Am primit pe adresa redacției și publicăm integral, scrisoarea scrisoarea vicepreședintelui ALDE Iași, medicul Răzvan Constantinescu, către prietenul său, profesorul universitar Liviu Antonesei. 

Iată textul: 

ImunoMedica

Dragul meu Liviu,


Și tu ești de acord că, pentru cei care consideră onoarea și recunoștința mai presus decât oricare alte valori morale, prețuirea și prietenia nu pot păli în fața trecătoarelor polemici, fie ele și izvorâte din viroze endemice. Nu mă voi abate nici eu de la aceste principii.

Evenimente recente mi-au indus însă unele nedumeriri. Așa cum de-a lungul anilor am învățat de la tine multe sensuri și înțelesuri, mai învață-mă, rogu-te, un lucru: ce înseamnă „penal” atunci când termenul se referă la o persoană și cine hotărăște dacă un cetățean este sau nu „penal”. În argou, acest cuvânt este atașat uneori mincinoșilor, prostituatelor ori impostorilor pentru a le accentua și învedera „calitățile”, însă acestea sunt dificil de cuantificat și ar părea caducă strângerea de semnături prin piețe pentru a împiedica accesul, bunăoară al prostituatelor, la procesul electoral. Ca și alte drepturi cetățenești, drepturile electorale pot fi restrânse doar de către judecători și doar temporar. Mie, ție, lui Victor Rebengiuc ori Emil Coșeru, prietenul tatălui meu, ne-ar fi greu să ne substituim juzilor și ar fi oricum o responsabilitate prea mare pe capul nostru. Nu văd de ce am interzice cetățenilor să-i aleagă pe Viorel Ilișoi ori pe Vasile Astărăstoae deputați.

Dacă termenul de care te întreb are legătură cu demersurile penale în relație cu procurorii, poliția judiciară ori judecătorii, atunci mă simt și eu oarecum implicat retroactiv. În perioada în care ne-am împrietenit noi doi, aveam în curs de derulare vreo două cercetări penale, precum și o „lucrare” pe rolul ANI; asta nu te-a împiedicat să mă susții cu toate puterile când am candidat, în 2012, pentru Camera Deputaților. Mi-ai fost alături permanent, ți-ai pus obrazul pentru mine, ți-ai riscat reputația pentru un tânăr relativ necunoscut, dar care avea aceleași idei ca tine. Apoi mi-ai făcut cadou „(R)umorile” și ai mers cu mine prin alte orașe ca să mă „lansezi”. Asta nu se uită niciodată. Cercetările penale s-au stins, „lucrarea” ANI s-a închis și eu am devenit un cetățean onorabil (deocamdată, până la proba contrarie).

Așa cum scriam în prefața la „Timpul lui Antonesei”, consider că ești cea mai proeminentă personalitate a Iașului ultimelor câteva zeci de ani. Cu atât mai mult devine sursa unei alte nedumeriri ale mele asocierea civică stradală, la strâns de semnături, cu un impostor. E ca și cum m-ai vedea pe mine alături de Tudor Ciuhodaru abordând în tandem trecătorii pentru a semna împotriva traseismului politic sau pentru vaccinarea anti-HPV (un vaccin îndoielnic, pe care, de exemplu, Japonia l-a interzis prin 2010). Această circumstanță dezamăgitoare pentru mine mă face și mai tare să regret că nu am avut inițiativa să strângem împreună semnături pentru reînființarea Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie sau acum – iată o idee! – pentru un demers numit "Fără securiști în politică și în funcții publice”. Sigur, la acesta din urmă nu ne-ar mai fi putut însoți domnul Dan Lungu, din motive lesne de înțeles.

Deși plină de nedumeriri lăsând un gust amar, această scrisoare este una de dragoste. Ea ar putea avea ca motto o parafrază: „Ce eterul a unit, securicii să nu despartă”. Am făcut-o publică pentru că poate vor avea cetățenii de învățat din ea.