Luni, la ÎCCJ s-a judecat recursul deputatului Ion Stan. Un complet de cinci judecători, în frunte cu Livia Stanciu, a respins apelul declarat de Ion Stan și a menținut condamnarea dată în primă instanță în martie 2015.

Jurnalistul Cornel Nistorescu a urmărit procesul și a notat, în Cotidianul, aspecte din proces. 

"Primul lucru care m-a surprins a fost completul. Doi judecători care trădau semne de neîngrijire. La cea mai înaltă Curte din Romania, cu președinta Înaltei Curți în mijloc, ei arătau de parcă judecau tractoriști și furturi de găini. Unul cu barba neîngrijită,celălalt, măsliniu, cu părul vîlvoi, tuns de cine știe cînd. Și ce văd eu? Din sală, un bărbat în cămașă roșie făcea naveta către impozanta masă a judecătorilor. Căra bilețele pentru aceștia", a scris ziaristul.

Ion Stan, fost șef al Comisiei de Control al SRI, a încercat să explice faptul că procesul său este o "înscenare judiciară a DNA și SRI". Notează Nistorescu: "Președinta ÎCCJ Livia Stanciu, președinta acestui complet de cinci judecători, învestit să judece apelul deputatului Ion Stan îl întrerupe.- Aceste lucruri au fost spuse și de apărare. Dacă aveți de adăugat altceva nou, zice ea, de parcă acuzația că este vorba de o înscenare judiciară pusă la cale de DNA și SRI ar fi o nimica toată. Parcă holul acelei instanțe ar fi avut și pe jos asemenea înscenări".

De-a lungul timpului, Ion Stan a făcut niște afirmații extrem de grave de la tribuna Parlamentului, dintre care amintim: fostul președinte, Traian Băsescu, agent de influență al unei puteri străine, "afacerea rachetelor Volkov și Hawk", dar și implicarea actualului șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, în mușamalizarea uciderii lui Teo Peter în care ar fi fost implicat fiul ambasadorului SUA din România la acea vreme. La câteva luni de la afirmațiile privind moartea lui Teo Peter, Ion Stan a fost ținta unui flagrant înscenat de DNA. 

 

Despre cazul Ion Stan, Cornel Nistorescu afirmă: "Numai cei care nu știu să citească despre politică și printre rânduri n-au înțeles că deputatul PSD Ion Stan a devenit ținta președintelui de atunci, Traian Băsescu, a SRI și mai ales a directorului George Maior (care, conform declarației lui Ion Stan, l-a și amenințat) și a unor forțe din afara României. Chiar și partidul său, marele PSD, a ignorant cazul, semn că și-a dat acordul pentru sacrificarea lui Ion Stan. Simulacrul de flagrant de mai târziu, înregistrările cârpite ale SRI, martorii cercetați de DNA în alte dosare și folosiți împotriva lui Ion Stan și multe altele se constituie în argumente jurnalistice pentru un dosar politic de mare importanță pentru structurile statului. Nu întâmplător Traian Băsescu l-a numit pe Ion Stan ”o problemă de stat”.

Redăm fragmente din discursurile lui Ion Stan, făcute de la tribuna Parlamentului, cu precizarea că la final se pot citi integral, așa cum au fost postate de siteul Cotidianul.

"Un astfel de comentariu readuce în atenție circumstanțele accidentului în care a decedat Teo Peter și ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor și beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la București. Soldatul, protagonistul unei relații sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia "să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE și a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat și prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzațiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului.

Complicitatea la o astfel de operațiune nu i-a creat, oare, niciun fel de dependență, sau a fost tocmai consecința firească a unei dependențe anterioare?!

Desemnarea sa ca prim-ministru a fost o "mutare în plic” primită de Traian Băsescu de la lobbyistul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc. etc. acreditat pe lângă chiriașul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul sau, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi". Integral, AICI.

"Pentru upgradarea rachetelor Hawk, de la varianta PIP II la varianta interoperabilă NATO PIP III, a fost convenit, la nivel guvernamental, un program comun româno-olandez cu asistența producătorului american RAYTHEON IDS, fiind nominalizată în acest sens Uzina Electromecanica din Ploiești, singurul operator din România autorizat și în prezent pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea și mentenanța rachetelor.

Miza celor 100-150 milioane, la cât se ridică valoarea inițială a ofertei de modernizare, a stârnit imediat interesele căpușelor industriei de apărare și ale sugativelor politice protectoare. În anul 2005, deși Ministerul Economiei alocase fondurile pentru modernizarea rachetelor, s-a încercat scoaterea din rol a Uzinei Electromecanica și constituirea, în parteneriat public-privat, a unei așa-zise societăți mixte, S.C. AGELSIS S.A., în care 51 din active să revină la doi directori ai Electromecanica și unei a treia persoane, care reprezenta o companie interesată în dezmembrarea și preluarea ROMARM. Această intenție frauduloasă și ilegală, deoarece legislația română interzice firmelor private să opereze în domeniul rachetelor de uz militar, a fost stopată.

Cineva din conducerea Ministerului Apărării Naționale, supărat și nervos că nu i-a reușit combinația, a dispus scoaterea rachetelor din custodia Uzinei Electromecanica și depozitarea lor într-o unitate militară, unde nu sunt cele mai propice condiții tehnice de conservare". Discursul integral, AICI.

"Nu-mi face deloc plăcere sa fac declarații politice pe seama faptelor neavenite ale președintelui republicii, dar dânsul simte tot mai des nevoia să fie în atenția critică a concetățenilor și, mai nou, și a cancelariilor străine, de la Est la Vest și de la Nord la Sud.

Așa de exemplu, mai zilele trecute, deloc inspirat de numele bulevardului de pe latura de miazănoapte a Palatului Președinției, a stabilit un dead-line de trei ani pentru ca micii oameni de stat din fruntea Franței, Italiei, Germaniei și Marii Britanii să devină la fel de mari, de înțelepți și vizionari, precum Traian Băsescu, pentru a repune pe tapet, precum Bonaparte, proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei.

Când asemenea idei nu vă aparțin, dar vă folosiți de poziția oficială pentru a le promova în spațiul comunicării publice internaționale, se cheamă că sunteți în rețea. În rețeaua de influență a unui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, a cărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să le apărați. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate ați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României.

După mulți ani de tăcere în chestiunea concesionării minelor de aur, o problemă ce ne divizează și contrapune opiniile la nivel național, evidentă fiind opoziția față de nefericitele soluții acceptate de reprezentanții statului, într-o conjunctură parcă anume așteptată, președintele iese în lumina reflectoarelor și se pronunță în favoarea concesionărilor. Fără să fie stabilite, elaborate și decise condițiile prealabile! Pe bună dreptate, asemenea declarații pot fi suspectate de a fi expresia unor interese ascunse. Ca și anterior, același comportament tipic al agentului de influență.

Astfel de gesturi nu sunt gratuite. Istoria este ticsită de statele de plată ale agenților de influență, iar cadeților din academiile serviciilor de informații și poliției le sunt date exemplele de prim rang, pentru a nu le fi teamă să caute și să dovedească această specie periculoasă de agenți, tocmai acolo unde pot provoca răul cel mai mare, adică în cancelariile puterii.

Ca să nu fiu acuzat de lipsa argumentelor, fie-mi îngăduit să recurg la un citat de manual:

"Agenții de influență. Prima categorie, de nivel înalt, este compusă din conducători politici, militari și economici, sindicali, înalți prelați și alții asemenea, implicați în crearea evenimentelor ce se doresc influențate. Astfel de agenți au fost: regele Hussein al Iordaniei, foștii președinți ai Libanului, Bashir Gemayel, Egiptului, Anwar El Sadat, al Republicii Costa Rica, Jose Figuerez, al Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz și Luis Echeveria, Giovani Battista Montini (Papa Paul al Vl-lea), Karol Wojtyla (Papa Ioan-Paul al II-lea), Mihail Gorbaciov (...) Recompensarea serviciilor efectuate de asemenea agenți se face cu bani, dar și prin contraservicii: instruirea și dotarea gărzilor personale, furnizarea de informații despre opoziție, logistică și metode pentru influențarea rezultatelor alegerilor (3 milioane în campania lui Eduardo Frei, Chile, din 1964), campanii de presă, crearea majorităților parlamentare pro sau contra, acordarea de diverse alte facilități."

Discursul integral, AICI: