Rezolvându-se parcă toate problemele, iar în Occident credincioșii parcă nu mai încap în biserici și catedrale, una dintre principalele biserici creștine urmează să modifice rugăciunea „Tatăl nostru”.Versetul „nu ne duce pe noi în ispită", va deveni „nu ne lăsa să cădem în ispită". Ignorând inclusiv că în Sfânta Scriptură stă scris: „Duhul (lui Dumnezeu) l-a mânat (pe Iisus) în pustie ca să fie ispitit de satana”. Așadar, avem de lucru sau doar ne facem? Vrem să reducem din diferențele care ar putea conduce la refacerea unității credinței, sau vrem să le înmulțim?

  • La ceremonia inaugurării consulatului Italiei la Cluj Boc s-a trezit toastând "Vive la Roumanie! Vive la France!". Piticul pungaș e stresat maxim. Se c... pe el de frică la gândul că poate să ajungă și el în boxă.

  • În Occidentul euro-atlantic banii și interesele marelui capital (mai ales acestea) au făcut praf până și doctrinele politice. Uitați-vă, de exemplu, numai la ce s-a ajuns în Statele Unite și Germania.

  • Democrații americani insistă să se scoată de peste tot orice referire la Dumnezeu. În ritmul ăsta, ajung ei curând să umble și la Declarația de independență. 

  • Mai peste tot în presă și pe internet, fiii tunetului anti-PSD, copiii lui Ion Caramitru sunt catalogați drept extremiști și fasciști. Totuși, cred că ne-am cam pierdut simțul umorului. De câteva luni cei doi nu fac decât să amenințe în dreapta și-n stânga cu pușcăria, și să agreseze în plină stradă politicieni. Interesant în povestea aceasta e doar că surpriza implicării celor doi în politică a venit la pachet cu surpriza informațiilor despre averea incredibilă, mai ales imobiliară, a familiei lor – dar și despre biografia mai veche și mai recentă a capului familiei. Să se fi apropiat cineva periculos de mult de informații periculos de interesante? Vom vedea. Până atunci e bine să știm, iar dacă nu mai știm să ne reamintim, că actorul revoluționar a fost mai dintotdeauna dispus la mai de toate. Cum ar fi, imediat după revoluție (revoluție „anti-comunistă”, cum să nu...), să ocupe o casă naționalizată în detrimentul proprietarilor spoliați de comuniști. Sau să se implice, inclusiv prin falsuri cu mână proprie, în atribuirea de certificate de revoluționar, aducătoare de importante avantaje materiale, unor personaje care nici măcar la televizor n-au fost de partea care trebuia (soacra lui Mircea Geoană, de-un exemplu). În sfârșit, e musai să nu se uite că tabăra căreia s-au raliat împricinații nu-i alta decât cea a alianței dintre Cioloș și USR – emanație a mișcării #rezist (oficină a intereselor ilegitime ale marelui capital străin). 

  • Timp de trei decenii, după 1989, pe monedele și bancnotele românilor au fost imprimate exclusiv chipuri ale unor oameni de cultură autohtoni. Deși în tradiția noastră (inclusiv sub comuniști) – dar practic și peste tot în lume – a fost ca pe bani să fie imprimate portrete ale unor importanți oameni de stat și oameni politici. Cum se explică, atunci, această anomalie așa zis „post-comunistă”? Simplu! Politicienii „post-comuniști” s-au temut și ei a dracul de tămâie ca românii să afle că în perioada practic cea mai fastă a istoriei lor românii au fost conduși de regi.  

  • Cum să nu fie atâția proști când inteligența e atât de puțină iar lumea atât de multă?

  • La noi câinele de pază al democrației a purtat și poartă o lesă atât de scurtă că nici măcar pe sine, și nici de măcar de muște, nu se poate apăra.