Promulgarea Legii antilegionare, așa cum a fost denumită legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, naște reacții peste reacții.

Ultima personalitate care s-a pronunțat în defavoarea acestui act normativ este cunoscuta jurnalistă Oana Stănciulescu.

Într-un articol postat pe blogul personal, intitulată" Mircea Vulcănescu, de la decorația Majestății Sale Regele Mihai, la interzicerea de către Institutul Elie Wiesel", jurnalista îl ia la întrebări pe Alexandru Florian, președintele Institului "Elie Wiesel". Acesta spusese că deciziile instanțelor judecătorești de pe vremea comuniștilor sunt perfect legale.

"Așadar, judecătorii Republicii Populare România au dat sentințe corecte, drepte, când au umplut temnițele comuniste cu prim miniștri, miniștri, preoți, scriitori, jurnaliști, toți anticomuniști, domnule Florian?", a notat jurnalista.
 
Mai mult, ea afirmă că potrivit surselor sale, legea a fost concepută de Institutul "Elie Wiesel" și nu de Parlament, așa cum era legal: "
Cum s-a născut această lege? Simplu, cu ajutorul Institutului Elie Wiesel, care, potrivit surselor mele, a trimis-o gata făcută, căutând doar parlamentari români care să și-o asume. Și a găsit".

Iată textul integral

Președintele Klaus Iohannis a promulgat deunăzi Legea nr. 217/2015, cunoscută ca Legea antilegionară.
Legea a fost controversată încă de la naștere, numai că puțini au băgat de seamă atunci. Acum însă, mai mulți istorici, jurnaliști și cercetători susțin că este o lege proastă și bizară.
Cum s-a născut această lege? Simplu, cu ajutorul Institutului Elie Wiesel, care, potrivit surselor mele, a trimis-o gata făcută, căutând doar parlamentari români care să și-o asume. Și a găsit.
La momentul respectiv, în urmă cu doi ani, am scris un text intitulat – "Domnule Crin Antonescu, îmi pemiteți să vorbesc cu Paul Goma?”, în care îi spuneam domnului Antonescu (unul dintre inițiatori), pe care n-am făcut un secret că îl respectam, că preocuparea sa ar trebui să se îndrepte, ca președinte al unui partid istoric, către soarta și recunoașterea foștilor deținuți politici, mulți dintre ei adevărați eroi.
De Holocaust are cine să se ocupe și o fac bine de atâția ani, de "Holocaustul” comunist nu se ocupă nimeni.
Legea însă a fost votată și, cum știți deja, și promulgată.
Dar care sunt, pe scurt problemele acestei legi:
1. În premieră, încă din titlu, este adăugat cuvântul legionar.
Titlu: "Interzicerea organizațiilor, simbolurilor și FAPTELOR cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist sau xenofob”
2. La articolul 3 se introduce o sintagmă foarte periculoasă, și anume: o persoană este vinovată nu numai dacă a fost condamnată definitiv de o instanță , ci și prin ORICE hotărâre. Adică a cui ar putea să fie hotărârea dacă nu a unei instanțe? A unui institut, ONG, persoană?
"Prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, SAU PRIN ORICE HOTĂRÂRE recunoscută în România”.
3. Se introduce un articol nou, care cataloghează mișcarea legionară ca fiind de sorginte fascistă. Problema este că nu istoricii spun acest lucru, ci un deputat PSD turnător la Securitate, pe numele lui Ciprian Nica. Acesta decide să spună într-o LEGE că legionarii sunt FASCIȘTI, deși istoricii de la Academia Română spun invers. Dar cine sunt Dan Berindei sau Radu Ciuceanu?
"Prin Mișcarea legionară se înțelege o organizație fascistă care a activat în perioada ‘27- ‘41 sub denumirile de Legiunea Arghanghelului Mihail, Garda de Fier și partidul Totul pentru Țară”.( articolul patru)
4. Un alt articol bizar este care se referă la idei și concepții promovate în PUBLIC.
"FAPTA persoanei de a promova, în public, IDEI, CONCEPȚII, sau doctrine fasciste , legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. ( articolul cinci)
5. Alte două articole vor da multă bătaie de cap de acum încolo. Unul dintre ele interzice ridicarea sau MENȚINEREA în locuri publice a unor statui, plăci comemorative, ale legionarilor – simpatizanți, membri etc, iar cel de-al doilea interzice denumirea unor străzi sau fundații cu numele acestora.
Aici apar și mai multe întrebări – Petre Țuțea, nume de stradă sau nu? Mircea Vulcănescu, bust pe spațiul public sau nu? Ion Gavrilă Ogoranu, nume de fundație sau nu? Nichifor Crainic, plăcuță comemorativă sau nu?
Din păcate, știm deja răspunsul de la șeful Elie Wiesel.
6. Și poate cea mai importantă întrebare este aceasta – cine a decis că Țuțea, Vulcănescu, Ogoranu, Gheorghe Brătianu, Gafencu sunt VINOVAȚI? Nu cumva Tribunalul POPORULUI, același care l-a condamnat și pe Iuliu Maniu și pe toată elita României?
Cu regret am citit faptul că domnul Florian, șeful institutului Elie Wiesel, a și deschis șampania când a văzut că a scăpat de toți eroii României, că le va scoate plăcuțele de pe clădiri, numele din cărțile de istorie, poate și cărțile din librării. Și iată ce a grăit:
"Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare. Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile. Toți cei care le pun în discuție minimalizează o legislație care a fost recunoscută de către trupele Aliate — SUA, URSS, Marea Britanie —perfect legală și astăzi”.
Așadar, judecătorii Republicii Populare România au dat sentințe corecte, drepte, când au umplut temnițele comuniste cu prim miniștri, miniștri, preoți, scriitori, jurnaliști, toți anticomuniști, domnule Florian?
Bine că măcar știm.
Aș vrea să dau doar un umil exemplu, pe care l-am găsit într-un articol al Ioanei Diaconescu despre Deţinutul K 9320: Mircea Vulcănescu.
"La fila 9 a dosarului citim o notă a corpului de filaj cu două afirmaţii contradictorii: una este: ,Mircea Vulcănescu funcţionar de carieră nu a făcut politică” şi alta: ,Mircea Vulcănescu făcea parte din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat război Rusiei sovietice şi este socotit criminal de război”.
Dar cine a fost Mircea Vulcănescu?
Din iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor. Totuși, a fost numit director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanțe. A mai fost în 1940 – 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naționale, și subsecretar de stat la Finanțe, pînă la 23 august 1944.
În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti.
Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou etc. ( M. Vulcănescu, "Ultimul Cuvânt”, Humanitas, 1992, pp.15-16 și de la p.68).

Regele Carol al II-lea și ulterior Regele Mihai I i-au conferit distincții și mari ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea.
Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, dezbrăcat în pielea goală și lăsat într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare iar Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea, sub el, salvîndu-i viața.
A murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, din cauza tratamentului inuman la care a fost supus.
Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunați!”.

Cam pe acesta vrea domnul Florian de la Elie Wiesel să-l interzică în România. Poate a făcut domnul Florian mai multe pentru această țară? Sau poate domnul Florian este el însuși o instanță – de unde și sintagma adăugată în noua lege.
Ce să ne facem atunci cu Martin Heidegger sau Gunter Grass, cunoscuți pentru angajamentul sau simpatiile lor fasciste? Sau să înțeleg că ne interesează doar eroii acestei țări, pe care vrem să-i ascundem ca în anii 50?