ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



De facto, majoritatea acțiunilor mai importante prevăzute pentru mandatul României la Consiliul UE pentru prima jumătate a anului 2019 au fost programate pentru lunile: ianuarie – aprilie 2019 și s-au desfășurat deja, în cea mai mare parte.

Asta deoarece în luna Mai a.c. atenția Europei se va îndrepta spre alegerile pentru viitorul Parlament European, pentru următorii cinci ani, și, implicit, pentru noua componență a Comisiei Europene – într-un context destul de solicitant pentru întreaga UE.

În mod corect, majoritatea reuniunilor, ședințelor, manifestărilor și conferințelor pe le-am avut de îndeplinit și/sau am dorit să le organizăm din proprie inițiativă au fost programate de Guvernul nostru (și alte instituții publice) pentru prima jumătate a perioadei celor 6 luni de mandat, (președinția rotativă a UE).

Guvernul și-a intensificat eforturile încă de anul trecut pentru reuniunile formațiunilor Consiliului UE. Unele dintre acestea s-au desfășurat la București. Din partea sa, Parlamentul a organizat până la această dată vasta majoritate a conferințelor și simpozioanelor interparlamentare pe care trebuia în mod obligatoriu sau și le-a propus să le organizeze.

Au mai rămas reuniunile lunare a formațiunilor Consiliului UE, celebrul „Summit de la Sibiu” din luna mai și o conferință importantă pe dimensiunea inter-parlamentară la sfârșitul lunii iunie.

Practic, ne-a mai rămas obligația morală și politică de a asigura Președinția Consiliului UE până la capătul mandatului nostru, cu atât mai mult în contextul alegerilor pentru P.E., al Brexit-ului și viitorul buget multianual al UE post-2020.

Apoi, diverse mici conferințe la nivel local, în țară, în domenii sectoriale diverse, dar cu un impact mai mic în plan politic, mai mult simbolic.

În luna iulie a.c. vor mai avea loc reuniuni pentru predarea (tranziția) mandatului nostru către instituțiile UE și țara următoare, Finlanda.

[Există un format de coordonare a câte trei state UE care urmează consecutiv la Consiliul UE: România și Finlanda (2019) și Croația (2020), cu scopul de asigura continuitatea și sinergia politicilor și măsurilor noi adoptate … dar, în practică, acesta are un rol limitat, parțial pentru că instituțiile UE vor să controleze  cam absolut tot ce se decide pentru viitor.

De altfel, pozițiile României și Finlandei sunt divergente în câteva dosare importante. Surprinzător poate, ne-am înțeles mai bine cu austriecii anul trecut, înainte de preluarea Președinției rotative].

Vom vedea concret cu ce ne vom alege din această Președinție a Consiliului UE. Cu MCV-ul am rămas. Cu Schengen-ul nu am rezolvat satisfăcător. Cu dna. L.C.K. pare că ne vom alege din plin la Bruxelles. Cu dl. F. Timmermans ne-am împăcat după acordarea honoris causa de către SNSPA. Cu ambasadoarea Olandei mereu interesată de ordonanțele pe justiție, etc.

Noi am reușit să soluționăm un număr mare de dosare comunitare legislative în doa 4 luni, când alte state le rezolvă în mod normal în 6 luni. Și, mai ales, în timpul Președinției noastre, am amânat Brexit-ul… Ce premiu primim de la Bruxelles?