ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Ȋn luna mai a anului trecut, Coaliția pentru Familie a înregistrat la Senat, pentru dezbatere, propunerea legislativă de revizuire a Constituției României. La 7 iunie 2016, proiectul legislativ a fost prezentat în Biroul Permanent al Senatului și transmis apoi Curții Constituționale a României (CCR), pentru verificarea respectării dispozițiilor constituționale privind revizuirea Constituției, precum și a celorlalte condiții prevăzute de lege. 

La CCR fuseseră depuse și listele cu semnăturile celor 3 milioane de români care doresc revizuirea Constituției, prin modificarea art. 48, alin (1), astfel încât acesta să prevadă că  „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie (n.r. – și nu între soți, așa cum este formulat acum), pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” 

Ȋn iulie 2016, CCR a decis, cu unanimitate de voturi, că „inițiativa legislativă a cetățenilor intitulată «Lege de revizuire a Constituției României» îndeplinește condițiile prevăzute de art.150 și art.152 din Constituție”. 

A fost prima, dar și ultima decizie asumată în legătura cu această inițiativă legislativă ce are în spate voința declarată a 3 milioane de cetățeni români. Toți, cu drept de vot. Ținând cont de faptul că nu au avut dreptul să semneze pe liste decât cetățenii cu domiciliu în România, numărul celor care susțin această inițiativă legislativă este mai mare decât numărul celor care au votat PSD la ultimele alegeri parlamentare (45% din 7.200.000 prezenți la urne). 

3 milioane de alegători chiar pot face diferența. Și, deși asta ar trebui să-i motiveze, parlamentarii vechi și noi n-au făcut altceva decât să desconsidere voința acestor oameni. Pas cu pas.

Mai întâi, s-a spălat pe mâini Senatul

La 14 octombrie 2016, deci după ce a decis că inițiativa legislativă este constituțională, CCR a comunicat Senatului hotărârea. Nu a făcut asta Coaliția pentru Familie, nu vreun cetățean din cele de 3 milioane de semnatari, ci însăși CCR, garant al supremației Constituției.

Foto 1
 
Mai mult decât atât, în Decizia nr.580 din 20 iulie 2016, prin care s-a pronunțat asupra acestei inițiative legislative, CCR preciza, negru pe alb, că hotărârea luată „se comunică inițiatorilor revizuirii, precum și Președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.” 

 

Nu Președintelui României, nu Președintelui Camerei Deputaților, ci Președintelui Senatului. 

Proiectul a fost prezentat Biroului Permanent al Senatului și apoi trimis pentru raport la Comisia juridică și la Comisia pentru constituționalitate și libertăți civile. Secretarul general al Senatului a trimis adrese către Secretariatul General al Guvernului și către ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul, solicitându-le punctele de vedere.  

La 3 noiembrie 2016, cele două comisii din Senat au anunțat că „supun spre dezbatere și adoptare, plenului Senatului, raportul comun de admitere a propunerii legislative. Ȋn raport cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din categoria legilor constituționale și urmează a fi supusă votului plenului Senatului, potrivit art.151, alin.(1) din Constituția României, republicată, care prevede că «Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere».”

Pe 7 noiembrie, proiectul a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului. Și toată lumea aștepta votul final. Inutil, pentru că onor parlamentarii au intrat în campanie electorală, preocupați fiind de obținerea unui nou mandat. După ce s-au văzut cu voturile în căruță, și-au reamintit, vag, și de propunerea legislativă susținută de cele 3 milioane de români. 
 
Iar în 6 februarie a.c., la Biroul Permanent al Senatului, în ședința condusă de Niculae Bădălău, Șerban Nicolae a propus „aprobarea scoaterii de pe ordinea de zi a Senatului și transmiterea către Camera Deputaților a propunerii legislative”. Vă redăm integral stenograma acelui moment:

„Domnul Niculae Bădălău: Punctul 8, scrisoarea Comisiei pentru constituționalitate, libertăți civile și monitorizare a executării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, prin care înaintează propuneri cu privire la procedura de revizuire a Constituției României.

Domnul Șerban Nicolae: Dacă îmi îngăduiți.

Domnul Niculae Bădălău: Vă rog.

Domnul Șerban Nicolae: Foarte rapid vă sintetizez. Am mai avut discuția asta. Ceea ce propunem noi de la cele două comisii:
Unu – pe ordinea de zi a plenului să fie înscris ca punct aprobarea scoaterii de pe ordinea de zi a Senatului și transmiterea către Camera Deputaților a propunerii legislative, urmând ca cei de la Cameră să se pronunțe mai înaintea noastră.
A doua chestiune – propunem modificarea Regulamentului Senatului pentru asemenea ipoteză de inițiativă de revizuire a Constituției. Noi nu avem în Regulament o procedură distinctă, deși Constituția instituie o procedură distinctă pentru legile constituționale față de legile organice și ordinare. 
Și a treia chestiune – este vorba de o solicitare către Birourile permanente reunite, pe care o să o facem și acolo, prin dumneavoastră, ca și regulamentul activităților comune să suporte aceleași modificări pentru procedura de revizuire a Constituției.

Domnul Niculae Bădălău: De acord.

Domnul Șerban Nicolae: Pentru primă fază, prima chestiune este de punere pe ordinea
de zi a primului plen a scoaterii de pe ordinea de zi a acestui punct. Și transmiterea către Comisia pentru regulament a propunerii de modificare a Regulamentului.

Domnul Niculae Bădălău: Vă rog, domnule președinte.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu: Ca membru al Comisiei pentru constituționalitate, susțin tot ce a spus domnul președinte, pentru că este o decizie pe care am luat-o în comisie ca să putem să deblocăm situația cu inițiativa. Mulțumesc. 

Domnul Niculae Bădălău: Mulțumesc. Domnul vicepreședinte.

Domnul Remus Mihai Goțiu: Nu am înțeles care ar veni, până la urmă, comisia decisivă. Intenționăm să fie plen reunit să decidem?

Domnul Șerban Nicolae: Nu. Prima Cameră care se pronunță este Camera Deputaților. Este ordinea dată de Constituție. Noi ne pronunțăm după Camera Deputaților, dar nu în calitate de Cameră decizională, ci pe procedura care implică, în caz de divergență, medierea. Și atunci, noi doar o transmitem la Cameră, urmând ca ei să introducă în circuitul legislativ la Cameră inițiativa de revizuire a Constituției privind modificarea unui articol.
 
Domnul Niculae Bădălău: Le trimitem la regulament și Cameră. Mulțumesc, domnule președinte. De acord.” 

La 8 februarie, Senatul a trimis inițiativa legislativă Camerei Deputaților. Ȋn locul lui Călin Popescu Tăriceanu a semnat adresa chiar Niculae Bădălău, vicepreședinte al Senatului.

Ieri, Camera Deputaților s-a spălat pe față

A greșit CCR, așa cum susțin senatorii de mai sus, atunci când a considerat că Senatul este prima cameră sesizată? 

Cea care stabilește ordinea în care sunt sesizate Camerele e chiar Constituția României. Art. 75, alin (1) prevede că „se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum și proiectele legilor organice prevăzute la (...). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.”

Există legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Clasificarea lor se realizează pe criteriul conținutului reglementărilor, dar și pe cel al procedurii de adoptare. Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției (art.73, alin.2).

Iar art.75, alin. (1) stabilește că, în cazul legilor constituționale, nu Camera Deputaților e primă Cameră sesizată. De altfel, acest lucru este prevăzut și de art.92, alin (8) din Regulamentul Camerei Deputaților.
 
 

Ȋn 2003, șase deputați și trei senatori au depus un proiect de lege pentru organizarea și desfășurarea referendumului național privind revizuirea Constituției. Prima cameră sesizată a fost Senatul, iar proiectul a fost adoptat, devenind Legea 375/2003. Și nimeni n-a pus atunci la îndoială că acela ar fi fost traseul legislativ corect. 

Ajunsă la Camera Deputaților în 13 februarie a.c., inițiativa legislativă e trimisă la cules de avize prin Comisii. Ȋn 7 martie, proiectul primește și raportul favorabil al Comisiei Juridice și e gata să intre pe ordinea de zi a plenului. Minunea se întâmplă luni, 27 martie, când deputații își declară, pe rând sprijinul personal, dar și în numele grupului parlamentar din care fac parte (PSD, ALDE, PMP). A doua zi, urmează votul final. 

Și, nu-i magie, e piftie, proiectul dispare iar de pe ordinea de zi. De ce? Pentru că din nou parlamentarii încep să se scarpine șecspirian în creștet, întrebându-se cine ar trebui să fie prima Cameră sesizată. Iar dilema îi lovește, exact ca la Senat, nu atunci când proiectul e înregistrat la Biroul Permanent, nu când e discutat în comisii, ci fix înainte de votul final. Cu același argument, de tipul „să fie bine, ca să nu fie rău”.  

„A fost o dezbatere de dimineață, dacă am fi sau n-am fi prima Cameră sesizată”, a declarat, pentru Active News, Florin Iordache, deputat PSD. „Și s-a stabilit că e nevoie de o întâlnire a Birourilor Permanente reunite, pentru a tranșa această problemă”.

Probabil că Birourile reunite vor ajunge la concluzia că nu Parlamentul României, ci cel al Republicii Moldova ar trebuie să legifereze organizarea referendumului pentru care au semnat 3 milioane de cetățeni. 

Știți ce înseamnă 3 milioane?! Sunt toți oamenii din București, plus Iașiul, Timișoara și Cluj-Napoca. Nici Casa Poporului nu-i îndeajuns de mare, ca să nu poată fi înconjurată!