Pentru oceanul de manipulare anti-referendum s-au folosit nenumărate stratageme. La fel cum a fost la alegerile din 1990, când oamenii urlau de fericire că îi pot vota pe Iliescu și Roman, că sunt salvatorii Țării făcând asta, că prin ceea ce fac se împotrivesc urii, conservatorilor, „cadavrelor ambulante”, retrograzilor, primitivilor, înapoiaților etc. Aceștia fiind noi. Noi, cei care fusesem la Revoluție, cei care eram în Piața Universității, cei care îi susțineam pe Rațiu și Câmpeanu.

Iliescu și Roman au luat puterea, au chemat minerii, s-au răzbunat pe cei care îi contestaseră. Apoi s-au răzbunat și pe cei care i-au votat. Au distrus România, pas cu pas. Exact după scenariul pe care îl demascasem noi în 1990! Scenariu despre care ni s-a spus că este „paranoia”, „mania conspirației”, „gândire înapoiată”, „primitivism”, „anti-progresism” etc., etc.

ImunoMedica


Dar, iată, exact cum prevenisem atunci, industria a fost pusă pe butuci, s-a ajuns la interzicerea dezvoltării afacerilor românești peste un anumit plafon, România este statul european cel mai dependent de corporații – adică cel mai aservit unor puteri externe -, pământul este deja în mare parte proprietate străină etc., etc., etc.
Mai mult, milioane și milioane de Români au plecat – și pleacă! – în străinătate, în cel mai mare exod european de după 1945.

Și mulți sunt rușinați că i-au votat pe Iliescu și Roman, că mamele și surorile lor au strigat „nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman să…”, că au fost gata să-i bată pe cei care țineau cu Rațiu sau Câmpeanu, că i-au înjurat, blestemat și ocărât în fel și chip.

Cine nu învață istoria este silit să o repete.
Manipulările de la Referendumul din 2018 au avut succes asupra multor oameni. Oameni care, după deviza comunistă, „au crezut fără să cerceteze”.

Știți, deviza aceasta? Spuneau activiștii de partid (inclusiv unii care sunt astăzi mari profesori și dau lecții de democrație) că „scrie în Biblie” asta: „Crede și nu cerceta”. Minciună pe care mulți au crezut-o și o cred și astăzi, fără să cerceteze. De fapt în Biblie scrie „toate să le cercetați, păstrați ce este bun” (I Tesaloniceni 5.21). Dar mulți au crezut minciuna comunistă, fără să cerceteze!

La fel au crezut și acum, mulți, tot felul de manipulări. În imensa lor majoritate la fel de prostești ca cele care „spuneau poporului cum vând Câmpeanu și Rațiu România”. Pe care, desigur, Iliescu și Roman – ca USR-ul și Accept-ul de azi – o apără de „trădătorii” care „vor să ducă România înapoi în trecutul întunecat”.

În 1990 „înapoi în trecutul întunecat” însemna „în vremea burghezo-moșierimii”, în această campanie de manipulare a fost „în Evul Mediu”. Vom ajunge curând la Big-Bang sau înainte de el și toți se vor cutremura de groază că opoziția îi duce acolo!

Dintre toate manipulările, mă opresc aici la una singură, extrem de idioată, dar care a fost și este crezută de mulți: „nu participăm la Referendum că se cheltuie banii aiurea”.

Nu o să discut acum despre felul în care este împărțit bugetul și despre felul în care este cheltuit. Despre faptul că Ministerul Sănătății are bani din belșug, dar îi cheltuie… aiurea, aruncând din țară medici și asistente, infirmieri și alt personal esențial. Vreo 200 de milioane de euro s-au dat numai pe „cardurile de sănătate” care nu aduc absolut niciun avantaj, dar au provocat nenumărate blocaje ale sistemului de sănătate! Sau despre felul în care Ministerul Educației zice că nu are bani pentru wc-urile școlilor sau pentru încălzirea acestora, dar dă peste 80 de milioane de dolari pe an… ca să facă reeducarea sexuală a părinților. Pentru că, nu-i așa, de aia nu merge bine România, de aia nu avem șosele, nu avem medici în spitale, de aia a închis Statul peste 70 de spitale, pentru că părinții nu au fost reeducați sexual!

Dar, nu, nu despre asta discut acum.
Discut despre cele 30 sau 40 sau 50 de milioane de euro – nu s-a hotărât nimeni care ar fi cifra reală – care „s-ar irosi pe Referendum”. Sau, după aceeași manipulare comunistă ca cea din 1990, „s-au irosit pe Referendum”.

Însă nu o să stau să explic aici că democrația costă, că referendumul este un drept esențial și costă infint mai puțin decât vor costa privilegiile absurde cerute de comunitatea lgbt. O să mă opresc la alt aspect al păcălelii uriașe căreia i-au căzut victimă cei mai mulți dintre Români. Un aspect care ține de „crede și nu cerceta”.
Căci mulți au crezut că dacă boicotează „fac economie” sau „protestează”. Ca și cum politicienii ar putea fi impresionați de asta. (Apropo, când boicotați autostrăzile despre care se știe cu dovezi că au fost mijloc de jefuire a banului public? Niciodată, știu, logica cere discernământ.) Dar ce au făcut, de fapt?

Boicotul a dublat cheltuielile cu Referendumul.

Pentru că Legea 3/2000, după care s-a desfășurat Referendumul din 2018, spune foarte clar, la Articolul 5, alineatul (2):

„Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.„

Textul este foarte clar: dacă participarea este sub 30% Referendumul NU ESTE VALABIL.
Adică trebuie repetat.

Șocant?

Conform Legii 3/2000, Art. 4, alin. (2), dacă la Referendum nu participă cel puțin 30% dintre cei înscriși pe liste… Referendumul nu este valabil! Juridic este ca și cum nu ar fi avut loc. Adică trebuie repetat.
Trebuie repetat, deci trebuie aruncate alte 30 sau 40 sau 50 de milioane de euro! Iar și iar, până când prostia cu boicotul este depășită. Conform legii.

Să fie limpede: dacă se vota NU în majoritate, revizuirea Constituției era respinsă; dacă se vota DA în majoritate, revizuirea Constituției era aprobată; dacă participarea este sub 30%, Referendumul este invalidat și trebuie repetat.

Odată ce inițiativa a fost semnată de peste un milion de cetățeni (peste trei milioane în acest context), iar Curtea Constituțională, Parlamentul și celelalte instituții au validat inițiativa, singura încheiere este un Referendum valid.

Prin manipularea boicotului s-a izbutit crearea unei situații extrem de urâte:

ori se repetă Referendumul, pierzându-se o tonă de bani, ori se renunță la democrație, încălcându-se legea și deschizându-se calea către dictatură.

Cât ne costă boicotul Referendumului?
Dacă suntem norocoși, încă pe cât s-a plătit pe 6-7 Octombrie 2018.
Dacă nu suntem norocoși, ne va costa câtă democrație mai există (exista?) în România.

În rest, pace tuturor! Și încercați să verificați „soluțiile salvatoare” pe care vi le oferă în zbor rețelele de socializare, televiziunile, minunații politicieni. E mai greu pe moment, dar e mai ușor pe termen lung.
Bună dimineața!