Motto:
”Îndată ce Ben Gunn zări steagul, se opri, mă apucă de braț și se așeză jos.
-Ei, spuse el, ăștia sunt sigur prietenii tăi!
-Ba cred mai curând că sunt răsculații, am răspuns.
-Ei asta-i, strigă el; într-un astfel de loc unde numai pirați vin, Silver ar fi ridicat pavilionul piraților, nu te îndoi de asta, nu; ăștia sunt prietenii tăi”.

(R.L. Stevenson, Comoara din insulă)

În presa noastră au făcut senzație declarațiile anarhist-marxiste ale Oanei Bogdan de la PLUS, care priveau desființarea proprietății private și a familiei ca structură de bază a societății.

Aflați în campanie electorală pentru europarlamentare, doi deputați ai USR, Cristian Ghinea și Vlad-Emanuel Duruș  au încercat să reducă „pierderile” provocate de declarațiile tovarășei prin promovarea unei propuneri legislative pe care media a înfățișat-o ca fiind anticomunistă. Asta au și urmărit autorii! Așadar, acum nu mai vorbim de comuniștii de la USR, vorbim de vajnicii luptători anticomuniști useriști. Așa funcționează lucrurile în politică.

Propunerea legislativă se intitulează „Lege privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist” și am să mă opresc puțin asupra unui aspect relevant.
Având în vedere că scopul inițiativei este combaterea incitării la ură, discriminare și violență pe motiv de diferență de clasă socială se poate lesne observa că legiuitorul român din anul de grație 2019 utilizează arhicunoscuta terminologie comunistă a anilor 50!
Dacă aveți curiozitatea, puteți parcurge mai jos o fișă matricolă penală.
 


Printre alte mențiuni de pe fișa matricolă, reținem precizată originea socială – mic burghez. Uneori era trecută în fișă și categoria socială din care făcea parte cel arestat – comerciant de exemplu. Dacă originea socială era țărănească, împricinatul putea fi inclus în categoria chiaburilor, a țăranilor mijlocași, sau chiar mai rău, a pălmașilor. Și tot așa, ierarhia socială își avea palierele ei recunoscute de toată lumea.

Determinarea socială nu este însă invenția regimurilor comuniste. Fiecare epocă și-a avut structurile ei sociale și anumite prototipuri umane care corespundeau acestor structuri sociale. În ”Omul egiptean”, Sergio Donadonni nominaliza, printre alții, scribul, funcționarul, preotul, sclavul, faraonul. Iar Jacques Le Goff identifica în ”Omul medieval” călugărul, cavalerul, țăranul, negustorul, artistul, sfântul, marginalul, etc. 

Fiecare dintre aceste categorii sociale avea o conștiință a rolului pe care-l joacă în societate, un anume cod vestimentar, cod de comportament și de exprimare fiindcă societatea era fondată pe Ordine și avea ca obiectiv menținerea stabilității. Ca orice construcție umană și aceste forme sociale intrau în timp într-un proces de dizolvare și înlocuire cu altele noi. Nu în sensul marxist de luptă de clasă ci mai degrabă de asumare și acceptare a unui statut. Tendința era de a se conserva și fiecare structură încerca asta: era, practic, imposibil să treci dintr-o structură socială în alta. Se cunoaște sistemul închis al breslelor medievale care s-a perpetuat inclusiv în Transilvania până în epoca modernă. Toate aceste coduri discriminau. Peste tot conservarea ordinelor se realiza prin anumite condiții care îi țineau pe neaveniți în afara castelor. Breslele săsești din Sighișoara și Brașov impuneau inclusiv condiții de etnie sau de religie pentru a face pare din rândul lor. Puteai tu, tânăr român cu tată oier să îți dorești oricât și chiar să fii cizmar talentat dar în breaslă nu puteai niciodată să intri. 

Toată această societate a ordinelor s-a perpetuat în anumite aspecte până în modernitate. Abia curentele liberale din secolul XIX și apoi cele socialiste au promovat ca program politic EGALITATEA și desființarea oricăror deosebiri de clasă socială. Marxismul a promovat lupta de clasă nu în vederea unei discriminări chiar dacă în fapt asta s-a întâmplat, ci în virtutea egalizării. Orice socialist considera că ordinea politică liberală, deși a eliminat rigiditatea castelor medievale, nu a condus cu adevărat la o egalizare a societății fiindcă a permis mai departe competiția. Or în vederea echității (în sens comunist) este nevoie să se treacă prin lupta de clasă pentru a smulge proprietatea din mâna unora și a o împărți tuturor. Lupta de clasă nu e decât un instrument în vederea abolirii discriminărilor care veneau din istorie și erau naturale. 

Proiectul de lege al USR nu poate produce decât amuzament câtă vreme trăim într-o societate postmodernă, a postadevărului. Oricât ar fi fost de odioase din perspectiva omului modern acele bresle, acele caste sociale, nu putem să nu le recunoaștem onestitatea. Ele creau identități sociale pentru membrii săi, apartenență la o structură care-i sprijinea și le dădea sens în viața socială. Spre deosebire de masele largi ale tinerilor dezorientați din postmodernism, tinerii acestor ordine descopereau de la vârste fragede cine sunt, ce vor, identități pe care și le exprimau la vedere în codurile vestimentare, comportamentale și de exprimare de care am vorbit mai sus. 
Atunci când politicienii voiau să îi reprezinte pe cei dintr-o anumită clasă, își asumau un discurs și o simbolistică în care aceștia să se recunoască. Bunăoară, muncitorii unei fabrici din Manchester nu doreau să devină comercianți și nici să își schimbe meseria ca pe ciorapi. Doreau să fie respectați pentru ceea ce sunt iar munca lor să fie plătită echitabil. Dacă un sindicat voia să îi reprezinte, o făcea fiindcă exista un corespondent între reprezentanți și reprezentați. 

Atunci când un partid spunea că e creștin democrat, aceste cuvinte aveau un sens și exprimau anumite valori. La fel era chiar și pentru un partid comunist: utilizau o seceră și un ciocan pe un fond roșu, ceea ce trimitea la o narațiune a înțelegerii lumii și la un sens. Într-o societate în care valorile sunt în curs de dizolvare sau sunt deja dizolvate este greu să mai găsim asemenea corespondențe. Probabil că ați văzut acele imagini cu niște domni și doamne îmbrăcați în mantii mov care pretind că reprezintă biserica creștină și care își cer scuze public pentru că s-au opus avortului, care e un drept al femeii. Mai există corespondență între imagine, simbol și fondul valoric? Sunt curioasă, USR-ul ce clase reprezintă dacă au venit cu o propunere privind interzicerea discriminării pe motiv de clasă socială? 

În societatea postmodernă structurile sociale se dizolvă și pe fondul unor transformări profunde la nivelul producerii bunurilor în societate. Definirea în funcție de clasa socială ar fi astăzi foarte greu de realizat. Mai este un medic definit ca mic burghez, liber profesionist, câtă vreme cea mai mare parte dintre medici sunt angajați ai unor spitale publice sau private? Mai putem vorbi astăzi de o burghezie comercială a micilor proprietari de prăvălii câtă vreme peisajul este dominat de supermarketuri aparținând corporațiilor? Din ce clasă face parte, de exemplu, un IT-ist care lucrează într-o corporație multinațională din București? Astăzi. Poate mâine își schimbă jobul și devine antreprenor iar poimâine intră în faliment personal și se angajează iarăși să-și vândă forța de muncă la stat. Este el muncitor? Probabil se poate include în categoria acelor proletari digitali de care vorbea cu haz Ion Cristoiu. E un mic patron sau un funcționar al statului la un moment dat? Posibil din toate. În mod sigur, însă, nu deține o proprietate care să îi permită să nu mai presteze activități pentru a-și asigura traiul zilnic. În ce fel l-am defini ca făcând parte dintr-o clasă socială, care sunt azi codurile vestimentare sau comportamentale care îl definesc ca făcând parte dintr-o clasă socială? 

Puteți avea ocazia să-i ascultați boscorodind miștocărește pe tinerii unei facultăți care propune studii înalte. Vorbesc ca între băieți, iar„dă-te-n puii mei” e cea mai nobilă adresare care se aude. Un observator de acum o sută de ani ar fi crezut că se găsește în preajma unui grup marginal care tocmai a fost liberat de la o mină de sare. Iar blugii jerpeliți de pe ei indică fără tăgadă aceeași proveniență. Pentru a putea defini niște structuri sociale precum clasele este imperios necesar a vorbi de ordine, de stabilitate și de dificultatea de a trece de la o clasă la alta. Or societatea noastră de azi este una care se definește tocmai prin dispariția oricărui mod de conservare a structurilor, care-și propune cu tot dinadinsul ca oamenii să își schimbe joburile iar fluiditatea socială să fie maximă. Agricultura s-a mecanizat demult, așa că cei care trăiesc la țară nu mai putem spune că ar fi țărani. Până și în România unde jumătate din populația țării trăiește în mediul rural țăranii autentici au dispărut. În ce clasă putem include acești tineri fără o profesie definită care se duc jumătate de an și prestează tot felul de muncii în domeniul serviciilor în Occident iar o parte a timpului și-o petrec sub tot felul de forme de asistență socială în România? Câtă coerență de clasă mai au acele segmente din populație angajate în industria din România, și aceasta din ce în ce mai robotizată?

Ați văzut filmele care reconstituie câmpurile de bătălie din trecut? Ce frumos sunt aliniați soldații, fiecare cu uniformele lor, cu steagurile lor, cu însemnele lor! Comandanții cu coifuri lucitoare și pene mândre ies strașnic în evidență! Încă de atunci unii își vor fi dat seama că nu e bine așa: la Posada, bietul rege Carol Robert de Anjou, disperat de turnura luată de evenimente, și-a îmbrăcat un nobil apropiat cu armura cu însemnele regale pentru a-și salva viața. 

Cu toate acestea vreme îndelungată am știut că nemții aveau o culoare de uniformă și rușii alta, că pe steagurile franțuzești erau simboluri care-i defineau pe ei și numai pe ei. Ca la meciurile de fotbal de azi. Încetul cu încetul, însă, oamenii recenți au înțeles că nu prea e rentabil să-și afișeze onoarea și blazonul. Așa se face că al doilea război mondial a început în urletele posturilor de radio germane care anunțau atacul perfid al polonezilor la frontieră (în fapt germanii erau îmbrăcați în uniforme poloneze pe care nu era prea greu să ți le procuri). Asta a fost o joacă de copii față de ce a urmat. Câmpurile de operațiuni ale războaielor contemporane colcăie de tot felul de trupe de mercenari (Wagner, Blackwater etc.) care nu mai poartă niciun fel de însemne și nu mai raportează nimănui nici pierderile și nici atrocitățile comise. Știm cu toții de omuleții verzi care au intrat în Crimeea și au ocupat instituțiile. În vremea minciunii generalizate te poți defini oricum și e bine să-ți situezi imaginea cât mai departe de orice referințe încărcate de conotații negative. În vremea postadevărului poți foarte bine să fii un marxist care condamnă comunismul. Se poate orice. În confuzia generalizată de azi esențială este fabricarea unei imagini, construirea unui discurs, PR-ul. 

Există în momentul de față în vigoare o lege absolut asemănătoare cu cea propusă de USR, o lege în oglindă care are ca obiect interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război(i). Este în afara oricărei îndoieli că doctrina comunistă are o încărcătură negativă cel puțin la fel de mare și că deosebirea de tratament nu este una corectă. Cu toate acestea, să nu ne lăsăm înșelați: este absolut lipsită de relevanță interzicerea constituirii unor organizații, interzicerea unor simboluri etc, care vin din istoria de acum mai bine de o sută de ani în epoca noastră, a postadevărului și a minciunii generalizate. Astăzi suntem în stare, și chiar facem asta, să afișăm un steag cu o cruce roșie cât toate zilele și să promovăm prin fapte marxismul cel mai agresiv. Că acest proiect de lege reprezintă expresia distrugerii oricăror repere valorice în societatea noastră este cu atât mai evident câtă vreme chiar inițiatorii săi susțin neomarxismul. Lăsând de o parte caracterul totalitar al legii, care interzice doctrine și concepții, sunt curioasă cum ar defini un judecător doctrinele și concepțiile comuniste. Dacă Cristian Ghinea ar fi dorit cu adevărat să interzică promovarea doctrinei comuniste în societatea românească ar fi putut să scrie altfel legea. El evită sintagma ”grup social”, mai adecvat momentului, fiindcă interzicerea discriminării pe considerente de apartenență la grup o regăsim inclusiv în Codul penal. Pentru a fi cumva circumscris termenul ”comunist”, autorul apelează la ”clasa socială”, termen istoric azi irelevant. Ce ar fi fost dacă Cristian Ghinea ar fi scris în loc de clasă socială faptul că orice discriminare (inclusiv cea pretins pozitivă) este interzisă? Știm cu toții că neomarxismul creează și folosește minorități pentru a discrimina majoritățile!

Observa cineva că azi doctrinele cunoscute în epoca modernă au un NEO în față: neoconservatorism,
neoliberalism, neomarxism.
 
Păi NEO vine de la NOU. E dovada limpede că marxismul și-a depus ouăle în cuiburile celorlalți, a eclozat și a transformat astfel toate curentele politice din societate după chipul și asemănarea sa (ați văzut Alien). Despre ce fond doctrinar să mai vorbim când toate curentele politice sunt NEO? Adică toate sunt progresiste? Cum spunea Francis Fukuyama, istoria s-a sfârșit și liberalismul a învins. De trei ori URA!, dar nu știm care liberalism, pare că cel NEO (mai nou, marele politolog s-a repliat și a redescoperit virtuțile naționalismului bine temperat!).

Putem noi să interzicem oricât marxismul clasic de secol XIX, dar dacă nu înțelegem fenomenul de azi, totul e în zadar. Fiindcă trăim într-o epocă a minciunii în care niciun marxist nu-ți va flutura steagul roșu (cel puțin în România sau Polonia). „În modul cel mai elocvent, îi putem compara pe ecologiști cu un pepene, pentru ca sunt "verzi" pe dinafară, dar rămân "roșii" pe dinăuntru", observa un politician german. Având de a face cu o societate postmodernă, totul e fluid, ce e azi minoritate mâine poate fi majoritate și raportul de forțe se poate schimba. Tocmai această lipsă de coeziune a ordinii sociale caracterizează societățile care-și propun edificarea comunismului. Pentru Marx sfârșitul istoriei se realiza odată cu dispariția claselor sociale. Trăim un sfârșit al istoriei în care Cristian Ghinea vine și instituie pedepse pentru discriminări în funcție de clase sociale(ii)! 

În concluzie, vom avea o lege care să protejeze moșierii, burjuii și chiaburii! Pe când o lege care să instituie interzicerea discriminării răzeșilor sau a calicilor?

Note:

 

[1] Este vorba de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.31/2002, care a fost modificată ulterior.

[1] Că e o șmecherie politicianistă și nici un moment lui Cristian Ghinea nu i-a trecut prin cap ca un asemenea proiect să devină lege reiese foarte clar nu doar din limbajul inadecvat folosit, dar și din faptul că un partid comunist nu ar putea fi interzis de nici o instanță! România a pierdut procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin sentința judecătorească din 3 Februarie 2005, cazul 46626/99, când a încercat să interzică Partidul Comuniștilor Nepeceriști (PCN), formațiune în mod declarat comunistă. Sorin Ilieșiu a încercat ulterior să promoveze un proiect de lege prin care să se interzică formațiunile comuniste, respins din considerente ce țin de respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului.


 



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.