Nu-ți place cum arată România. Nu-ți plac oamenii ei. Ai pleca în Occident. Îți pare că rău că nu ai făcut-o și acum este poate prea târziu. Îți programezi copii să plece, căci aici nu merită să trăiască. 

Folosești cuvinte grele pentru a descrie țara, poporul, istoria ei. Te declari scârbit de politică, îi critici pe politicieni, dar o faci numai pentru că nu ești în locul lor. Cum ajungi acolo schimbi registrul. 

Devii fanatic, îi urăști pe unii și îi îmbrățișezi necondiționat pe alții. Aștepți soluții miraculoase, dar acestea refuză să se arate. Ai vrea să trăim ca în Vest, deși dincolo de sclipiciul tot mai jupuit al acestuia nu prea știi nimic despre ce e cu adevărat Vestul și, mai ales, ce va fi el în curând.

Ești dezamăgit, ești deprimat, nu te mai interesează, spui tu, decât propria persoană, propria salvare. După tine potopul. Dar, oare, chiar ai încercat să schimbi cu adevărat ceva în bine? Oare soluția nu este chiar la tine în timp ce tu o cauți tot în jurul tău? 

Trăiește pentru celălalt

Nu trăiești singur. Dar cu cine? Ai habar? Poți răspunde la această întrebare? Dincolo de sfera ta de interese, plăceri, sentimente, mai trăiesc și alți oameni? Sau tu ești singurul, ești OMUL, iar restul sunt niște prezențe care, după ce nu-ți mai folosesc, te încurcă?

Te-ai gândit vreodată că fără ceilalți, adică fără celălalt, fără alternativa la tine, nu poți fi nici inteligent, nici bogat, nici frumos, nici puternic, nici cult, nici artist, nici mafiot măcar. De fapt, dacă ai fi singur se cheamă că nici nu ai fi, pentru că inteligența, frumusețea, creativitatea, bogăția sau puterea, chiar ticăloșia ta, nu ai avea în cine le reflecta. Toate le datorezi existenței celorlalți; cei pe care îi bombăni, înjuri, acuzi, folosești, furi, jefuiești, terorizezi, asuprești, schilodești, omori. 

Dar dacă în loc să ne judecăm, să ne privim acuzator să ne facem toate relele posibile ne-am gândi unii la alții cu îngăduință? Cu respect? Cu înțelegere? Cu prietenie? Dacă am înțelege că fiecare dintre noi depinde de ceea ce se întâmplă cu toți ceilalți? Dacă  în fața răului, care năvălește mereu peste noi, pe felurite căi, sub diferite înfățișări, din interiorul nostru și al celorlalți, am fi uniți și nu dezbinați. Uniți nu politic, nu sindical, nu organizațional sau instituțional, ci pur și simplu uman. Dacă am înțelege că suntem cu toții oameni și am fi parteneri, prieteni, frați, nu dușmani?

Dacă în loc de egoism, de opacitate, de trufie, iritare, dispreț i-am da celuilalt solidaritate, înțelegere, generozitate, disponibilitate, apreciere? Ți se pare greu? Dar ai încercat vreodată? Ai încercat ca înainte să zici „EU” (cu „superbă” îndreptățire) și „tu” (cu „îndreptățită” acuzare) să faci invers? 

Păi dacă nu facem așa, dacă, vorba strămoșilor noștri, o ținem tot „homo homini lupus”, cum oare așteptăm să mai fie plăcut traiul în țara asta? Cum să fie armonie, bună înțelegere și cooperare, când noi, cu persoana noastră nu suntem în stare de așa ceva cu ceilalți? De unde să coboare laptele și mierea peste nație când fiecare dintre noi le-ar vrea numai pentru el, când justificarea existenței noastre se face doar prin „a ne fi nouă mai bine decât celorlalți”, „a fi noi peste ceilalți”, „a fi superiori”?

O țară nu poate fi mai bună decât sunt oamenii ei. Vrei o Românie mai bună? Începe prin a fi tu mai bun cu ceilalți, prin a avea grijă de ei și nu prin a-i considera niște mijloace destinate asigurării bunăstării, sau niște cauze ale nereușitelor tale. 

Gândește-te la celălalt român. 18 milioane se vor gândi la tine. Respectă-i persoana. 18 milioane te vor respecta. Ajută-l. 18 milioane vor fi gata să te ajute.

Fă-ți datoria

Acest al doilea lucru, în măsura în care îl înțelegi și îl faci pe primul, va decurge firesc, va fi un detaliu permanent al vieții tale. Am să-ți spun totuși câteva cuvinte despre necesitatea lui.

Fă-ți datoria acolo unde lucrezi; vei avea astfel grijă de cei care depind de munca ta. 
Fă-ți datoria și îi vei împiedica pe hoții de la toate nivelurile, pe șpăgarii, corupții, mafioții să-și facă jocurile. Niciun ministru, parlamentar, director etc, nu poate fura de unul singur. Fură cu complicitatea noastră: complicitatea directă, complicitatea băgării capului în nisip, a tăcerii, a minciunii, a indiferenței. De fiecare dată când se întâmplă astfel suntem complici lor. Și din cauza noastră mor, suferă, se îmbolnăvesc, nu au ce mânca, trăiesc în mizerie, sunt lipsiți de educație, de perspective, de o viață mai bună mulți alții. Cei despre care vorbeam mai sus.
Niciun înalt responsabil al statului nu poate lua o decizie majoră fără fundamentarea ei prin activitatea voastră. Sau dacă o ia, va fi repede expus public și rejectat din sistem. De cine, vă întrebați? Chiar de către voi. Vom ajunge și acolo.

Nu te ascunde, nu lăsa pe seama altora, nu te baza că vor face alții „curățenie”. Niciun președinte, niciun partid, niciun DNA sau serviciu secret nu va putea face nimic fără tine. Pentru că tu ești în partid, în DNA și în serviciul secret și dacă tu nu-ți faci datoria ele vor fi confiscate de nelegiuți.

Informează-te

Ca să poți să-ți faci datoria (de lucru, civică, omenească), ca să selectezi între prieteni și dușmani, între lupi în piei de miel și oamenii de treabă trebuie să fii informat. 

Ca să-l alegi pe cel care vine și încearcă să-ți câștige încrederea, trebuie să știi cine este el cu adevărat. Ieri era mai greu, astăzi, mult mai ușor. 

Ca să susții propunerea, cauza, proiectul unuia sau altuia trebuie să știi cine ți-l propune și măcar în mare despre ce este vorba. Să iei mai multe opinii. Să cauți specialiștii reali și bine intenționați. Să-ți cauți prietenii care au o idee despre acel ceva și în care ai încredere.

Ca să te aperi, ca să-ți aperi familia, în primul rând copiii, ca să-i aperi pe ceilalți trebuie să știi ce se ascunde în spatele vorbelor meșteșugit "mărețe", dar goale de conținut, deplasate dinspre bine spre rău, dar care îți prezintă binele ca rău și invers, adevărul ca minciună și invers, moralul ca imoral și invers; propunerilor „avantajoase”; îndemnurilor „pentru binele tău”; libetății fără limite; revoltei fără sens.

Nu crede tot ceea ce ți se spune, mai ales atunci când se umblă la coarda sensibilă. Nu-i crede pe cei care profită de necazurile și problemele tale pentru a-ți câștiga încrederea, ca mai apoi să te spele pe creier și să te facă un zombie. Nu mă crede nici chiar pe mine. Verifică-mă, vezi cine sunt, dacă am furat, dacă am interese ascunse, dacă am nevoie să te manipulez, dacă cred în cele ce-ți spun.

Informează-te despre oamenii care fac apel la tine, informează-te despre problemele care ajung în fața deciziei sau implicării tale, informează-te despre lumea în care trăiești.

Acționează 

Nu-ți cere nimeni să te ocupi de toate problemele lumii; nici nu ai putea și ar fi o tâmpenie uriașă în care te-ai risipi trăgând în gol în toate direcțiile. Dar în problemele societății noastre, cu care ajungi în contact, reacționează, semnalează, cere să fie îndreptate, cere o funcționare a instituțiilor în beneficul semenilor tăi și nu al șmecherilor, care ocupă posturile din structură.

Trimite scrisori, trimite mail-uri, fă povestea publică, cere ajutor, cheamă-ți prietenii, cere aplicarea legii, cere schimbarea legii dacă este strâmbă, cere demisia sau demiterea vinovaților, inițiază petiții, semnează petiții, acționează în judecată persoanele și instituțiile care nu-ți răspund, nu rezolvă problemele, nu au grijă de oameni.

Protestează public

Dacă le vei face pe primele patru, ultimele nici că vor mai fi necesare. Dar asta în viitor, dacă vom fi și vom trăi ca mai sus. Până atunci nelegiuirea și ciracii săi își fac de cap și e nevoie să fii prezent, luptător conștient și hotărât.
Și atunci când constați că demersul tău oficial, legal, documentat, susținut de argumente, instituțional, și glasul tău decent, cumpătat, dispus la comunicare și parteneriat nu sunt luate în seamă, când proiectele tale și ale prietenilor tăi pentru o Românie mai bună sunt refuzate, chiar sabotate, atunci protestează, arată-ți public dezacordul. Nu aștepta să te cheme altcineva; de exemplu, nu te uita întrebător la liderul de sindicat, în cazul că există un sindicat, pentru că, de cele mai multe ori acesta e parte a sistemului ticăloșit.

Protestează public în toate modurile pașnice posibile și, la nevoie, ieși în stradă; cu demnitate, cu calm, hotărât, conștient de drepturile tale încălcate și de dreptatea ta nerecunoscută, decis să continui până la capăt; dar fără furie, fără orbire, fără violență, fără distrugeri, fără anarhie. Nu crea haosul, ci ordinea naturală, refuză discordia, promovează armonia. Demersul tău final trebuie să fie unul al construcției și nu unul al distrugerii.
Protestează înarmat cu soluțiile corecte, nu cu bolovani, bâte sau pietre. Protestează pentru cei din jurul tău și nu pentru a ajunge să te cocoți tu pe un jilț mai înalt. Protestează. Alte milioane vor fi alături de tine.

Află cine ești, cunoaște-te 

Acest pas ar fi trebuit să ți-l recomand primul, dar ca să nu te sperii și să fugi înainte de a trece prin ceilalți, am ales să ți-l pun la final. Poate deja ești mai pregătit să-l accepți. 

Ca să poți Fii cu adevărat trebuie să știi cine ești; de unde vii; unde te duci; care este rostul tău; care este sensul vieții. Nu te lăsa amăgit de teorii inventate ieri, condamnate să fie schimbate mâine. Nu căuta acolo unde nu există răspunsuri, ci pierdere de timp, risipă de tine, mai multe întrebări. Nu te lăsa prins în capcana simțurilor devenite stăpânele tale. Nimeni altul nu-ți poate răspunde mai adânc, mai complet, mai adevărat, mai logic decât Dumnezeu. Caută-L! Te va aștepta. Întreabă-L! Îți va răspunde. Trăiește-L! Te va purta pe brațe.
Nu te teme!

Așa cum te văd că deja ai devenit, niciun sistem nu-ți va putea sta împotrivă.