Peter Costea, președintele Alianței Familiilor din România, se întreabă dacă nu cumva vom prinde ziua în care nu vor mai exista persoane credincioase în țara sau pe continentul nostru.

Acesta relatează memoriile unui norvegian, despre felul în care a ajuns țara din Nordul Europei. Conform acestuia, secularizarea a ajuns un fenomen de masă în Norvegia, deși doar în urmă cu câteva zeci de ani situația era complet diferită.

„În a doua jumătate a lunii decembrie 2017 am petrecut câteva zile într-un sat de pescari de pe coasta de nord din Peru, relaxându-ma, odihnindu-ma, alergând și citind Cuvântul lui Dumnezeu. 

Seara mergeam la închinare la două din mai multele, dar micuțele, biserici evanghelice din sat. În afară de mine mai era acolo și un alt "gringo”, un tânăr pana in 35 de ani.

În prima seară in care am participat la biserică nu am vorbit cu el, dar urmatoarea data am vorbit. S-a apropiat de mine întrebându-mă de unde sunt și ce făceam acolo in Peru. I-am spus că sunt în vacanță și, când m-a intrebat, i-am spus că sunt creștin. Si-a deschis sufletul și în următoarele 15-20 de minute, aproape fără oprire, mi-a relatat povestea vieții lui. Una care a rămas imprimata în amintirea mea si pe care nu am vrut să o uit și care, am vrut să o împărtășesc cu cei care-mi citesc postările ocazionale de pe Facebook, pentru a-i încuraja și pentru a-i îndemna să se roage pentru Norvegia. Și pentru țările lor. Rugăciunea nu este zadarnică și, așa cum spune apostolul Pavel într-una din epistolele sale, rugăciunea nu este "lupta împotriva aerului".

Tânărul mi-a spus numele sau, pe care insa l-am uitat, dar a sunat a nume scandinav. Mi-a spus că era din Norvegia, se căsătorise cu o femeie peruana, avea doi copii cu ea și a hotărât că este în interesul familiei sale, și mai ales al copiilor, să-i creasca în Peru. Soția lui, pe care nu am cunoscut-o, era din partile nordice ale lui Peru. Ei au decis că nu-și pot crește copiii în mediul secularizat al Norvegiei și au vrut să-i creasca într-un mediu tradițional familist. Peru este cu siguranță locul potrivit pentru asta, fapt ce explică relocarea lor acolo, unde locuiesc într-un sat din apropiere.

El mi-a spus că l-a primit pe Hristos și a devenit creștin acum doi ani. I-am văzut dragostea si credinta pe care o avea pentru Hristos, în comportamentul său, precum și in conversatia inflacarata, aproape neîntrerupta . Am ascultat doar și i-am răspuns pe scurt la câteva întrebări. El s-a născut și a crescut într-o casă si o familie de creștini. Părinții lui luterani, au participat cu credincioșie și în mod regulat la biserică. Nimeni din cartierul său nu a pretins sa nu fie creștin și majoritatea vecinilor frecventau biserica. Inclusiv el.

Dar, pe măsură ce Norvegia a devenit din ce în ce mai secularizata în anii nouăzeci, când a urmat școala, lucrurile s-au schimbat dramatic și drastic în rău. El și-a pierdut religia, credința și pe Dumnezeu. Învățăturile agresive seculariste din școlile din Norvegia au făcut practic imposibil pentru el și pentru colegii săi să își mențină credința în Dumnezeu. Au devenit atei în masă. 

S-au înstrăinat de părinții lor, de alți credincioși, de trecut, de tradiție și de Biserică. Au ajuns la convingereacă nu există Dumnezeu, ca nu a existat nici inainte, și asa au început să ridiculizeze totul și pe toți cei care au rămas atașați de Dumnezeu, de religie și de valorile tradiționale. Copiii și tinerii din Norvegia au fost puși sub tutela statului secularizat, gândind în termeni secularizati, vorbind în termeni secularizati și respingând orice valoare ori lucru creștin.

Anii nouăzeci și prima decadă a noului secol au fost ani de depravare, decadență și imoralitate în Norvegia și în Scandinavia. Tânărul norvegian, de asemenea, a îmbrățișat valorile seculare și s-a comportat la fel ca majoritatea covârșitoare a tineretului secularizat al Norvegiei.

După liceu a avut un serviciu bun, muncind în câmpurile petroliere din Marea Nordului. A lucrat foarte multe ore suplimentare și a câștigat salarii exorbitante. Ce să facă cu banii? Statul asigura nevoile cetățenilor, asa ca banii au devenit pentru el un mijloc de a satisface plăcerile carnale. În curând, prietenul meu norvegian s-a orientat spre alcool, droguri, imoralitate sexuală și călătorii frecvente spre plajele din sudul Europei. În mijlocul tuturor acestor lucruri nu se gândea la Dumnezeu. Si el devenise complet secularizat. Pentru el Dumnezeu nu exista. Nu avea nevoie să fie responsabil. El devenise, ca dealtfel majoritatea covârșitoare a tineretului norvegian al zilei sale, distant și lipsit de orice sentimente religioase.

Dar părinții lui continuau să se roage pentru el. S-a căsătorit și viața maritala și, mai ales, nașterea copiilor săi, l-au facut sa-și dea seama că stilul său de viață secularizat nu era compatibil cu cresterea unei familii sau a avea o căsătorie stabilă. A început să se gândească și să cantarească. Soția lui credea în Dumnezeu și se ruga și pentru el. Treptat, el a suferit transformarea radicală cunoscută atât de bine pentru noi toți din Parabola Fiului Risipitor din Evanghelia lui Luca. S-a pocăit. El și-a mutat familia în Peru, dar, pentru a-și intretine familia, se întorcea periodic în Norvegia pentru a lucra, a câștigabani și apoi a reveni în Peru pentru a fi cu familia și pentru a-și crește copiii acolo. Un lucru admirabil, intr-adevar.

Prietenul meu norvegian mi-a dezvaluit detalii suplimentare despre Norvegia contemporană, pe care nu le știam și care m-au pus pe ginduri și să mă rog pentru Norvegia. Oamenii cu virsta din anii '60, '70 și '80, spunea el, se roagă zilnic pentru Norvegia. Când această generație de credincioși creștini norvegieni vor muri, a adăugat el, nu va mai fi nimeni care să se roage pentru Norvegia și poporul ei. Ceea ce înseamnă, a continuat el, că Norvegia va muri în 50 de ani. Avortul, imoralitatea sexuală, hedonismul si declinul populației, spunea el, ucid Norvegia într-un ritm alarmant. Ceea ce generații de generații au construit de-a lungul mai multor secole, inclusiv grupul etnic de ființe umane Norvegian, este posibil să dispară înainte de sfârșitul secolului XXI.

Dar el a oferit un detaliu suplimentar despre Norvegia, care m-a cutremurat. Generația sa și a copiilor săi sunt atei, nu știu cum să se roage și nu ii intereseaza nici Dumnezeu nici rugăciunea. Cine se va ruga pentru Norvegia, a întrebat el retoric, după ce generația părinților și bunicilor lui vor fi murit?

Va-ti gândit vreodată la asta? Sunt convins că mulți dintre cititorii mei se roagă pentru România, Statele Unite, Polonia, Norvegia sau țările în care trăiesc. V-a trecut vreodată prin minte că poate veni un moment in istorie în care nu va mai fi nimeni care să se roage pentru țara, orașul sau comunitatea în care locuiți? Sau pentru Europa? Sau Statele Unite? Este un gând înspăimântător, fără îndoială. Să ne rugăm, deci, ca această perspectivă să nu devină o realitate.

Rugați-vă pentru Norvegia!”, a scris Peter Costea.