SUA, zbirul mafiot al lumii.

Un studiu din anul 2015, care nu contabilizează și perderile de vieți ulterioare din Siria, Libia,Yemen, vorbește de peste 20 milioane victime în circa 37 de stat agresate de către SUA după 1945. Cu 5 milioane mai multe decât cele 15 ale „marelui măcel”, cum a fost denumit primul război mondial.

În Orientul Mijlociu și în nordul Africii continuă să se moară masiv din cauza „teroriștilor” antrenați și înarmați, în principal, de SUA și Anglia, a luptelor dintre triburi, fracțiuni și facțiuni, a lipsei de alimente, a minelor, a atentatelor, a bolilor, a rănilor, a lipsei de apă, a lipsei de asistență medicală. Continuă, deci, să se adauge, celor peste 5 milioane de victime ale războaielor pentru „democrație” din secolul 21, alte mii și zeci de mii. 

În martie 2018, numărul celor uciși numai în Irak era evaluat de diverse agenții de specialitate la peste 2,4 milioane. Iar printre ele, un număr impresionant de copii. Asta ca să nu mai vorbim de iadul în care trăiesc cei rămași în viață. Irak, Siria, Libia state în care nu demult se trăia civilizat, asistența medicală și educația erau gratuite, și oamenii trăiau în pace, aduse acum în stadiul de deșerturi de ruine, pe care se mișcă vioaie și neobosite doar mecanismele de pompare ale sondelor ajunse în mâna marilor companii occidentale. Și să nu uităm Afganistanul.

O declarație din februarie 2018 a UNICEF vorbea despre  numărul impresionant de victime copii din luna anterioară. În aceeași declarație se mai spunea:
Nu sute, nu mii, ci milioane de alți copii din regiunea Orientului Mijlociu și Nordul Africii au copilăria furată, schilodiți pe viață, traumatizați, arestați și închiși, exploatați, împiedicați de a se duce la școală și de la a primi cele mai elementare servicii medicale; copii cărora li s-a interzis chiar și dreptul fundamental de a se juca.

America de Sud sub aripa îngerului morții

America de Sud, este continentul de sub aripa SUA. Deși trăiește chiar sub umbra, care ar trebui să fie protectoare și stimulatoare, a celui mai bogat și puternic stat al lumii, continentul sud-american e răvășit de sărăcie, boală, mizerie, droguri, armate revoluționare și contrarevoluționare,  prostituție. Răvășit de exploatarea sângeroasă a marilor corporații americane. 

Chiar și înainte, dar mai abitir și „oficial” de la 1904, când președintele Roosevelt a declarat dreptul SUA de a fi „polițistul internațional” al Americii Latine (în ceea ce a rămas sub denumirea de „Corolarul doctrinei Monroe”), continentul a fost brăzdat de rănile adânci, cu efecte care se vor resimți încă multe zeci de ani, ale nesfârșitelor intervenții americane directe, lovituri de stat militare, măsluiri de alegeri, instaurări de regimuri dictatoriale și intervenții de partea dictatorilor împotriva revoltelor populare. Este vorba, per total de zeci de astfel de acțiuni criminale și de un mare număr de victime umane. Ca să nu mai vorbim de suferințele cerlor vii. Actul din 1904 a pornit tot de la o criză în Venezuela.

Iată, conform Associated Press (și nu după Rusia Today) („Before Venezuela, US had long involvement in Latin America” 25 ianuarie, 2019) anii celor mai flagrante și mai sângeroase acțiuni ale nord-americanilor în continentul din sud: 1846: invadarea Mexicului (jumătate din teritoriul acestuia devine american); 1903 - Panama; 1903- Cuba; 1914- Mexic; 1954-Guatemala; 1961- Cuba; 1964- Brazilia; 1965- Republica Dominicană; anii ’70 Operația Condor în Argentina, Chile și alte state sud-americane; anii ’80- Nicaragua; 1983- Grenada; 1989- Panama ; 1994- Haiti; 2002- Venezuela; 2009- Honduras. 

S-au îmbunătățit condițiile de viață în statele continentului după atâta grijă intervenționistă? Sunt ele astăzi prospere, bogate, dezvoltate? Răspunsul ni-l dau, printre altele, marile caravane de migratori din aceste state.

Dușmanul copiilor
 
În Venezuela, un regim socialist a adus țara la faliment - este retorica la zi, iar noi, ca foști trăitori într-un alt regim comunist, putem să credem acest lucru. Dar nu este clar (mai ales după ce am aflat cum a fost lucrat Ceaușescu ca să sărăcească țara și să se revolte poporul!) cât din acest faliment, cât din nereușitele permanente ale regimurilor Chavez și Maduro se datorează sabotării ascunse sau fățișe a acestei țări de către „marele său prieten de la nord”, atât la nivel de stat cât la cel al corporațiilor interesate de bogățiile solului și subsolului venezuelean (nu numai petrol, ci și resurse uriașe de gaze, minereuri de fier, bauxită, cărbune, aur și diamante, fiind pe locul 8 în lume la resurse naturale).

Împins de la spate de stăpânii săi – marii bancheri – SUA au decis încă o dată că trebuie să-și exercite rolul de zbir mafiot al regiunii. Alte peste 30 de state, lingușitori supuși ai americanilor, sau cu interese economice concrete în statul latino-american, printre care și unii europeni, au sărit să recunoască pe Juan Guido președinte interimar al Venezuelei. Alții, chiar europeni, s-au declarat împotrivă, sau nu au făcut comentarii.

Oricum se va termina această poveste, ea înseamnă și va însemna, funcție de parcursul luat, mai mult haos, mai multă sărăcie, mai multă suferință, mai multe victime. Între rămânerea lui Maduro (și reprimarea puciștilor) și un război civil, victimele pot fluctua de la sute și mii, la zeci de mii. 

Nimic nu îndreptățește America de a interveni într-un alt stat. Nimic, doar mușchii cu care, bancherii mafioți globaliști au avut grijă să o doteze pentru a putea zdrobi orice încercare de independență internațională. America este cel mai mare producător de război al secolului trecut, neexistând an în care să nu fie implicată într-unul sau mai multe state din lume – și nu-mi spuneți de cele două mondiale ca fiind altceva decât pofta de stăpânire a acelorași mafioți globaliști, cei care au finanțat și revoluția și regimul comunist din Rusia și regimul nazist ulterior în Germania.

Și în toată această situație, încurcată în Venezuela, dar clară privind  „dezinteresata” politică de „apărare a poporului” din partea americană, România, un stat greu încercat de intervențiile altora, de jaful altora, de împilarea altora, de sabotajele și războaiele altora, se trezește, prin chiriașul vremelnic de la Cotroceni, să se declare fără preget, de partea celor certificați „cei mai răi” împotriva celor „posibil răi”. Declară că susține bunul plac al pumnului celui tare împotriva popoarelor, susține jaful, exploatarea, crimele, războaiele, moartea, distrugerea vieților, interdicția dreptului la joacă pentru copii. Declară ziua de 7 februarie 2019 zi a morții. 

Și astfel, președintele Iohannis, cunoscut deja ca simpatizant lgbt și avort, deci dușman al vieții, sărută picioarele duhnind a cadavre și devine complice la omorârea copiilor și la interzicerea bucuriei jocului. 

PS – Aștept publicarea analizei Ministerului de Externe, care a stat la baza recomandării guvernului și deciziei extrem de grăbite a măcelarului progresist și voi reveni.