ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Război, terorism, intervenții militare și răsturnări de guverne sub flamura democrației, sau/și a salvării omenirii de dictatori răi. Acoperire sau realitate? Adevăr, sau minciună? Înainte de a răspunde eu, dau cuvântul unor personaje, din Occident, de diverse orientări, în special americani. Cele de mai jos sunt doar câteva dintre miile de astfel de opinii, comentarii, analize, studii, statistici, cărți ale celor din Vest despre Vest și, în special, despre ceea ce ei numesc Imperiu.

Harold Pinter (Premiul Nobel pentru literatură, 2005) – Artă, adevăr și politică (Fragmente din alocuțiunea de la premiere)

După cum fiecare știe, justificarea pentru invadarea Irakului a fost că Saddam poseda un stoc foarte periculos de arme de distrugere în masă. Am fost asigurați că era adevărat. Nu a fost adevărat. Ni s-a spus că Irakul are o relație cu al-Qaeda și că este responsabil pentru atrocitățile din 9/11 din New York. Ni s-au dat asigurări că era adevărat. Dar nu era. Ni s-a spus că Irakul amenință securitatea lumii. Am fost asigurați că așa este. Nu era….

Statele Unite au susținut și în multe cazuri au dat naștere fiecărei dictaturi militare de dreapta din lume după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Mă refer la Indonezia, Grecia, Uruguay, Brazilia, Paraguay, Haiti, Turcia, Filipine, Guatemala, El Salvador și, desigur, Chile.

Sute de mii au murit în aceste țări. Chiar au murit? Și sunt toți morții imputabili politicii externe a SUA? Răspunsul este da, aceste morți au avut loc și ele sunt imputabile politicii externe a SUA….

Invazia Iraqului a fost un act banditesc, un act de terorism de stat strigător la cer, demonstrând absolutul dispreț pentru conceptul de lege internațională. Invazia a fost o acțiune militară arbitrară, inspirată de o serie de minciuni după minciuni și o uriașă manipulare a media și, deci, a publicului; un act intenționat pentru consolidarea controlului militar și economic american al Orientului Mijlociu mascat ca eliberare. O formidabilă afirmare a forței militare responsabilă pentru moartea și mutilarea a mii și mii de oameni nevinovați….

I-am adus poporului iraqian tortură, bombe cu separație, uraniu sărăcit, nenumărate acte de crimă haotică, mizerie, degradare și moarte și le-am denumit „aducerea libertății și democrației pentru Orientul Mijlociu….


Dacă ne concentrăm pe creșterea ISIS și căutăm sursa sălbăticiei care a luat atâtea vieți nevinovate în Paris și în San Bernardino, poate că vom vrea să privim dincolo de convenabilele explicații despre religie și ideologie și să ne concentrăm pe mult mai complexele rațiuni ale istoriei și petrolului, care indică ca vinovați pentru terorism pe „campionii” militarismului, imperialismului și petrolului, aici pe propriile meleaguri. …

Să fim corecți, ceea ce numim „războiul contra terorii” este numai un alt război pentru petrol. Am făcut praf 6000 de miliarde pe trei războaie în afară și pe construirea unui stat în război pentru securitatea națională acasă, după ce petrolistul Cheney a declarat „Lungul război” în 2001. Singurii câștigători au fost contractorii militari și companiile petroliere, care au băgat în buzunare profituri uriașe. Ne-am compromis valorile, ne-am măcelărit proprii tineri, am omorât sute de mii de oameni nevinovați, ne-am stricat bogățiile naționale în costisitoare aventuri fără rost în afară. În acest proces, am transformat America, odată farul libertății, într-un stat al supravegherii pentru motive de securitate națională și într-un paria moral internațional….

Mark Twain despre războiul de ocupare a Filipinelor din 1899-1902:

…. am văzut că nu intenționăm să eliberăm, ci să subjugăm poporul Filipinelor. Ne-am dus acolo pentru a cuceri, nu pentru a salva… Am pacificat câteva mii de insulari și i-am îngropat; am distrus cîmpurile lor, am ars satele lor, am lăsat pe drumuri văduve și orfani și am subjugat restul de 10 milioane prin „asimilare de bună voie”, numele pios al puștii; …

(Conform JM Gates și Smallman-Raynor and Cliff numărul civililor filipinezi care au murit din cauza torturilor, înfometării, luptelor și bolilor aduse de război a depășit un milion, adică 10 % din populație. Au fost înființate lagăre de concentrare pentru bărbați, femei și copii în mai multe provincii.)  Mai multe aici și aici.


Se pare că războaiele SUA din Afganistan, Siria, Iraq, Yemen și Somalia sunt insuficiente pentru a sătura Partidul Războiului. Acum el vrea să-i conducă pe suniții din Orientul Mijlociu împotriva șiițilo,r care sunt dominanți în Iran, Iraq, Siria și Sudul Libanului și sunt o majoritate în Bahrain și regiunile producătoare de petrol ale Arabiei Saudite.


Noi americanii,prinși până peste cap în eternul „război contra terorii”, purtând ilegale și nejustificate războaie globale în numele acestuia și al așa-numiților „teroriști islamiști”, se întâmplă să fim cel mai mare creier, creator, finanțator și susținător al „terorii islamiste”. Ne-am folosit de aceasta ca metoda noastră principală, ca mod de operare, în timpul Războiului Rece, în întreg Orientul Mijlociu, Africa de Nord și restul lumii musulmane. L-am inventat și antrenat pe Bin Laden. Nu, trebuie să fie la plural. Am antrenat și folosit și susținut mulți Bin Ladeni în toată lumea. Apoi, după Războiul Rece, am continuat la fel în Asia Centrală, Balcani; Caucaz și Xinjiang. Astăzi continuăm să fim națiunea teroristă numărul unu a lumii. Fie prin războaiele de agresiune ilegale și nejustificate, sau acelea puse pe seama unor „extremiști islamiști”, care se întâmplă să fie direct conduși, instigați, finanțați și susținuți de noi.


Acești oameni sunt mincinoși și corupți. Ei nu au nicio problemă să folosească minciuni pentru a omorî un milion de irakieni și mii de soldați americani doar pentru a-și duce mai departe planurile și nu avem niciun motiv  să credem că nu ar omorâ la fel de bine și civili americani.

Nafeez Mosaddeq Ahmed – Teroriștii noștri

CIA a antrenat, finanțat și susținut Osama bin Laden și rețelele sale de mujahedini pentru a-i învinge pe sovietici în Afganistan. După sfârșitul Războiului rece, bin Laden s-a întors împotriva Veszului și nu am mai avut nevoie de el. Continuele sale atacuri teroriste împotriva noastră, duse peste zece ani, care au culminat cu 9/11, au provocat răspunsul nostru sub forma „Războiului împotriva terorii”. Aceasta este povestea oficială. Și este falsă. Nu numai să serviciile secrete vestice au continuat să „se îngrijească” de grupurile extremiste și teroriste islamiste conectate cu al-Qaeda după războiul rece; ele au continuat să facă acest lucru și după 9/11.


A fost o perioadă, între 1945 și 1990, în care SUA au condus lumea non-comunistă cu o brutalitate de șef de bandă, hărțuind statele vasale cu puterea lor militară și financiară nelimitată, biciuindu-le și amenințându-le până le aduceau la supunere. În cercurile diplomatice de după război, o ironie bine cunoscută era aceea că SUA nu aveau prieteni, ci numai clienți și, în plus, și aceia bătuți și hărtăniți.


Ideea era aceea de a înconjura Uniunea Sovietică și China cu baze și apoi să le blocheze militar, economic și diplomatic într-un cârd de state comuniste de la Ungaria și Cehoslovacia, în Europa de Est, la Coreea de Nord, la Pacific, și de la sudul Siberiei până la republicile sovietice din Asia Centrală. Cu alte cuvinte, o mare parte a teritoriului Eurasiatic.

Și apoi, când Zidul Berlinului a căzut în 1989, iar Uniunea Sovietică s-a prăbușit și a dispărut de pe fața pământului în 1991, era gata. Împreună cu fosta lume comunistă, „blocarea” ca politică era aruncată la coșul de gunoi al istoriei – dar a fost ea? În mod ciudat, după cum arată Alfred McCoy, dacă te uiți la bazele militare ale Washingtonului (care s-au înmulțit în epoca post-sovietică), la conflictele sale și la accentul pus pe politica sa externă, tentativele americane de „a bloca” ținuturile centrale ale Eurasiei, în special Rusia și China, nu s-au oprit nicio clipă.


Suferința totală este enormă: victimele, familiile ciopârțite, natura structura (prin verticalizare) și cultura (prin brutalizare, mituri ale răzbunării și onoarei) deteriorate. Cele mai multe se potrivesc unui singur model: construirea unui imperiu al SUA, bazat pe exploatare economică a altor state și altor popoare, folosind violența directă și indirectă, deschisă (Pentagonul) și ascunsă (CIA); cu sprijin deschis și ascuns de la aliații SUA. Rezultatul este structura clasei internaționale, cu diferențe crescânde între țările sărace și bogate și între oamenii săraci și bogați. Descoperim mereu că SUA sprijină pe cei care favorizează afacerile și creșterea americană, și acționează împotriva celor care acordă prioritate distribuirii și nevoilor de bază ale celor mai nevoiași. Aceștia mor, câte 100.000 pe zi, subnutriți, neîmbrăcați, fără adăposturi, fără a fi îngrijiți, fără școlarizare, fără locuri de muncă și fără viitor.


Prin examinarea acestor trei exemple contemporane de insecuritate alimentară și înfometare – Yemen, bazinul lacului Ciad din Africa de Vest și Sudanul de Sud – devine clar că foametea este astări inextricabil legată cu geopolitica și imperialismul. Căci, în fiecare dintre cazuri, imperiul condus de SUA este, în final, responsabil pentru imaginile tulburătoare ale copiilor schelet, mamelor incapabile să aibă lapte pentru copilașii lor și corpurile în vârstă care se descompun.

Întrebarea este: cum a fost posibil să vedem un dezastru al foametei și umanitar desfășurându-se efectiv chiar la picioarele personalului militar american și francez, dacă aceste forțe sunt acolo numai din motive umanitare?

Dar tristul adevăr este acela că imperiul este prea puțin interesat să salveze viețile milioanelor de nigerieni și camerunezi. El este concentrat pe extragerea resurselor și împiedicarea rivalului chinez de a acționa, ca peste tot pe continent … și în mijlocul acestui nou „mare joc” milioane de africani plătesc cu viețile lor.

William J Astore – Armata americană fără limite. Peste tot în lume, victorioasă niciunde.

În acest context merită să ne reamintim despre completa desfășurare a puterii militare americane. Toată lumea este o scenă – sau o zonă de regizare – pentru trupele americane. Există aproximativ 800 de baze militare pe teritorii străine. Comandourile americane acționează în mai mult de 130 de țări anual. Și nici lumea întreagă nu este suficientă pentru Pentagon care vrea să domine nu numai solul, marea și aerul, ci și spațiul extraterestru, cyberspațiul și chiar spațiul interior, dacă luăm în calcul eforturile de a obține „total information awareness” prin cele 17 agenții de informații dedicate – la un  cost de 80 miliarde dolari anual –colectării tuturor datelor de pe planeta Pământ.

Va urma.
 
Articol publicat inițial pe blogul autorului.