În toată Uniunea Europeană există partide naționaliste parlamentare care realizează un echilibru pe scena politică internă și externă.

În România nici un astfel de partid nu și-a regăsit locul pe scena politică, majoritatea proiectelor fiind dinamitate încă din faze incipiente de factori interni sau de propaganda externă.

În primul rând, pe scena europeană nu prea există partide extremiste, așa cum le știm noi din istorie. Cea mai mare parte a partidelor declarat extremiste sunt în fapt partide naționaliste, cu un discurs moderat și modern, integrat în vremurile de astăzi. Ele au apărut ca o necesitate, pentru că era nevoie ca pe plan intern și extern să se asigure un echilibru în care interesele cetățenilor țării în cauză să primeze în fața invaziei de discursuri și politici așa spus liberale, în fapt anti-naționale. Ne dorim sau nu ne dorim Europa este una a națiunilor și este imposibil să compari acest spațiu cu SUA. Fiecare din statele Europei are o cultură proprie, o istorie proprie și în general chiar o limbă proprie ce o desparte de celelalte. Acestea sunt aspecte neglijate de către așa-zișii susținători ai globalizării, care văd un spațiu total deschis, uitând a spune că de fapt bunăstarea existentă acum în Uniunea Europeană este tocmai consecința unor politici naționale. În fapt, aceste partide nu sunt deloc extremiste, ci doar naționaliste.

Asociarea lor cu partidele extremiste se face în mod voit pentru a duce votantul la perioada dinaintea celui de al doilea război mondial și, astfel, alegătorul să trăiască cu falsa iluzie că despre violență este vorba. Este o tehnică de manipulare folosită de partidele ce au acces la cercul de putere și resursele statelor în cauză și care încearcă astfel să limiteze  accesul partidelor naționaliste la scena politică.

Fă ca ei, nu ceea ce spun ei

Vi se spune permanent la televizor sau se promovează prin rețele de socializare ideea că a fi naționalist, a fi patriot reprezintă un concept depășit, uzat, expirat. Nu mai este necesar să îți cunoști istoria, nu mai ai voie să îți aperi valorile, să discuți despre eroii tăi, să aperi steagul sub care noi ne aflăm. Cea mai bună cale de a distruge un stat și de a-l controla este de a te asigura că acei cetățeni nu mai cred în funcționarea lui. Or, noi ne aflăm acum exact în acel moment. Dar eu spun să nu ne uităm la ce spun americanii sau europenii, ci la ceea ce ei fac și să facem și noi la fel. Americanii construiesc ziduri către Mexic, iar propaganda patriotică este la cote extrem de mari. Luați numai filmele americane cu supereroi: în nici unul nu lipsește țara, imnul și steagul. În același timp, în Germania, Franța și Italia, echillibrul politic este asigurat de partide naționaliste.

România, singurul stat european fără partid naționalist

România este, momentan, singurul stat european ce nu are un partid naționalist cu o relevanță deosebită, adică un partid parlamentar sau cu eurodeputați. La noi încrengătura politico-securistă ce controlează țara după 1989 are grijă să discrediteze încă din faze incipiente orice formă de manifestare politică patriotică. Acestea sunt imediat catalogate drept „extremiste” și o armată bine pregătită de analiști politici încep să repete la unison aceeași poveste pentru opinia publică. O altă formă de împiedicare a dezvoltării unor partide naționaliste o reprezintă injectarea partidelor noi cu persoane dubioase, sau realizarea de false partide cu personaje ce provin din alte medii politice, cu un trecut dubios și care cu greu pot să devină simboluri ale unei mișcări naționaliste puternice. În fapt, tehnica este una de discreditare. O altă tehnică o reprezintă dezbinarea. Românii sunt deschiși spre teoria conspirației, dar și mai deschiși spre a nu lucra în echipă. Neîncrederea unui român într-un al român reprezintă o resursă utilizată pentru a ține oamenii dezbinați. Asta vedem de 30 de ani: ură și dezbinare.

Are România nevoie de un astfel de partid?

Cu siguranță că are și numai pentru simplul motiv că ceilalți au. Faptul că acum ne aflăm într-o alianță economico-politică nu înseamnă că ea va fi veșnică, așa cum nici un alt proiect similar, URSS, nu a fost veșnic. Or, este important cum vei ieși din toată această poveste, ca nu cumva să fii la fel de nepregătit cum am fost în 1940, când tot sistemul de alianțe în care am crezut s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc. De ce ar fi necesar un astfel de partid? În primul rând, pentru că aproximativ 25% din electoratul român acum nu este reprezentat. În al doilea rând, el poate realiza un echilibru asupra politicilor globaliste, atât pe plan intern, cât, mai ales, pe plan extern. Oricând un partid naționalist puternic poate fi utilizat în negocierile internaționale pentru a-ți justifica anumite acțiuni sau alegeri. Este nevoie de un partid puternic care să discute exclusiv de drepturile românilor, de conservarea valorilor naționale, de exploatarea resurselor naturale în interesul românilor, de modul discreționar în care este utilizat banul public, de furturile de miliarde de euro făcute în ultimii 30 de ani.

Rămâne de răspuns însă la întrebarea: se va găsi oare acea persoană publică, fără trecut politic, care să dispună de carisma necesară dezvoltării unui astfel de proiect? Căci, în politică, nu de bune intenții este nevoie, cât mai ales să ai priză la electorat.