Dacă aș fi fost cetățean American aș fi votat cu Donald Trump. Nu că m-ar fi dat pe spate pregătirea politică a excentricului miliardar care, vorba lui Caragiale, e sublimă dar lipsește cu desăvârșire. Însă Hillary Clinton mi s-ar fi părut atât de odioasă în a călca în picioare normalitatea biologică și valorile spirituale, încât n-aș fi ales-o în veci.

Ca să nu mai vorbesc despre posibilă ei implicare în calitate de Secretar de Stat în anumite afaceri din lumea arabă care i-a adus un grav deficit de imagine, făcînd-o practic să piardă alegerile. Ca român însă, nu pot să nu fiu îngrijorat de schimbarea politicii americane în raport cu Rusia, anunțată de președintele ales al Statelor Unite în campania electorală.

Aceasta s-ar putea traduce printr-o formă de izolaționism care să ducă la detensionarea situației din zona Mării Negre cu menținerea Alianței Nord Atlantice în structura ei actuală. Însă la fel de bine, învoiala la care Donald Trump ar părea dispus să cadă cu Vladimir Puțin ar putea însemna o redefinire a sferelor de influență într-o formulă asemănătoare celei de dinaintea căderii Cortinei de Fier.

În acest caz România, Polonia, Țările Baltice ar putea deveni monede de schimb între SUA și Rusia pentru a se evita un conflict militar. Iată de ce clasa politică românească, dar și societatea civilă ar trebui să lase deoparte simpatiile ori antipatiile personale și să se preocupe strict de interesele țării