Netanyahu dă una-doua fuguța la Moscova, sau la Soci și a fost oaspete de onoare al lui Putin, alături de Aleksandar Vucici, președintele Serbiei, de Ziua victoriei.
 
Frau Merkel îl vizitează la Soci, fără probleme de liste și sancțiuni, cumpără gazul cel mai ieftin și face gazoductul North Stream II. Firmele germane au investiții și fac afaceri de multe zeci de miliarde de euro cu Rusia.

Laboratorul ImunoMedica

UK-ul pare afectată de boala vacii nebune în relațiile ei cu Rusia, dar City-ul londonez stă în mare parte și pe banii miliardarilor ruși.

Macron face pe durul acasă, dar participă la Forumul economic de la Sankt Petersburg, încheie contracte de 1 miliard de euro și recomandă oamenilor de afaceri francezi Rusia.
Ungaria, Slovacia, Slovenia și Cehia pun interesele lor economice deasupra ispitelor politice, vor ridicarea sancțiunilor și se opun acțiunilor care ar irita Moscova.   
Bulgaria s-a răzgândit și vrea South Stream la ea acasă.

În Austria, Putin e primit regește, Gazpromul semnează cu OMV-ul un contract până în 2040, și președintele și premierul vor ridicarea sancțiunilor.
Italia va cere în curând același lucru. Salvini vrea să fie pace cu Rusia. Lega Nord, partidul său, colaborează cu Rusia Unită, partidul lui Putin.
China e sora asiatică a Rusiei, cele două state își coordonează și conjugă interesele și acțiunile, proiectează și dezvoltă împreună integrarea euro-asiatică.

India (o parteneră veche) și Turcia (una recentă) rezistă șantajului american și dezvoltă relațiile cu Rusia, inclusiv pe domeniul militar. În urmă cu doarv 4 zile, ministrul indian al apărării,  Nirmala Sitharaman, a apus că în toate discuțiile cu partenerul american i-a comunicat acestui că   „solida cooperare indo-rusească în sectorul apărării va continua, inclusiv cu cumpărarea sistemului S-400,  fără a ține seama de sancțiunile americane”.
BRICS-ul ( Brazilia, Rusia, India, China și Africa de sud) și SCO-ul (Organizația pentru Cooperare Shanghai – China, Rusia, Kazahstan, Kirgistan, Tadjukistan, Uzbekistan, India, Pakistanul, ca membri plini și Afganistanul, Belarus, Iranul și Mongolia ca observatori – Iranul și Afgansitanul pe cale de a deveni de asemenea membri plini) concentrează două treimi din populația globului și rezerve naturale uriașe. Cooperarea economică a fost dublată de una militară și de, cel puțin, consultări politice.

Să mai amintesc câți alții profită copios din relațiile economice cu Rusia, din nevoile de dezvoltare a producției interne și de import ale acesteia?

Nihilism coroziv și arțăgoșenie goală în locul pragmatismului

Nu am să continui pentru a mă întoarce la România, în care absurdul și slugărnicia mizeră par a fi normele zilei, în locul pragmatismului,  pe toată zona în care influențele externe „democratice” (conjugate cu impotența responsabililor locali) ne conduc destinele naționale, inclusiv relațiile cu, vrem nu vrem, vecina noastră de la răsărit. (Voi reveni și cu o analiză pe o altă relație grav văduvită, și încă incertă, cea cu China.)

Zilele trecute, tragedie mare, militanții de serviciu, media aservită globaliștilor progresiști spumegă: Valer Dorneanu, președintele Curții Constituționale a plecat în Rusia, la un forum pe teme juridice, deși MAE îi recomandase să nu  o facă (evident, pentru că se supără șefii noștri din Vest). Mai ales că, se căinează și înfierează cu mânie de servitor cei amintiți,  CCR avea de dat, în zilele următoare, niște decizii în probleme mult sensibile. Și ce dacă? Ce legătură este între una și celelalte? Or să-i deciziile rușii dea în plic? Îl vor fezanda pe Dorneanu în samahoncă, îi vor trepana creierul și vor trimite înapoi un cyborg? Sau îl vor vrăji rusoaicele în patul în care acuzatorii lui Trump spun că și acesta ar fi fost „prelucrat”? Nu există la CCR judecători propuși de tot spectrul? Vine Dorneanu cu păslarii înfundați cu bani și îi împarte cu ceilalți?

Ca să nu fie singuri băieții ăștia de pe diverse ștaturi de plată, apare și (pînă acum viteazul) domnul Tăriceanu, care, în calitate de președinte al Senatului, nu o invită pe Valentina Marvyenko, președinta Consiliului Federației Rusiei, similara senatului românesc, la lucrările Asociației Senatelor Europene de la București, pentru că este pe lista persoanelor indezirabile declarate astfel de SUA-UE!  Nu numai că nu o invită, ci îi și transmite că nu este binevenită. Și ce s-ar fi întâmplat dacă o invita? Îl trăgea secretarul de stat Pompeo de urechi? Poate. Te ustură puțin, dar trece repede. În schimb, sunt sigur, Trump l-ar fi felicitat cu prima ocazie.

Să mai amintesc nivelul jalnic al afacerilor Româno-Ruse? Să mai amintesc nivelul jalnic al prezenței culturale și economice românești în Rusia?
Să-i mai amintesc pe cei care au rămas agățați în paradigma  bolșevismului și cominternismului, și în amintirea lui Stalin, dar, de exemplu, nu aplică aceeași formulă Germaniei pentru nazism, holocaust, Hitler? Care nu înțeleg că, ca și Germania, și Rusia de astăzi este alta decât cea de ieri.

Noi chiar nu învățăm nimic de la alții? Nu vedem că Ungaria, care se opune deschis aberațiilor progresiste ale UE și parțial SUA e bine mersi (Recent Daimler a anunțat o investiție de 1 miliard de dolari într-o nouă fabrică Mercedes. „Vecinii exportă anual de 20 de miliarde de euro iar producția a ajuns la un nivel record, de 500.000 de autovehicule. Comparativ, în 2017, au fost vândute în România 105.000 de mașini. Numai că o treime din ele au fost fabricate în țară, la Dacia și Ford. În Ungaria, Audi produce TT, A3 și S3, iar din 2018 va adauga Q3. Suzuki produce Swift, SX4, Vitara și S-Cross, iar Daimler produce modelele CLA, CLA Shooting Brake și Clasa B. (ActiveNews)? Ba chiar și mai bine decât anterior? Că Polonia face același lucru cu UE? Că Austria vorbește tot mai răspicat și acționează tot mai ferm pe aceleași dimensiuni?

Pot să pariez, fără nicio umbră de îndoială că nu aș cîștiga, că, dacă se menține pe acest curs, dacă nu se va trezi și nu va înlocui nihilismul și ciufutismul arțăgos actual cu un pragmatism demn și sănătos, (și asta nu numai pe dimensiunea cu Rusia) România se va trezi, nu peste multă vreme, într-una din următoarele situații:
1. Cei mari își vor rezolva problemele pe deasupra capetelor celor mici și ea va rămâne ca proasta satului cu gura mare în mijlocul drumului numa’ bună de un viol. Adică, de exemplu, de o dezmembrare și desființare în favoarea altor mici, dar  care au știut să se așeze și să negocieze din timp. Nu ar fi prima oară când suntem împărțiți în acest fel.
2. Problemele nu se vor rezolva, dar Centrul și Estul Europei se vor detașa tot mai mult de Vest și se vor apropia de Rusia, China și ceilalți amintiți mai sus. România la fel ca la 1.
3. Va ieși cu cafteală: nimeni nu va avea grijă de România, ba, din contră, va fi un teren numai bun pentru un război de tipul proxi cu multe rachete, care vor pleca de aici și, mai ales, vor cădea aici. 
4. Vom continua să slugărim și vom fi lgbtizați, migraționați și cu banii luați (mult mai mult decât cele 11 miliarde antamate acum pt diverse tehnici militare cu care nu prea avem ce face) pentru a ne apăra, ni se va lua dreptul la opinie și liberă exprimare (lucruri la ordinea zilei în Vest). Nu vom mai fi popor, așa cum nici pe acolo nu prea mai sunt, ci o masă amorfă de indivizi cuminți, care vor primi pastilele zilnice de liberinaj și mâncare, și nu va mai exista niciun motiv pentru a mai fi stat.

 (Și, așa ca o previziune de campanie: Dacă Rusia ar vrea să ne ocupe - ceea ce nu are de gând nici în vis - ar face asta liniștită căci, conform regulamentelor și normelor NATO, ar fi nevoie de vreo 30 de zile până la o reacție consistentă. adică mult mai multe decât cele 2-3 zile necesare ocupării. Iar după ce ocuparea s-ar înfăptui, s-ar aduna consilii și comiții, care ar condamna actul samavolnic, ar dispune sancțiuni și ar face liste și mai lungi cu ruși indezirabili. Și cam atât. Căci, în final, nimeni (nici chiar SUA) nu riscă un război cu Rusia)