Ȋn ședința de guvern de miercuri, 18 mai a.c., guvernul a adoptat o ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (Clic pentru lecturare). Au fost modificate astfel 13 articole din Codul Penal și alte  101 articole din Codul de Procedură Penală.

„De la intrarea în vigoare a noului Cod Penal și a noului Cod de Procedură Penală au fost nu mai puțin de 15 decizii ale Curții Constituționale care au produs un impact important asupra acestor acte normative. În consecință, a fost necesară transpunerea urgentă a unor acte normative pentru clarificarea elementelor din aceste două coduri, conform indicațiilor pe care Curtea Constituțională le-a făcut. În mod normal, aceste transpuneri trebuiau să se facă în 45 de zile. Unele erau în discuții în Parlament, dar n-au apucat să fie votate”, a motivat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu.

Poate Guvernul României să se substituie Parlamentului și, printr-o ordonanță de urgență, să aducă modificări celor două Coduri? Conform art. 147, alin. (1) din Constituția României, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.”

Constituția vorbește, prin urmare de „legi și ordonanțe”, dar și de „Parlament sau Guvern, după caz”. „Cazul” nu descrie situația de criză în care ne-am putea afla la un moment dat, ci domeniul strict asupra căruia pot interveni „Parlamentul sau Guvernul”. Decizia nr.415 pe care Curtea Constituțională a României a pronunțat-o la 14 aprilie 2010 în legătură cu legea ANI lămurește foarte clar acest aspect.

„Curtea constată că dispozițiile art.147 alin.(1) din Constituție disting – cu privire la obligația de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției – între competența Parlamentului, pentru dispozițiile din legi, pe de-o parte, și cea a Guvernului, pentru dispozițiile din ordonanțe ale acestuia, pe de altă parte.

Ca atare, pe o perioadă de 45 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanță de urgență pentru a pune de acord prevederile Legii nr.144/2007 constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, dar poate iniția un proiect de lege în acord cu cele stabilite prin prezenta decizie”, se spune în Decizia CCR nr.415/14 aprilie 2010.

Această concluzie la care au ajuns judecătorii Curții Constituționale avea să fie ulterior invocată și în ale decizii ale CCR: decizia nr.872/25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, decizia nr.680/26 iunie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dar și decizia nr.392/2 iulie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.59 alin.(2), art.60 alin.(1) și ale art.62 alin.(3) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.      

Prin urmare, dacă pentru legea privind statutul polițistului nu este de competența guvernului să modifice, prin ordonanță, acele prevederi declarate neconstituționale, cu atât mai puțin Executivul poate să facă asta în cazul Codului Penal sau al Codului de Procedură Penală. Indiferent cât de bune ar fi intențiile sale declarate!

Constituțional, singurul lucru pe care-l putea face Guvernul era inițierea unui proiect legislativ pentru modificarea acelor articole de lege, și nicidecum emiterea unei ordonanțe de urgență.

Avem un Parlament plin de incompetenți? Există alegerile electorale. Avem un Parlament plin de hoți? Există puterea judecătorească. Ȋnsă trebuie să avem și putere legislativă, iar Executivul nu poate uzurpa, sub niciun fel de motivație, atribuțiile Parlamentului!

Art.1 din Constituția României prevede că „statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Ȋn momentul în care Guvernul, format din niște oameni numiți în funcții, se joacă de-a Parlamentul, ori Curtea Constituțională vine și îl pune la colțul de rușine, ori recunoaștem cu toții, public, că în România nu mai există democrație!