Imediat după eșecul Referendumului pentru Familie s-a născut întrebarea: cine-i va reprezenta politic pe cei aproximativ patru milioane de români care s-au prezentat la urne pe 6-7 octombrie?

Imediat, aproape, s-au născut două posibile răspunsuri: Convenția Națională de la Cluj Napoca, organizată de Mihail Neamțu și Conferința Națională a Platformei „Împreună” de la Sibiu. Pe ultima sută de metri a apărut și Alternativa Dreaptă. 

ImunoMedica


Convenția Națională de la Cluj a fost prima reacție, dar distribuția participanților s-a schimbat pe parcurs. Inițial, urmau să vorbească Mihail Neamțu, Adrian Papahagi, Traian Radu Ungureanu, pr. Constantin Necula și pastorul Vladimir Pustan, dar până la urmă, formula s-a lărgit și la pr. Necula și Mihail Neamțu s-au adăugat alte persoane, atât din mediul politic și social-economic. Evenimentul în sine nu a avut nicio urmare și nici nu a stârnit niciun vreo emulație deosebită. Cei care se așteptau la crearea unui partid nou au fost dezamăgiți, dar dezamăgirea lor nu este justificată. Ei uită că Mihail Neamțu, amfitrionul evenimentului este deja membru al unui partid politic, respectiv PNL. În martie acest an, spre exemplu, Mihail Neamțu lăuda realizările PNL sub conducerea lui Ludovic Orban. 

Cu alte cuvinte, oferta Convenției este vechea „Noua Republică”, dar cu o aromă mai pronunțat creștină, respectiv PNL. Drept dovadă, deputatul independent Matei Dobrovie, unul dintre vorbitorii de la Cluj Napoca, a anunțat la câteva zile după convenție că va activa în grupul parlamentar al PNL. QED.

Conferința Națională de la Sibiu a „Platformei Împreună”. Platforma Împreună, prin vocea lui Mihai Gheorghiu, a spus în repetate rânduri că nu intenționează să se transforme în partid politic. Cu toate astea, dacă își vor solidifica baza de la firul ierbii și va deveni o structură care să acopere - în mod real - toată țara, atunci transformarea platformei în formațiune politică va fi iminentă. Dar până atunci, să vedem ce-i cu cea de-a treia variantă. 

Alternativa Dreaptă se prezintă ca o platformă a mai multor formațiuni distincte, care au găsit un teren comun și își doresc candidați comuni pentru alegerile europarlamentare.  Printre cei care girează proiectul se numără Edi Dumitrache, unul dintre fondatorii Coaliției pentru Familie, dar și Wily Schuster, țăranul din Moșna care a luptat împotriva gazelor de șist.

Pornind de la manifestul AD, platforma nu mi se pare a fi nimic mai mult decât un (alt)fel de PNL. 

Nu înțeleg cum cineva se poate declara conservator român, dar în același timp să uziteze limbajul și valorile liberalismului occidental, care se opune și s-a opus mereu conservatorismului. Nu poți să faci apel la mișcarea de stânga #rezist pentru a promova...conservatorismul!

Atât AD cât și PNL-ul lui Mihail Neamțu par să concureze pentru un segment foarte mic din societatea românească și par să creadă că acei 4 milioane de votanți pentru Referendum sunt în majoritate tineri, din clasa de mijloc, din marile orașe care nu s-au regăsit în USR. Dar realitatea nu este chiar așa.

Din cei 3,7 milioane de participanți la vot, majoritatea (1 901 888) a fost de la țară. Oare acei țărani sunt interesați de apărarea democrației liberale? De lupta împotriva corupției și alte asemenea concepte abstracte? În afară de Avram Fițiu la Cluj Napoca, nimeni nu s-a adresat țăranului român și problemelor sale. Cui se adresează atunci conservatorii români? De ce se pune atâta accent pe Sibiu, atâta vreme cât județul părintelui Necula a adus doar 11% prezență la urne?

Să mergem mai departe. Bucureștiul plus județele Cluj, Iași și Timiș, au dat doar 669 000 de votanți. Din 3.7 milioane!

Județele cu cea mai ridicată prezență au fost : Suceava, Neamt, Bihor, Dâmbovita, Mehedinți, Olt, Giurgiu, Botoșani, Bistrița Năsăud și Dolj. Am luat în calcul doar cele unde prezența a fost peste 25%, Doljul e la limita (24,77%). Ce se poate observa? În afară de Bihor, Bistrița-Năsăud și parțial Suceava, acolo unde avem o puternică prezență protestantă, restul acestor județe sunt fiefuri ale PSD. Și chiar și acolo unde vorbim de o prezență puternică a cultelor protestante, PSD-ul este puternic.
 
Este evident că acolo, cei care s-au prezentat la urne au fost și votanți ai PSD. Dovada este că și următoarele trei județe în clasamentul prezenței, Caraș-Severin, Teleorman și Vrancea sunt județe conduse de PSD. Atunci, cui folosește discursul vehement anti PSD promovat atât de gruparea PNL-Neamțu și de Alternativa Dreaptă?

În opinia mea, cei care au votat la Referendum sunt foarte eterogeni din punct de vedere politic. Mai cred că în afară de asumarea valorilor creștine, majoritatea celor prezenți la urne pe 6-7 octombrie are puțin în comun cu ce propun Alternativa Dreaptă și Mihail Neamțu.

Și asta pentru că ambele opțiuni nu oferă decât aceleași soluții care au mai fost propuse, fără succes, până acum. Niciun conservator român nu vorbește despre protecționism economic, despre faptul că România poate avea, uneori,  interese distincte de cele ale UE sau ale SUA sau despre conectarea satului românesc la oraș. Nu mai vorbim de problema demografică.

În fine, niciunii nu se pronunță ferm și fără echivoc împotriva concurenței neloiale pe care o fac străinii firmelor autohtone, despre monopolul străin asupra serviciilor de furnizare a energiei electrice și termice sau despre recăpătarea unei minime suveranități economice: asta înseamnă în primul rând resursele strategice ale Țării, inclusiv resursa umană. Nimeni nu vorbește despre identitate, adică acel „ceva” ce va defini politica europeană mult timp de-acum înainte, cum spunea profesorul Dungaciu. 

Atât gruparea Neamțu-PNL cât și AD păcătuiesc prin apelul excesiv la Uniunea Europeană și la Occident. Câtă vreme elitele occidentale, dar și UE însăși, au lucrat direct și indirect împotriva Referendumului pentru Familie, cum să-ți bazezi discursul pe apelul la Uniunea Europeană? Când Juncker inaugurează statuile lui Marx, cum să te lauzi cu el ca să strângi electorat creștin?
 
Cum să vorbești de stat minimal, dar să faci apologia supra-statului care se cheamă UE? Practic, pare că toată lumea vrea să conserve orice altceva decât cultura și ethos-ul românesc.

În opinia mea, bazinul conservator este mult mai mare de patru milioane. Problema este că aceștia nu simt că valorile creștine sau familia le sunt amenințate astfel încât să voteze doar pentru asta. Pentru a fi accesat, acest bazin are nevoie de un mesaj puternic, care să trezească energiile care pot fi declanșate doar de sentimentul de demnitate națională. Mai ales, oamenii au nevoie de soluții la problemele economice, sociale, financiare. Dacă vor exista soluții firești, nimeni nu va căsători vreodată în România doi homosexuali. În sens invers, însă, cu burta goală și copiii plecați în Italia, cui îi va păsa de căsătoria unisex?

Conservatorii români care vor să aibă succes trebuie să facă apel la ce ne unește, să facă recurs - în mod inteligent -,  la marile figuri ale neamului și să nu se teamă că vor fi catalogați „anti-europeni”, „iliberali” și/sau „putiniști” pentru că o fac. Conservatorii români ar trebui să caute alianța celor care le împărtășesc valorile: ungurii, polonezii, italienii lui Salvini, republicanii americani, dar și colaborarea regională cu vecinii noștri sârbi, bulgari sau greci. Cu cât vor fi mai atacați de către establishment, cu atât românii se vor uni în jurul lor.

În caz contrar, mă tem că partidele conservatoare ce ni se prezintă nu vor fi decât niște alternative care circulă cu frâna de mână trasă sau cu voie de la Poliție. Ne mai rămâne Bannon?