ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



*A trecut mai bine de un deceniu de când a fost anunțată punerea la punct a acceleratorului de particule de la Geneva. O trăznaie care-și propunea să confirme o altă trăznaie, Big Bangul (dumnezeul ateilor, creator al Universului, zic ei). Deși s-au băgat în ea nu mai puțin de 5 miliarde de euro, această rătăcire halucinantă n-a produs decât rateuri și o rușinoasă tăcere. Probabil că asemeni celor cu Turnul Babel, cărora le-a încurcat limbile, Dumnezeu le-a încurcat și ăstora mințile – dacă o fi avut și ce, Doamne iartă-mă, să le încurce.

*Kovesi candidează la două demnități UE deodată. Te cred și eu, zornăitul cătușelor e sinistru, poți să și avortezi din asta.

*Mai sunt două săptămâni și în Republica Moldova vor avea loc alegeri legislative. Peste Prut, susținătorii căii europene și ai re-unirii cu România consideră scrutinul cel mai important de după 1991. Le-am urmărit argumentele și cred că au dreptate. În fruntea lor se află intelectuali importanți, aparținând mai ales Mișcării Unioniste „Sfatul Țării 2”, între care scriitorii Nicolae Dabija, Nina Josu, oamenii de știință Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Anatol Petrencu și alții. Mulțumită în bună măsură lor, în cursul anului trecut (al Centenarului Marii Unirii), în jur de 160 de primării din Republică au adoptat Declarații de unire cu Țara. În septembrie trecut, tot ei au făcut auzită, răspicat, vocea unioniștilor nicăieri altundeva decât la Bruxelles. Pentru ca în chiar aceste zile ei să fie și cei care trag semnale de alarmă dramatice politicienilor care se declară unioniști, dar când vine vorba să fie ei înșiși uniți numai astfel nu se dovedesc a fi. Deși văd cu ochii lor cum Dodon, Plahotniuc sau Ilan Șor urmează cu o sfințenie diabolică scenarii scrise altundeva, și de oricine altcineva decât de niște paiațe ca ei. În sfârșit, în ultima săptămână am reușit să observ cam ce atenție dă presa și internetul de la noi alegerilor din 24 februarie. E trist. Trist spre deprimant.

*Toleranța noastră, mai ales ea, a făcut ca, în „post-comunism”, în loc de o clasă politică responsabilă să avem o casă de toleranță. 

*Se pare că până și arhivele și-au pierdut răbdarea cu Ion Țiriac. Fiindcă altfel nu se poate explica de ce Marelui Sfinx i s-a dezpietrit gura și a început să vorbească un picuț despre el și Securitate. Când m-am întors în țară, zice el, m-au întrebat despre întâlnirile cu președintele Kennedy, acasă la Kennedy, unde mâncam cârnați fripți. Însă ce-a mâncat la Securitate musafirul despre gazda sa rămâne deocamdată un mister, un mare mister. Acum nu știm dacă ziaristul conlocutor n-a mers mai departe cu întrebarea din motive strict deontologice, adică patronale, sau doar pentru că intervievatul l-a hipnotizat pur și simplu. Pentru că omul are așa o vrăjeală în el că-l vezi cum îți ia portofelul din buzunar și tu juri că tocmai ți-a dat unul doldora de dolari. Vorbesc serios, îl știu pe șarlatan din perioada în care am fost la Guvern. Până să mă dea afară complicii lui din politică, m-am ocupat și de furtișagurile sale imobiliare din patrimoniul guvernamental. Așa a debutat Marele Țiriac în afaceri, pe bănuțul văduvei. Cât despre relațiile cu Securitatea, merită să avem răbdare în continuare. Pentru că știut este de mai mult timp și că, tot în America, la un meci al său de Cupa Davis din vremea eternei Securități, organizatorii au pus din greșeală Imnul României Regale. La care Marele a protestat furios și patriotic cerând reluarea ceremoniei cu imnul lui Ceaușescu. Nu-i interesant? N-am eu dreptate să zic că merită să mai avem puțintică răbdare cu arhivele nerăbdătoare ele însele?

*România e pe cale să devină tot mai mult ostatică unor interese tot mai nenorocite, din afară și din interior. Iar miza scoaterii ei din această situație, una uriașă. Încât cred că securitatea personală a membrilor Familiei Regale ar trebui să devină o problemă bine avută în vedere.