Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu, cunoscut istoric și cercetător, a trimis pe adresa redacției ActiveNews articolul 
„Fostul consilier american al comisiei pentru reformarea serviciilor secrete din România despre evaluările greșite ale guvernului SUA privitoare la România Socialistă -Note de lectură-”, pe care îl publicăm integral. (Redacția)

Fostul consilier american al comisiei pentru reformarea serviciilor secrete din România despre evaluările greșite ale guvernului SUA privitoare la România Socialistă - Note de lectură
 
Istoricul american Larry L. Watts este autorul unor lucrări monumentale despre România contemporană și recentă. Menționez lucrările Aliați incompatibili, Editura RAO, București, 2014, Ferește-mă Doamne de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Editura RAO, București, 2011, Cei dintâi vor fi cei din urmă, Editura RAO, București, 201, sau Oaia albă în turma neagră, Editura RAO, București, 2018. Larry L. Watts a făcut studii și în România, pentru a învăța mai bine realitățile țării și mentalitățile de la noi. A fost ocrotit de instituțiile de forță ale statului, fiind în legătura viitorului general, director al SIE și consilier prezidențial Ioan Talpeș. S-a căsătorit cu o româncă din Bistrița. În preajma loviturii de stat din decembrie 1989 a revenit în România și a rămas până în anul 2009, când s-a pensionat. Din 1992-2009 a fost consilier/consultant pentru reformarea serviciilor secrete și pentru pregătirea armatei române pentru aderarea la NATO.

În cărțile sale a folosit o gamă foarte largă de documente din arhivele americane, germane, române, ale Organizației Tratatului de la Varșovia etc. S-a dovedit un cunoscător profund și fin al adâncurilor istoriei și politicii estului Europei, în general și al României în special. Abordarea sa este una strict științifică, fără politizare, fără atașamente sau resentimente față de unul sau altul dintre regimurile politice ale Războiului rece. Obiectivitatea sa este una remarcabilă, având în vedere că el a fost totuși un om al serviciilor secrete ale SUA, care au fost angajate în lupta de pe frontul invizibil, unde nu există, de regulă, obiectivitate/imparțialitatea necesară istoricului, prietenie, recunoștință și milă.

Printre numeroase subiecte foarte importante pe care le-a clarificat, în cartea Cei dintâi vor fi cei din urmă, în chiar primul capitol, intitulat Perceperea greșită a României, Larry L. Watts a abordat problema modului în care a fost receptată politica României și personalitatea președintelui Nicolae Ceaușescu la nivelul Casei Albe. 
Istoricul pornește de la faptul că unii analiști oficiali americani au insistat asupra faptului că România lui Ceaușescu nu ar fi fost de fapt „copilul rebel” al Blocului Sovietic, ci un „cal troian” secret al Moscovei, menit să mimeze independența pentru a crea falsa imagine de democrație în interiorul sistemului socialist de stat. În același timp, susținuseră acei analiști americani care contestau realitatea independenței României, comportamentul Bucureștiului era parte a unui complot sofisticat împotriva intereselor SUA și ale Occidentului. România ar fi urmărit să obțină o încredere nemeritată din partea SUA și a Occidentului, pe de o parte și o înșelare a poporului român, care agrea independența și relația cât mai strânsă cu Occidentul.

Același analiști americani care influențau decidenții politici de la Casa Albă, susțineau în mod fals că România și Ceaușescu ar fi fost responsabili de crearea intenționată de tensiuni internaționale de pe urma cărora să tragă foloase și că ar fi conspirat împotriva SUA cu „state-paria”, ca Libia și Coreea de Nord. De asemenea, România era învinuită că dezvolta programe nucleare și bacteriologice. Este cunoscut faptul că aceste programe erau dezvoltate prioritar de marile puteri ale Lumii, în frunte cu SUA și URSS/Rusia. 

Mai mult decât atâta, după cum arată Larry L. Watts, acești „analiști” au afirmat că guvernul României ar fi dezvoltat un program de „genocid cultural” împotriva minorităților naționale, ceea ce a fost o adevărată blasfemie, după părerea mea. Discuția este foarte importantă, este de regulă manipulată de acaparatorii României de astăzi și de supușii lor slujbași și ocolită de istorici, datorită riscurilor la care s-ar supune și a poliției politice represive foarte subtilă care se practică împotriva celor care susțin românismul. Dar această chestiune trebuie abordată de către istoricii români onești, în sensul ei real.

Acuzația de „genocid cultural” împotriva minorităților naționale, vehiculată cu insistență după decembrie 1989, nu vizează doar regimul politic ceaușist, ci românii în general și naționalismul românesc, în special, în sensul său general pozitiv. În întreaga istorie a statului național român, naționalismul românesc nu a fost orientat împotriva vreunei minorități, sau a tuturor deopotrivă, ci în favoarea îndreptățită a românilor autohtoni. Nici în perioada în care Mișcarea Legionară a fost foarte influentă în societatea românească, sau a fost la putere (1940), măsurile propuse sau luate de români au fost pentru a se autoproteja de minoritățile care acaparaseră o mult prea mare parte a influenței asupra societății și a instituțiilor statului, inclusiv asupra Casei Regale și a principalelor decizii ale guvernelor și ale monarhului. În timpul primei perioade a regimului socialist de stat, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, minoritățile naționale au reprezentat majoritatea absolută în conducerea aparatului de securitate și o foarte mare influență în conducerea superioară de partid, la nivelul secretariatului CC al PCR, al Biroului Politic al partidului unic, la nivelul conducerii regionale și raionale de partid și în punctele „cheie” din ministere și alte autorități ale statului. De asemenea, spre deosebire de etnicii români, minoritățile naționale, mai ales evreii, germanii și ungurii au primit dreptul să emigreze, inclusiv în masă, ceea ce a fost o favoare pe care românii o aveau în număr scăzut, majoritatea etnicilor români cărora li se permitea să emigreze fiind agenți ai Securității, sau aveau rolul de acoperire (cu sau fără știința lor) pentru alți agenți care urmau să emigreze în urma lor. Cu toate că cei care emigrau plăteau doar o parte din cheltuielile de școlarizare făcută în România și nu plăteau despăgubiri pentru faptul că statul suportase integral cheltuielile de întreținere a sănătății, după 22 decembrie 1989, cu tupeul tipic al noilor stăpâni străini ai României, o parte din acești minoritari emigrați în perioada socialistă a României au afirmat că au fost „vânduți la bucată”. Dreptul lor de a emigra a fost acordat din rațiuni superioare ale statului, respectiv pentru întreținerea relațiilor foarte bune ale României cu Israelul, cu SUA și cu Germania Federală, care au permis transferuri de tehnologii către România, schimburi mari de mărfuri și numeroase avantaje cu caracter politic. În raport cu aceste interese, sumele încasate de statul român ca despăgubiri care s-au achitat pentru minoritarii emigrați, sunt nesemnificative.

Și în justiție, minoritarii etnici erau protejați. De exemplu, în arhive există dosare penale de viol în grup, în care făptuitorii au săvârșit fapte similare, dar românii au primit șapte ani de închisoare, ungurul și sasul au primit doar doi sau trei ani… 

Numărul publicațiilor în limbile minorităților era impresionant, iar mass-media le-a fost pusă la dispoziție, desigur, cu restricțiile ideologice ale vremurilor, care nu au fost cu nimic mai aspre pentru minoritari. Teatre, opere, grădinițe, școli, facultăți, centre culturale, edituri erau finanțate în limbile minorităților naționale. Faptul că astăzi minoritățile acceptă fără să protesteze aceste acuzații care ni se aduc nouă, este o impietate, o gravă lipsă de recunoștință și ne dovedește nouă românilor că nu ne putem baza deloc pe atașamentul minorităților naționale față de noi, românii, iar faptul că foarte mulți români au votat minoritari în alegeri locale și centrale, este un semn de neatenție, de ignoranță și de lipsă de patriotism.

În timpul epocii Ceaușescu, conducătorul țării a introdus reprezentarea proporțională a minorităților, în funcție de numărul lor. Pierderea preponderenței de către minorități în cadrul aparatului central de partid și în Securitate a fost receptată negativ de către acestea, ca pe o persecuție cu caracter național, ele fiind obișnuite să dețină controlul asupra societății. Mă refer la unguri și sași în Transilvania și la evrei în Moldova Muntenia, Oltenia și Dobrogea. 

Eu susțin cu tărie că nu a existat nici un fel de „genocid cultural” în România, nici măcar persecuții etnice, nici în perioada ceaușistă, nici în altă epocă a istoriei statului național român. Suferințele evreilor din anumite perioade, care au existat într-adevăr, au fost mult exagerate și nu au fost abordate comparativ cu suferințele românilor din aceleași perioade. După părerea mea de cercetător, suferințele românilor au fost mai mari decât ale evreilor.
Cât despre „genocidul cultural” „aplicat” țiganilor și acesta comportă precizări. Este evident că un procent impresionant de țigani nu au putut fi integrați în societatea românească în mileniul de când au fost aduși pe teritoriul României. În ciuda eforturilor îndelungate, această încercare de civilizare a multor țigani nu a reușit, motiv pentru care etnicii români, dar și alte etnii, s-au protejat de țigani prin izolare a lor, sau de ei. Această autoprotejare a românilor a fost mereu condamnată de comisarii corectitudinii politice a internaționaliștilor proletari, în perioada comunistă și de continuatorii lor de astăzi, globaliștii, cei care susțin regimul ideologic globalist, despre care președintele de astăzi al SUA, Donald Trump, a declarat în mod repetat că este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”, declarație însoțită și de convingerea președintelui Trump într-un viitor al „Europei națiunilor” și nu al Uniunii Europene, SUA susținând și salutând Brexit-ul, ca și mișcările naționaliste europene, care se opun modului oligarhic de organizare și conducere a Uniunii Europene. 

Larry L. Watts arată faptul că unii analiști au susținut un presupus „șovinism extrem” al militarilor români împotriva ungurilor, ceea ce nu este decât o minciună pornită din cele mai urâte sentimente și interese antiromânești. În acest sens, acei falși analiști prevedeau că în cazul unei destabilizări a situației din România vor avea loc pogromuri împotriva populației maghiare și se va ajunge la anarhie generalizată. 

Falsitatea acestor analize este evidentă. Dar, marea problemă a României Socialiste a fost că aceste analize se adresau decidenților politici de la Washington și afectau grav raporturile României cu Lumea Occidentală. Politica occidentală față de România se baza pe aceste analize false. Bazându-se pe analize false, politica Occidentului față de România nu avea cum să fie una corectă. De altfel, Larry L. Watts a subliniat falsitatea unor concluzii importante privitoare la România și politica lui Nicolae Ceaușescu, care au influențat negativ raporturile dintre România și Occident.

Este evident că în timpul evenimentelor din decembrie 1989, românii nu au acționat împotriva ungurilor. În schimb, ungurii au acționat împotriva autorităților române și a unor cetățeni de etnie română, unii dintre aceștia fiind uciși, chiar cu bestialitate. Este cunoscut astăzi că dintre cei o mie de arestați de la Timișoara, din zilele revoltei populare, peste opt sute erau cetățeni de etnie maghiară din județul Mureș! Ce căutau în acest număr atât de mare în Timișoara, în timp ce aveau loc provocările de acolo, care erau de dimensiuni tot mai mari și rostogolite către București, către sediul puterii, pe care așteptau să o preia puciștii și stăpânii lor din serviciile secrete străine? Din loialitate față de statul național român au plecat la Timișoara?

Ca argument al acestei situații, arată Larry L. Watts, unii analiști au argumentat șovinismul românilor prin evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș, în zilele următoare sărbătoririi pe teritoriul României a revoluției de la 1848 din Ungaria, care a militat și împotriva românilor și pentru alipirea Transilvaniei la Ungaria. Falșii analiști americani și unguri, ca și alții, din alte state, au asemănat conflictul interetnic de la Târgu-Mureș cu ceea ce ei numeau „pogromurile antisemite din România din perioada Holocaustului”. Și această comparație dovedește identitatea comună a celor care formulează acuzații false împotriva românilor și, pentru a-și impune falsele puncte de vedere, au determinat pe unii politicieni români iresponsabili să accepte Ordonanța 31/2002 și Legea 217/2015, acte normative antiromânești și anticonstituționale, care fac parte din ansamblul de măsuri de poliție politică represivă din România, prevăzând pedepse privative de libertate de până la trei ani de închisoare pentru cei care exprimă alte convingeri despre realitatea istorică românească, decât cele impuse prin legi aberante, cum spuneam, antiromânești și antioccidentale.

Doresc să menționez că acele evenimente de la Târgu-Mureș, din martie 1990, nu au fost rodul „șovinismului românilor”, ci momente operative ale unor servicii secrete (maghiare, sovietice, românești, germane etc), fiecare dintre ele cu interese diferite, pe care nu le abordăm în aceste rânduri.  Etnicii români și unguri au fost victimele diversiunilor și interesului de a declanșa un conflict interetnic în Transilvania. 

Acuzațiile împotriva României, le care ne-am referit în rândurile de mai sus, arată Larry L. Watts, au fost demontate de investigațiile întreprinse de organisme internaționale și americane de monitorizare. Istoricul american arată ferm că evenimentele de la Târgu-Mureș au fost provocate de maghiari. Pentru demontarea tezelor false privitoare la România ceaușistă lansate de falși analiști americani au fost de utilitate și documentele secrete din Arhiva Tratatului de la Varșovia, ajunse în posesia SUA, oferite de Polonia, drept recompensă pentru faptul că țara a fost scutită de datoria de zeci de miliarde de dolari, care, împreună cu dobânzile neplătite și cu penalitățile de întârziere ar fi ajuns la cifre amețitoare.

În ultima vreme, pe măsura acutizării confruntării ideologice internaționale dintre globaliști și național-protecționiștii din SUA și naționaliștii din statele UE, lucrările lui Larry L. Watts sunt puse într-un con de umbră de către cei care asigură corectitudinea politică globalistă, întrucât ele nu se înscriu pe această linie, ci reușesc o abordare cât mai obiectivă posibil, care evidențiază rolul pozitiv al naționalismului românesc al epocii lui Nicolae Ceaușescu și recunoaște erorile occidentale privitoare la percepția asupra României. 

În ce măsură, însă, acest naționalism românesc a ajuns la un moment dat să fie factor de risc pentru securitatea națională a României, mai este de discutat și de cercetat în continuare. (Va urma)

Prof. univ. dr. Corvin Lupu