu care în ultimii 10 ani recunoaște că a stat pe banii soției la Bruxelles.
La vremea respectivă Marian Munteanu a comentat această decizie și a precizat că principala
preocupare a opiniei publice ar fi să descopere cum a ajuns o asemenea
persoană în fruntea acestei instituții, care „alături de șeful
guvernului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, a oferit Ungariei, în mod
complet ilegitim, patrimoniul uriaș al Fundației Gojdu”.
„Nu demisia directorului SIE, Mihai Razvan Ungureanu, ar trebui să
preocupe opinia publică. Întrebarea este cum de a ajuns într-o asemenea
funcție cineva care, alături de șeful guvernului de atunci, Călin
Popescu Tăriceanu, a oferit Ungariei, în mod complet ilegitim,
patrimoniul uriaș al Fundației Gojdu. Incalificabil!”, a scris Marian
Munteanu pe pagina sa de Facebook.
Nu demisia directorului SIE, Mihai Razvan Ungureanu, ar trebui să preocupe opinia publică. Întrebarea este cum de a...
Posted by Marian Munteanu on Monday, September 26, 2016
În anul 2012, Mihai Răzvan Ungureanu, fost membru al „board”-ului fundației miliardarului maghiar Geroge Soros și apoi al conducerii Fundației milionarului rrom Andrei Pleșu, a fost recompensat cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Pecs pentru „servicii aduse statului maghiar” (
FOTO)
Fostul triplu demis are un "bagaj" de acuzații, fapte și declarații care ar trebui să ridice un semn de întrebare în privința fidelității sale față de interesele poporului român, semnala presa vremii.
În 1989, pe când avea doar 21 de ani, Mihai Răzvan Ungureanu ocupa deja cea mai înaltă funcție pe care un tânăr de vârsta sa o putea ocupa: MRU era membru supleant al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și activist comunist convins care se lăuda că nu s-a spălat pe mână un an de zile după ce i-a strâns-o însuși „tovarășul Nicolae Ceaușescu”.
Deși a recunoscut acest aspect, MRU a afirmat că funcția era "strict formală, care nu presupunea participarea la decizia politică propriu-zisă". Cu toate acestea, pe când avea doar 17 ani, MRU scria materiale elogioase în Opinia Studențească și Scânteia Tineretului la adresa regimului Ceaușescu și cuvânta de la tribunele UTC, ceea ce ar explica ascensiunea sa fulminantă spre vârful PCR. FACSIMIL:
După 1989, Mihai Răzvan Ungureanu a cunoscut de asemenea o ascensiune fulminantă. Astfel, în 1993, ajunge secretar executiv al Asociației Internaționale a Studenților în Istorie, Budapesta - Bruxelles (1990-1993).În 1993 a susținut masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice din cadrul colegiului St. Cross al Universității Oxford.
Între 1996 și 1998 este membru al board-ului științific al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă, Iași - București, membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie, etc.
În 1998, MRU a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de către ministrul Andrei Pleșu care căuta pe cineva potrivit să-i facă ouăle după ce a declarat că până și omleta îi venea rece în biroul din Aleea Alexandru.
În 2004, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe, în Guvernul Tăriceanu. Imediat, cerea instalarea portretului Anei Pauker în sediul Ministerului.
La doar un an de la numire, Mihai Răzvan Ungureanu susținea și promova o ordonanță de urgență, prin care România renunța la moștenirea lui Emanoil Gojdu, în favoarea Ungariei. Moștenirea este evaluată în prezent la 4 miliard de euro. Biserica Ortodoxă Română s-a opus vehement adoptării acestei ordonanțe și în martie 2008, Senatul României a respins adoptarea acestui acord dar fără ca bunurile fundației să revină vreodată din posesia Ungariei în cea a BOR și a statului român.
În 2006, într-un interviu acordat ziarului austriac "Die Presse", MRU făcea o afirmație ce avea să-i aducă porecla de Austro-Ungureanu:
Trebuie să priviți România aproape ca și un nou land federal. România este tot atât de importantă pentru economia Austriei ca și sângele pentru corp
MRU și-a dat demisia din Guvernul Tăriceanu în februarie 2007, iar în noiembrie a fost propus de președintele Băsescu pentru conducerea Serviciului de Informații Externe. La aflarea veștii, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru, a reacționat dur.
"A fost adus de Pleșu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat și în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat niște documente, și după ce a fost recuzat de premier, președintele l-a numit șeful SIE.
Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare președintele chiar nu știe cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?
Ulieru a mai spus că SRI a fost împiedicat să-l racoleze pe MRU de către un serviciu secret străin.
"Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iași, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferință de presă în care a denunțat faptul că un ofițer de la secția județeană al SRI a încercat să îl racoleze. Și ca urmare a acestei conferințe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofițerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofițer. Relevanța e următoarea, că acel ofițer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe niște motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofițer a fost făcut la dorința expresă a unui serviciu străin și stat străin", a spus experimentatul Ulieru, cel mai longeviv purtător de cuvânt din istoria SRI.
Penntru serviciile lui, în 2012, MRU a fost numit la conducerea Guvernului României, de unde reprezentatul poporului, Parlamentul, l-a zburat în unanimitate, după mai puțin de 80 de zile.
Cât a fost premier, Ungureanu a reușit să semneze acordurile petroliere "pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM și Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, pentru perimetrele Vama Veche, Adamclisi și Costinești", după cum informa la vremea respectivă, agenția Mediafax. Mai mult, Ungureanu a clasificat respectivele acorduri, ele rămânând la fel și astăzi.
Pe 13 martie 2012, deputatul Ion Stan
afirma în plenul Parlamentului că MRU a avut un rol cheie în nepedepsisrea celui care l-a ucis pe muzicianul Teo Peter.
"Soldatul, protagonistul unei relații sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul-cheie trebuia "să nu mai fie găsit". Mihai-Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE și a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat și prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea nu atât a acuzațiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului". În realitate, la volan se afla fiul unui consilier principal al Ambasadei SUA, șeful unei anume Mihaela Armășelu.
Oficial, Teo Peter a fost lovit de o mașină condusă de Christopher Van Goethem, soldat american de la Ambasada SUA din București aflat în stare de ebrietate. Extrădat în SUA, soldatul a fost găsit nevinovat. În documentele wikileaks, Ambasadorul SUA este înregistrat spunând că Van Goethem nu va "executa nicio zi de închisoare în România.
În 2014, pe fondul protestelor masive ale Românilor împotriva exploatării gazelor de șist, MRU susținea cu avânt exploatarea de la Roșia Montană în detrimentul statului român. Presa rea scria că avântul lui se poate explica prin faptul că unul din inițiatorii proiectului, controversatul miliardar Mark Rich, a sponsorizat o parte din studiile în străinătate ale lui MRU.
Mark Rich a fost unul din marii escroci internaționali ai lumii.
MRU a susținut și a reușit privatizarea companiei strategice Cuprumin, companie de stat aflată pe profit la acea dată. Compania a fost vândută la un preț de 200 de milioane de euro. Zăcământul de cupru pe care CupruMin îl putea exploata era evaluat la 4,5 MILIARDE de euro. Compania care a cumpărat Cuprumin, Roman Coppper, se înființase cu un an înainte.
Tot în calitate de premier, MRU s-a opus legii înființării unui muzeu al Comunismului pentru că „s-ar crea un paralelism instituțional nejustificat” între noua instituție și IICCMER. IICMER era condus la vremea respectivă de Andrei Muraru, ieșean ca și MRU.
Grupul de Investigații Politice sesiza Parchetul General legătură cu conflictul de interese în care s-a aflat fostul director SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, a cărui familie a primit 170.000 de euro de la firma austriacă OMV AG. "În decembrie 2007 Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit director al SIE, funcție de demnitate publică asimilată rangului de ministru. Începând cu 2009, firma OMV a devenit principala sursă de venit a familiei Ungureanu, Daniela Ungureanu încasând de la aceasta câte 85.000 de euro pe an (7000 de euro pe lună), de aproape 6 ori mai mult decât încasa Mihai Răzvan Ungureanu de la SIE”, se scria atunci.
Prin 2016 se ajunsese la vreo 700.000 de euro.
Sclavul lui Soros, ex-președintele Traian Petrov Băsescu, afirma în apărarea lui că "nu este legal ca, în perioada când o persoană este șeful SIE (Serviciul de informații externe), soția sa să fie angajată a unei firme din străinătate!”. Ulterior, când Ungureanu a îndrăznit să o atace pe Udrea cu o critică, Băsescu a șters cu el pe jos.
În final mai amintim ultima dar nu cea din urmă gaură neagră făcută de Mihai Răzvan Ungureanu într-o problemă de interes național: fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu, îl acuza pe fostul premier că pe vremea când a fost ministru de Externe, a trimis un ordin prin care îi cerea să nu se mai intereseze de Tezaurul României aflat la ruși.
„La numirea mea ca ambasador în Federația Rusă în 2004, reprezentanți ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federația Rusă, și anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI. Total surprinzător și de neînțeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuștean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în nici un fel și sub nici o formă problema Tezaurului”, spunea fostul astronaut.
De asemenea, profesorul Ioan Scurtu, fost președinte al Comisiei pentru recuperarea Tezaurului de la ruși, afirmă
în memoriile sale pe această temă că Ungureanu a blocat activitatea Comisiei, financiar și instituțional.
„Guvernul Tăriceanu
făcea economii drastice cu această Comisie, nefiind interesat de
recuperarea Tezaurului României de la Moscova, dar era culant în
privința restituirii de bunuri și proprietăți, inclusiv către străini",
scrie Scurtu în cartea sa. „Tezaurul României de la Moscova”, cu referire la Moștenirea Gojdu și înstrăinarea unor
proprietăți ale României către numeroși "moștenitori" maghiari, deși
acestea fuseseră răscumpărate de statul român după 1918.
„Statul
ungar nu a pus niciodată problema restituirii bunurilor pe care etnicii
români le aveau în Ungaria, dar statul român (prin guvernul Tăriceanu)
s-a arătat dispus să renunțe la valorile Fundației Gojdu, creată de
Emanoil Gojdu pentru susținerea materială a studenților români de
religie ortodoxă. Aflasem că ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu
negocia cu omologul său de la Budapesta crearea unei fundații comune,
româno-maghiare, care să fie finanțată din bunurile ce aparținea
Fundației Gojdu", adaugă Scurtu pentru a conchide, cu un gust amar: „Așadar, când era vorba de recuperarea Tezaurului României transferat la
Moscova în 1916 și 1917, guvernul Tăriceanu era reticient, dar când se
discuta despre «restitutio in integrum», era mai mult decât generos”.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (14)