ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Tot ceea ce trebuie să facă oamenii buni pentru ca răul să triumfe este să rămână în casele lor pe 6-7 octombrie.

Am văzut multe interpretări date votului de la referendum, însă mie mi se pare că esențialmente el se reduce la această valoare fără de care nu putem respira: libertate.

Fără libertate, nu avem autonomie. Nu putem lua decizii pentru noi. Nu putem conta în nimic – nici măcar în ceea ce privește administrarea vieților noastre de zi cu zi. Nu putem conta nici în viața familială, intimă, de care tocmai apostolii boicotului vor să se atingă – iar nu noi.

Fără libertate, nu avem demnitate. Să trebuiască să taci, să te cenzurezi, să trăiești o dublă viață cu dublu limbaj, este înjositor. Este sub demnitatea noastră. Dar, asta se întâmplă deja în multe părți ale lumii civilizate. Excluderile, concedierile, înfierările, zdrobirea unor biografii devin lucruri comune în Occident. Doar pentru că ai opinii despre căsătorie sau sexualitate care doar acum 20 de ani erau banale, mainstream.

Fără libertate, nici măcar nu avem posibilitatea de a greși. Pentru că într-un regim al libertății pot trăi și cei care au dreptate și cei care nu au.

Asta e, de altfel, marea diferență între noi și oponenții noștri. Nimeni din tabăra noastră, cu toate exagerările, nu a cerut ca promotorii drepturilor LGBTQ să nu mai aibă dreptul de a comunica și de a promova agenda specifică. În schimb, dacă am trăi în regimul lor, după cum s-a văzut din atitudinile și reacțiile rușinoase pe care le-au exhibat acești activiști, noi nu am avea drept la existență și libertate. Orice om de bună credință, indiferent de ideologia de la care se revendică, a putut vedea asta. În acest conflict, una din părți a spus despre cealaltă că nu ar trebui să existe. Literalmente. Și nu trebuie să uităm asta.

În lumea pe care o vor acești activiști, fiți siguri că materiale documentate, oneste, ca cele apărute, de pildă, în România Liberă, nu vor mai fi posibile. Deja se întâmplă acest lucru în Occident, unde nu mai e posibil să pui astfel de probleme decât cu rare (dar semnificative) excepții.

Noi nici nu ne dăm seama că o astfel de dezbatere cum a avut loc în perioada din urmă nu mai e posibilă în unele părți din lumea civilizată. Nici nu ne dăm seama că suntem pe cale să pierdem ce ne-a mai rămas, cât ne-a mai rămas: libertatea.

Eu cred că cei care au ieșit în 89, cu toată manipularea și cu toată instrumentarea, au făcut-o din această nevoie fundamentală umană – a fi liber. Au preferat să riște moartea, dar să tragă o gură de aer proaspăt de libertate. Unii au tras-o pentru prima și ultima oară. Alții au rămas cu un gust amar, văzând cum libertatea pentru care au ieșit este batjocorită, lipsită de conținut, aruncată ca un bănuț devalorizat unui cerșetor: ești liber să sărăcești și să devii sclav.

Așa am ajuns să fim deposedați de libertate, încetul cu încetul. Ne-au răpit bruma de civilitate și de stare socială pe care o aveam. Ne-au deposedat de industrie, servicii, resurse. Iar acum se pregăteau să ne deposedeze și de libertatea care ne mai rămăsese: aceea de a trăi potrivit unor valori care nici măcar nu sunt doar creștine, ci țin de un firesc.

De aceea consider că este vital să mergem și să votam DA. Un vot DA este, pentru mine, ca o fereastră deschisă, ca o ușă deschisă către soare și aer. Este un drum, o cale, un mijloc de a mai rămâne, pe cât se poate liberi. De a putea respira. De a trăi. Fără libertate nu putem trăi. Fără libertate murim.

Un ultim cuvânt este despre persoanele cu practici hom9exuale. Aceste persoane nu constituie un pericol pentru societate. Ele sunt oameni, ca mine și ca tine, cu păcatele și cu binele din ei. Egali în demnitate și în libertate, inclusiv aceea de a greși. Mai mult decât atât, ei, așa puținei cum sunt, trăiesc printre NOI. Alături de NOI. Ei nu trăiesc cu ACCEPT și nici cu MosaiQ. Activiștii profesioniști ai revoluției sexuale fac o crimă poate deliberată atunci când incită lumea prin comportamentul lor agresiv. De unde nu ar da ei să fie linșată vreo persoană cu astfel de practici ca să capitalizeze politic?

Acești activiști agresează o majoritate, în condițiile în care cei pe care pretind că-i reprezintă, deși nu i-a ales nimeni, sunt nevoiți să trăiască în cadrul acelei majorități. Ei au prieteni și rude care vor veni la referendum. Așadar, acești impostori care se pretind reprezentanții cuiva, în realitate, nu reprezintă decât o agendă radicală de revoluție culturală. Ei nu reprezintă o comunitate și nici măcar o minoritate. Reprezentarea legitimă a minorităilor există în România și se exercită legal, prin alegeri, în cadrul Parlamentului.

Avem încă o șansă de a ne păstra, măcar parțial, libertatea. O șansă neprețuită, care apare cel mult odată la o sută de ani. Să nu o ratăm!

Articol apărut inițial aici.