Deznodământul alegerilor locale s-a materializat într-un rezultat peste așteptări obținut de partidul lui Nicușor Dan, fiind de remarcat în primul rând modul în care USB-ul a depășit PNL-ul în București.

Totodată, coroborat și cu lansarea trâmbițată a proiectului național USR, scorul obținut de acesta a proiectat în spațiul public o adevărată enigmă în ceea ce privește doctrina formațiunii.

Unii comentatori politici s-au grăbit deja să plaseze partidul lui Nicușor Dan ca formațiune de stânga, încurajați și de faptul că nimeni de la USB nu tranșat această chestiune până în prezent. Mai mult, cineva chiar îl asocia pe Nicușor Dan cu Tsipras, trăgându-se în acest fel și un semnal de alarmă, că prin caracterul său „anti-sistem”, USR-ul ar completa grupul de formațiuni est-europene care ar fi finanțate sau dirjiate din străinătate,  adversare ale liberalismului clasic european și opus democrațiilor occidentale.

Ei bine, au fost și voci care au evocat spectrul ca USB-ul să fie de dreapta, „prea de dreapta”, și dacă mișcarea lui Nicușor Dan va proteja averile marilor capitaliști, justificând prin sofisme libertariene refuzul de a promova politici sociale și asistențiale, atunci cu siguranță este un partid de dreapta.

Astfel, ambiguitatea doctrinară a USB-ului a născut deja o dezbatere perenă, amplificată de evitarea clarificării acestui aspect de către membri formațiunii.

În consecință, rămâne întrebarea: care este orientarea politică reală a USR-ului? În aceeași măsură, poate contribui la eternizarea acestei dileme și o simplă consultare a obiectivelor USR-ului pe pagina oficială. Iar acest lucru se întâmplă câtă vreme se regăsesc inițiative ce pot fi catalogate ca proiecte de dreapta (susținerea antreprenoriatului sau a startup-urilor tehnologice, reindustrializarea modernă), dar, la fel de bine, și propuneri care pot fi considerate de stânga (creșterea salariilor profesorilor).

Privind mai atent programul, observăm că în ceea ce privește sistemul educațional, viziunea pe care și-o asumă USR-ul pare a fi îndreptată către stânga în acest sector. Nu este pusă problema libertății de opțiuni a elevului, iar educația privată sau homeschooling-ul sunt ignorate cu desăvârșire, mizându-se mai degrabă pe controlul de stat.  Este susținută „creșterea finanțării învățământului până la 6% din PIB, și salarii mai bune pentru profesorii din sistemul de stat dar și asigurarea de resurse suplimentare în școli cum ar fi, asistenți sociali și mediatori”. La fel de bine, formațiunea lui N.Dan propune și suportul pentru elevii cu dificultăți socioeconomice și familiale. Tot în spiritul unei formațiuni de stânga pare a se profila și obiectivul pentru sistemul de sănătate, unde este solicitată o alocare a bugetului de minimum 6% din PIB.

Mai mult, programul USR-ului pune problema inegalității sociale din sistemul public de sănătate și sugerează necesitatea unei echități între mediul rural și cel urban. „Propunem creșterea cotei-părți a alocărilor financiare pentru dezvoltarea medicinei de familie, în special în zonele rurale și îndepărtate, aplicând astfel un model de succes ce ar aduce o eficiență ridicată în sistemul sanitar, o satisfacție crescută a pacientului și o reducere a presiunii pe resursele spitalelor”, se arată în programul formațiunii.

În aceeași zonă pare a se manifesta și abordarea situației energetice a României. „În prezent, 40% din populația României se află la limita sărăciei energetice neavând suficiente resurse sa își asigure confortul termic. Propunem ca toate măsurile economice și de investiții să ducă la creșterea calității vieții și siguranța consumatorilor”. Cu alte cuvinte, în privința măsurilor pe care statul ar trebui să le ia nu este scăpată din vedere dificultatea unei părți a populației de a se descurca fără ajutorul statului.

Însă, pe de altă parte, programul USR-ului se suprapune și pe segmentul de dreapta. Această compatibilitate ar putea fi începută de angajamentul formațiunii de a anula pensiile speciale.

Această pendulare doctrinară continuă către dreapta cu intenția de a susține mediul antreprenorial, simplificarea procesului birocratic și reducerea impozitelor pentru „a asigura și dezvolta piețe de desfacere pentru afacerile românești, și prin simplificarea interacțiunii lor cu administrația publică (măsuri cum ar fi taxa unică, desfășurarea activității ca persoană fizică autorizată”.

În continuare, după cum reiese din programul USR-ului, România trebuie să adopte o strategie industrială bazată pe tranziția spre industrii de tehnologie medie și înaltă și „să exploateze din plin potențialul de a deveni un Sillicon Valley al Europei de sud-est și un hub industrial, logistic și de transport între Asia și Europa”. „Reindustrializarea modernă a României este cea mai înaltă prioritate economică și strategică”, se arată pe pagina formațiunii. Mai mult, USR-ul promite și stimularea stimularea micilor fermieri, rezolvând problema dublei impozitări pe care o presupune asocierea actorilor din această ramură. „Încurajăm îndeosebi asocierile între fermieri menite să le asigure accesul la piață, la credite și la negocieri colective cu producătorii de semințe, combustibil și alte materii necesare”.

Urmărind întregul program al USR-ului asistăm la o alternanță de politici dreapta-stânga ce mi se pare cel mai concluziv enunțată în misiunea de a asigura transparența în administrației „Nu contează că au fost de dreapta sau de stânga sau pseudo-independenți. Toți politicienii care au condus România au servit în primul rând interesele de partid și de grup”.

Astfel, ca o primă concluzie, ar fi o eroare, pe care o voi detalia mai jos, să se facă o contabilizare a acestora pentru a se determina procentual cât la sută este dreapta și stânga în programul lui Nicușor Dan. Acest lucru este determinat de posibilitatea ca apariția echivocă-ideologic a USR-ului să însemne o „a treia cale”, iar lipsa de claritate doctrinară să fie un simptom al clarității morale în actul politic, o formă post-modernă de configurare ce mizează pe elasticitate și spirit practic, în detrimentul dogmei.

Nu aș scăpa din vedere, pentru a sublinia caracterul șovăitor-conștient al USR-ului, politica propusă pentru Republica Moldova și stabilirea unui cadru legal predictibil care „vor face din Republica Moldova o destinație mai atractivă pentru investitorii români și străini”. Iar acest lucru este exemplificator pentru zona mixtă de interese pe care Nicușor Dan încearcă să o acopere. Totodată, de remarcat ar mai fi referitor la Republica Moldova, ocolirea subiectului „unirii”, ceea ce nu surprinde ținând cont că în felul în care este constituit programul, cuvintele „național” sau „națiune” sunt evitate.

Totuși, lăsând la o parte caracterul mai mult intuitiv, decât argumentat, al celor care au evaluat până acum orientarea USR-ului, răspunsul la această chestiune trebuie să înceapă cu observarea modului în care noțiunile de dreapta și stânga sunt folosite. În genere, prin stânga se înțelege un set de politici sociale, asistențiale, dar și chiar de totalitarism (din zona detractorilor), în vreme ce dreapta semnifică creșterea performanței economice, dar și capitalism sălbatic (pentru critici). Astfel, o primă parte de răspuns în ceea ce privește orientarea USR-ului este completată de răspunsul, dacă în România lucrurile stau la fel în ceea ce privește dreapta și stânga.

Este exemplificator faptul că PSD-ul, a dobândit eticheta de partid „de stânga”, nu doar prin prisma numelui, dar și pentru că în anii 90,se opunea liberalizării societății și economiei de piață. Bineînțeles, această postură nu a împiedicat partidul să gireze cele mai mari privatizări în mandatul 2000-2004, când a înțeles cum îi pot fi folositoare. Mai mult, campania electorală susținută de PSD pentru președinție a lui Victor Ponta din 2014 a făcut apel la naționalism și la Biserica Ortodoxă, aspecte, evident, necongruente în comportamentul unui partid de stânga. În sens invers, PNL-ul s-a făcut remarcat prin cele mai mari măriri de salarii în sistemul public în mandatul premierului Tăriceanu.

Pentru a înțelege acest fenomen, aș invoca comentariul făcut în urmă cu mai mulți ani de politologul american Anthony Downs în lucrarea sa „O teorie economică a democrației”. Downs observa cum distanța ideologică dintre partidele de dreapta și cele de stânga s-a redus în ultimele 2 decenii și punea acest fenoment pe seama nevoii de creștere a eficacității electorale, care depășea ca miză menținerea între anumite granițe ideologice. Downs compara partidele cu niște magazine pe care comercianții le plasau de-a lungul unei șosele, în scopul de a deveni cât mai ofertante. Concluzia la care acesta a ajuns a fost aceea că toți comercianții care vor plasa propriile afaceri la jumătatea distanței dintre cele două extremități ale șoselei, pentru a avea deschidere asupra unui număr cât mai mare de clienți veniți de la dreapta sau stânga. Iar formațiunile care s-ar plasa conștient într-un dintre extremități ar face-o tocmai pentru că își asumă doar un segment redus de electorat. Cu alte cuvinte, orientarea reală și rigidă de dreapta și stânga ar fi un impediment practic pentru formațiunile care vizează obținerea unui scor electoral mare și transformarea lor în partide mari.

Astfel încât, prin această teorie poate fi privită și formațiunea lui Nicușor Dan. Lipsa asumării unei doctrine complete de stânga sau de dreapta poate fi grăitoare pentru ambițiile de viitor ale USR-ului. Cu alte cuvinte, obiectivul lui Nicușor Dan este ca partidul său să devină o alternativă fezabilă pentru PSD și PNL, capabilă să poată lupta de la egal la egal, iar din acest motiv nu-și permite momentan să se declare de dreapta sau stânga. Din acest motiv pozițiile USB nu se înscriu în logica binara a discursului politic.  Este ilustrativ răspunsul la ideea gratuității pe transportul în comun: Gabriela Firea a propus ceva evident populist „de stânga”, Alina Gorghiu a răspuns previzibil ca "un partid de dreapta trebuie să aibă curaj să se opună”, în timp ce Nicușor Dan a dus discuția într-un plan mai tehnic, observând ca „scăderea pasagerilor RATB nu e datorata prețului ci calității scăzute a serviciilor, lipsei de coordonare a traseelor”.

În concluzie, înainte sa discutăm de ideologie, cred ca e mai util să privim USB ca pe un „produs politic” nou, care a reușit să penetreze cu succes pe o piață monopolistă. Dar USB e deocamdată doar un mic „startup politic” cu o cota de piață națională de vreo 3%. De la startup de succes la jucător important e nevoie de o „scalare” rapidă într-un timp relativ scurt.

Este probabil ca, având succes, și dacă va deveni o forță politică națională credibilă,  USR-ul să devină de dreapta sau de stânga, în funcție de compatibilitatea pe care ar găsi-o atunci în mod deosebit cu o anumită parte a electoratului, până atunci nu cred că Nicușor Dan are vreun motiv să dea o etichetă doctrinară USR-ului.