Timpul pare să își piardă din nou răbdarea sub bagheta premierul Cioloș. E cumva de înțeles, primul trimestru din anul dat tehnocratului de bruxelles ca să rânduie lucrurile în tonul vrut de noua Înaltă Poartă se cam apropie de final. Premierul a dat primele indicii despre reforma administrației publice la care lucrează Guvernul, într-un discurs susținut la Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România.

Personal, nu mai prea am dubii că mecanismul pornit ar putea fi oprit. Poate nici nu trebuie, căci România are disfuncționalitățile ei, trebuie să se adapteze la realitățile vremurilor și să își croiască un drum către mai bine. Însă am niște certitudini: acest "mai bine” trebuie să fie al nostru și nu al altora. Implicit, noi trebuie să hotărâm în ce vrem să transformăm România și nu alții. Așa că pregătiți-vă să participați cât se poate de viu, argumentat și asumat la dezbaterile care vor preceda o schimbare ce ne va determina viețile o lungă bucată de vreme de acum înainte!

Primul lucru pe care va trebui să îl facem este curățenia și rânduiala în idei, aruncate intenționat într-o vălmășie parfumată și plină de culori care îți iau ochii și nările. Trebuie să hotărâm noi ce vrem de la viitoarele regiuni: niște județe mai mari sau niște viitoare țărișoare/landuri? Niște județe mai mari, cu un plus de resurse și responsabilități, care să îmbunătățească funcționarea unei Românii suverane, independente, unitare și indivizibile...sau niște țărișoare/landuri care sub pretextul descentralizării aducătoare de bine, ne vor lăsa fără suveranitate reală și fără pârghii eficiente, transferând subtil "tabloul de comandă” în afara lor? Niște județe românești ale unui stat de sine stătător, menite să ne aducă mai-binele, sau niște landuri prinse doar cu pixul pe harta unui stat-marionetă, în care trăiesc populații ce se închină din periferie la sfântu-așteaptă?

Tot personal, nu am dubii mai ales aici: vreau niște județe mai mari și mai puternice, într-o Românie suverană, independentă, unitară, indivizibilă, întărită și în care să o ducem mai bine. Gândiți adânc și pregătiți-vă de dezbatere, căci foarte greu vom mai putea întoarce din drum ceea ce se face în acest crâmpei de istorie.

În privința Banatului meu, dacă tot e să ne regionalizăm, aș vrea un județ care să cuprindă actualul Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, cu reședința la Timișoara. Trebuie să respectăm atât istoria, care vorbește despre Banatul de Severin, despre Banatul de Lugoj-Caransebeș și cel de Timișoara, cât și realitățile economic-social-culturale. Ar urma să aibă aproximativ 1,2 milioane de locuitori, majoritatea orientați social, economic și cultural spre Timișoara, în care ar trăi cam un sfert din populație. Dezvoltarea acestui județ s-ar putea face pe axa deja existentă Timișoara-Drobeta-Turnu Severin, cu angrenarea și corelarea implicită a Lugojului, Caransebeșului, Băilor Herculane și Orșovei. În această formă, granița României cu Serbia ar fi pe un județ care poate da un mesaj unitar, coerent și palpabil comunităților românești care trăiesc de-a lungul întregii frontiere, în țara vecină. Făceam doar o scurtă paranteză. Cel mai important este să analizați, să cântăriți foarte bine și să vă faceți auziți în perioada ce vine.

Trezirea! Participați la dezbaterea publică ce urmează! Hotarâți voi ce vreți de la țara voastră! Nu numai că ni se pregătește ceva, români... Se și întâmplă deja!