ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un anume teolog din India, Sundhar Singh, care a viețuit între 1889 – cca. 1929, s-a convertit la creștinism în urma unei revelații personale și a unor frământări intelectuale, prin care și-a statornicit convingerea că Hristos este calea spre mântuire. Deși acest Sundhar Singh nu a fost un creștin ortodox tradițional, cugetările sale au ajuns destul de cunoscute în mediul teologic din România interbelică, mai ales în preajma dramaticului al-Doilea Război Mondial. 

Profețiile lui Sundhar Singh despre viitorul României – cum că țara noastră are potențialul unui tărâm de înaltă spiritualitate (creștină, desigur), moralitate și înțelepciune, care pot servi ca referință pentru o lume întreagă – sunt demult cunoscute publicului autohton. Mai concret, Singh a făcut aceste prorociri despre România în urma unei vizite ample pe continentul Europei și a posibilei treceri și prin țara noastră. De fapt, unii mai susțin că Singh nu ar fi ajuns și în România.

Acum, să stăm bine și să judecăm drept: aceste profeții ale lui Singh nu sunt lipsite de controversă. Am aflat, între timp, că acestor profeții și acestui întreg episod i se atribuie un iz de sminteală deliberată, pusă la cale de forțe oculte pentru a îi înșela pe cei mai slabi de duh și dreaptă socoteală. N-am de unde să confirm sau să infirm cu rigoare toate acestea. Poate, dumneavoastră cunoașteți mai multe și vă bizuiți pe anumite informații și accepțiuni despre acest subiect. Eu reflectez doar asupra prezicerilor atribuite acestui creștin indian. 

Ce spune Singh? România ar devein un centru creștin deosebit, inclusiv orașul București – (asta, chiar aș fi interesat să trăiesc s-o văd… cine știe?). Dar ce indicații avem pentru înțelege acele timpuri. Spune Singh că vom cunoaște acestea când … puterea (influența) Angliei și a Franței va scădea. 

Singh cunoștea foarte bine autoritatea pe care și-o făurise Anglia colonialistă în lumea occidentală, precum și în cea orientală. El însuși trăia într-o colonie britanică și a călătorit în Europa sub înrâurirea sprijinului britanic. Anglia și Franța au fost marile învingătoare ale Primului Război Mondial pe continentul european. SUA aveau o popularitate tot mai mare, dar, încă, nu aveau recunoașterea de care se bucurau atunci vechile puteri imperiale europene.

România însăși era dependentă în plan politic extern de cele ce se decideau la Paris și la Londra. Influența cancelariilor de la Paris apăsa greu pe conștiința oamenilor politici de la București. Monarhia română era foarte legată de relația cu cea britanică. Pe măsură ce Viena și Berlinul și-au pierdut autoritatea iar pericolul sovietic era la hotarele României, Franța și Anglia erau, practic, reperele principale pentru conducătorii noștri. 

Influența franceză și britanică era de netăgăduit pentru continentul european interbelic si pentru Orientul Mijlociu încă marcat de colonialismul european. Însăși diaspora evreiască căuta sprijinul acestor mari puteri europene. Rusia era afectată de transformările socialiste, bolșevice, și și-a refăcut treptat influența mondială.

„Veți ști că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia își va pierde puterea, iar Franța va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federația Statelor Pământene (…)”.

 Cred că asistăm la astfel de vremuri. Pe scurt, Anglia, post-Brexit, nu mai are influența globalistă de altă dată. Armata britanică nu a mai efectuat investiții de ceva timp; arsenalul nuclear britanic este insuficient întreținut. Nu este nicio noutate că Franța și Regatul Unit (Anglia) nu mai sunt mari puteri militare de temut, capabile să desfășoare trupe numeroase într-un timp scurt și în regiuni îndepărtate.

Recent, președintele francez Macron a amenințat statul sirian că, în cazul unor posibile noi incidente cu arme chimice, Franța va recurge la lovituri aeriene asupra armatei și a obiectivelor guvernamentale. S-a pus imediat problema care sunt efectivele de avioane și nave disponibile ale francezilor într-un asemenea caz; de asemenea, și impactul financiar estimat asupra bugetului apărării Franței. Iar în treburile UE, Franța este sensibil surclasată de Germania. Deficitul bugetar francez este încă o problemă pentru reglementările economice ale Bruxelles-ului, pe când Germania își impune cu dexteritate punctele de vedere. 

Statul francez promovează mult comunitatea francofonă internațională, dar aceasta este alcătuită majoritar din alogeni din Africa și din Orient. Astăzi, Franța și Anglia sunt puteri diplomatice importante, așa numite „soft-powers”; dar nu mai dețin supremația în Europa. 

Cât despre asimilarea Franței de popoarele din jur, deocamdată, nu vedem așa ceva. Republica se ține tare, până acum. Însă, știm bine că înspre Spania, Italia, Elveția și Germania, comunitățile franceze se identifică cu popoare și etnii mai vechi, respectiv cu statele medievale din secole mai îndepărtate.

Singh ar mai fi prezis și altele despre țara noastră. Minuni mai mari decât slăbirea puterii angliei și Franței. Spre exemplu, el ar mai fi prevestit că: 

„În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creștine țări de pe suprafața pământului, (…).” 
„Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această țară aleasă și va renunța la această provincie care va da naștere la multe neînțelegeri. (…)”
„În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume.”

Ohoo, ei bine, despre astfel de posibilități nu aș dori să reflectez acum. Lucrurile nu sunt foarte clare pentru moment, (adaug cu ușoară neîncredere). Vom vedea ce va mai fi și ce va mai veni, dar sunt prudent, în contextul actual.

Tot în acest registru, se formulează o idee care a mai circulat în mediul „profetic” de la noi, în timpul regimului comunist – aceea a canalului București – Dunăre; o chestiune cam neelucidată.
În sfârșit, despre aceste profeții, ar fi trei mari posibilități: 
•timpul a cam expirat pentru o parte din aceste preziceri, fără împlinirea acestora;  
•încă vremurile acelea încă nu s-au împlinit pe deplin;
•sunt, totuși, invenții răutăcioase deliberate, de cuget omenesc, sau sunt de la vrăjmașul peren al creștinilor.

Trebuie menționat că nu s-a stabilit cu certitudine sursa de documentare a acestor profeții – fie o carte, o epistolă, scrisoare, predică sau discurs ale lui Singh.

Aș fi curios, însă, de ce sioniștii sau masonii, cărora li se mai atribuie aceste „preziceri”, ar vorbi despre întoarcerea masivă a rușilor la credință? De ce ar prevedea slăbirea atât de grea a Franței și Angliei, în condițiile în care aceste state au fost mereu un reazem pentru comunitatea masonică internațională? De ce ar mai prezice și realipirea Basarabiei la țara noastră și altele? 

De ce s-ar fi prezis în acele timpuri că Federația statelor europene (a se vedea cazul actual al UE) nu ar include și România? Ar fi fost aceasta o idee subtilă de a ne demotiva aderarea la UE? În sfârșit, cugetările și speculațiile se pot prelungi mult mai mult.

Închei reamintind că aceste preziceri ale lui Singh sunt ușor de găsit pe Internet, pe site-uri (blog-uri) românești. Totuși, acestea rămân marcate de multă controversă. De altfel, părintele Arsenie Boca, care a amintit ceva și despre Singh, nu se arată categoric încrezător în acestea, ci le indică mai mult orientativ pentru edificarea profilului moral creștin pe care și l-a dorit pentru români.

Așadar, „quo vadis” sau „what if”?