Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a participat ieri la inaugurarea unui club de golf. Un business privat. Pe care președintele l-a promovat pe gratis (sper), la cel mai înalt nivel, cu știri în prime-time. Așa, și?

Unde să se fi dus președintele sâmbăta? La vreun azil, să vadă cum trăiesc bătrânii cu o ciorbă pe zi? Ȋn vreun spital, să vadă aglomerația de la camera de gardă sau pacienții care-și aduc medicamentele de-acasă? Prin vreun sat, să mai stea de vorbă cu necăjiții care l-au votat? Da’ de ce să-și strice zenul președintele, într-o zi de toamnă atât de frumoasă...

El e o fire sensibilă. Pasionat de trandafiri și de hainele în tonuri calde. Joacă tenis, merge cu bicicleta și i-ar sta bine într-o semifandare, cu crosa de golf în mâini. Chiar l-ar prinde, vedeți poza? Wunderbar!

Ceea ce nu reușim să vedem, dincolo de imaginea asta pastel, e calitatea în care a participat Președintele României la inaugurarea unui business privat. A fost acolo în calitate de om sensibil? Ȋn calitate de bărbat căruia îi place să poarte pantaloni albi? Ȋn calitate de președinte aflat în week-end, sugerează site-ul Președinției, care nu a trecut evenimentul pe agenda oficială.

Ȋn timpul său liber, Președintele României poate să facă ce vrea, nu? Nu. „Președintele României reprezintă statul român”, așa spune Constituția, la art.80. Și nu-l reprezintă de luni până vineri, sau de la 8:00 la 16:00... Ci mereu, de când a depus jurământul de președinte și până la momentul în care necăjiții vor merge iară la vot.    

Ce-a făcut ieri cel care „reprezintă statul român”? Nu doar că a mers la Alba cu coloană oficială și cu angajații Administrației Prezidențiale după el, ca să taie panglica unei afaceri private, ba chiar a ținut și-un discurs. Fulminant. L-a început cu „stimate domnule președinte Popa...” (min.21:50 din video)
 
Așa, ca de la președinte de țară la președinte de club de golf...

 
„Este o zi nu doar frumoasă, dar și o zi importantă. Domnule Popa, vă felicit pentru această investiție extraordinară. Îmi amintesc cu mare plăcere, acum câteva săptămâni am vizitat această facilitate și am rămas foarte impresionat”, a spus Klaus Iohannis. Sincer, impresionantă este preocuparea lui, adâncă și constantă, pentru această „facilitate” (n.r. - în limba română, facilitate înseamnă ușurință, dar și „condiție specială acordată unei persoane”).   

„Sunteți, domnule Popa, un om de afaceri de succes”, a continuat Președintele României. „Ați construit o afacere românească de mare succes și v-ați decis să realizați această investiție din fonduri proprii, din fonduri private. Este un model, domnu’ Popa, și această investiție, pentru felul în care un om de afaceri din România poate să investească într-o facilitate (n.r. - idem), care nu este destinată aducerii profitului, este o facilitate (n.r. ibidem) publică, un teren de golf, zonă de cazare, zonă de relaxare, un resort (n.r. - sector, domeniu de activitate), cum se spune. Am căutat traducerea în limba română, nu se traduce exact...”, s-a scuzat Președintele României.

Când spune „care nu este destinată aducerii profitului”, domnul președinte (care a învățat să-și puncteze, teatral, cuvintele din discurs) accentuează negația. Deci, această „facilitate publică” va fi un soi de Băile Herculane cu bilete prin sindicat? Vor merge să joace golf și bătrânii care trăiesc în azile cu o ciorbă pe zi? Vor avea ei acces și la „zona de leisure și relaxare, reprezentată de o piscină de mari dimensiuni cu facilități, precum plajă privată cu sezlonguri și umbrele, pool bar și finger food dining”? 
 

Firește! Ȋnsă doar dacă au bani. Pentru că acolo, în „facilitatea publică, care nu este destinată aducerii profitului”, nimic nu e gratis. 
 

Echipamentele și accesoriile de golf se închiriază contra cost. Ȋmbrăcămintea de golf se cumpără de la un magazin aflat în incinta clubului. Iar cazarea într-o cameră single din interiorul „resortului” costă 250 de RON pe noapte. Acolo e un business adevărat, nu e golf de tip oengist... 

Ieri, Președintele României s-a făcut P.R. (n.r. - Public Relations). Și nu de nevoie, pentru vreo întreprindere ce ar aduce sute de locuri de muncă pălmașilor, ci pentru un loazir al nobilimii. 

E dintr-un alt film președintele nostru. E într-o altă dimensiune. Și, oricât de bine ar da el în poze și oricât de impunător ar fi, e prea mic pentru funcția de președinte. Ghinion.