ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În spațiul public, cam peste tot în lume în timpurile acestea, se aud tot mai frecvent cuvintele: "fascist”, fascism, neo-fascism, populist, suveranist, neo-suveranist, naționalist, șovin și altele. 

La școală am fost învățați că, în Al Doilea Război, ostașii români patrioți, animați de „idealurile socialiste internaționale”, (desigur, în alianță cu « eliberatorii » de la Răsărit) i-au alungat pe nemții „fasciști” și „naziști”, și, astfel, au eliberat până la ultima palmă de pământ românesc strămoșesc. Apoi, au ajuns până în Cehoslovacia și Austria și au luptat până la victoria finală asupra fascismului.

Asta e interesant de amintit! Regimul comunist de la noi a revigorat patriotismul și naționalismul, în ciuda contradicțiilor dogmatice cu dialecta socialistă de la acea vreme. Comuniștii români, mai ales după Dej, nu s-au sfiit de sentimentele patriotice și naționaliste. 

Astăzi, chestiunea aceasta nu mai e valabilă în accepțiunea deontologilor progresiști contemporani. Ei asociază fără nicio cruțare fascismul cu naționalismul, suveranismul, populismul, șovinismul, etc. Dacă ești patriot, riști să fii și naționalist. Iar odată naționalist, poți fi considerat automat drept fascist, populist și lista poate continua. 

Nu doresc să susțin ideea potrivit căreia dacă am condamnat oficial regimul comunist și doctrina sa, prin Comisia Tismăneanu din 2006 – gata!, cu asta am condamnat și naționalismul, populismul și patriotismul și altele asemenea, cărora li se spune astăzi: « iliberalisme ». 

Mai degrabă, cred că trăim o vreme de minciună deliberată, generalizată, instituționalizată, tot mai disperată și inconsecventă de la o zi la alta. O vreme mohorâtă și păgubitoare de sluțire, de pocire și de negare a adevărului.
Parafrazându-l pe Radu Gyr, mai cred și că, într-o bună zi, din trecutul recent, am început deja - timid, tiptil, treptat dar sigur - să ne întoarcem acasă!

Trist sunt pentru acei învățați dintre noi care … nu văd, nu cunosc, nu pot, nu (mai) vor să înțeleagă sau să accepte adevărul.