*Apropo de reluarea controversei privind ambasada noastră din Israel. Am fost chestionat dacă e "bine" ca România să-și mute ambasada la Ierusalim. Drept care am întrebat și eu: Dar de ce, mă rog frumos, n-ar fi "bine" ca un stat să-și stabilească ambasada acolo unde statul gazdă își dorește – în cazul de față acolo unde Israelul își are principalele instituții statale? Apoi, atât timp cât nu încalcă norme sau acorduri internaționale, dreptul României de a decide cu privire la misiunile sale diplomatice e suveran. Iată de ce, în contextul anunțului de intenție făcut de prim-ministrul Dăncilă din SUA, decizia Regelui Iordaniei de a-și anula vizita la București mi s-a părut una nepotrivită și un gest neprietenos la adresa României. Cât despre ieșirea la vorbitor a lui Băsescu, portavocea răgușită a d-nei Merkel, iarăși numai bazaconii: mutarea ambasadei nu încalcă nicio rezoluție ONU; potrivit Constituției (articolul 102), nu președintele, ci Guvernul este cel realizează politica externă a țării; în Israel nu e vorba de o înființare, ci de o relocare de ambasadă; reuniunea la care a participat Dăncilă în SUA n-a fost una "de comemorare a Holocaustului”; etc etc etc. Dar e de înțeles, după Kovesi, etern oportunistul Băsescu caută și el, disperat, o imunitate la mai marii europeni, al căror agent a fost și el.

*Mă poticnesc în nemernicia clipei, și uit mereu de Dumnezeu.

*Peste Ocean, o nouă victorie a lui Trump. Raportul procurorului special Robert Mueller nu a putut proba atât de mult clamata colaborare dintre Trump sau echipa sa de campanie și Rusia privind influențarea prezidențialelor din 2016, și, important de asemenea, nici vreo încercare a președintelui de obstrucționare a justiției. Timp de doi ani, democrații, susținătorii lor aparținând și ei mai ales stângii extremiste, precum și presa ostilă președintelui în exercițiu s-au solidarizat într-un efort uriaș împotriva acestuia. Odată clarificat și acest episod, o analiză Reuters preconizează că președintele are încă un atu în lupta dificilă pentru Casa Albă de anul viitor. Iar observatori americani sunt de părere că următoarele cinci-șase luni ne vor arăta un Trump "dezlănțuit" în a recupera ce a fost împiedicat să înfăptuiască din cauza celor care i-au sabotat cel puțin jumătate din mandatul prezidențial. Personal sunt de părere că America lui Trump are nevoie de solidaritatea tuturor celor care-i împărtășesc idealurile. În ce ne privește, cred că România a dat deja un semnal foarte potrivit, inclusiv, chiar dacă mai puțin obișnuit, prin persoana indiscutabil convenită împreună cu establishmentul guvernamental de la București – Patriarhul Bisericii Ortodoxe. El a apreciat public că președintele Trump este "un protector și un promotor al valorilor religioase și morale tradiționale, în special, al valorilor creștine, un bun patriot, care își iubește poporul și țara, respectând, în același timp, pe toți cei care apără valorile lor naționale, deodată cu promovarea cooperării internaționale.”

*Adrian Papahagi și Sever Voinescu. Doi tineri intelectuali cu un discurs pe alocuri convingător despre virtuțile creștine și despre problemele societății de azi. Asta însă până în clipa în care memoria îți reamintește, a suta oară probabil, asocierea lor recentă, lamentabilă, cu poate cea mai depravată guvernare a țării din ultima sută de ani.

*Așadar s-a ajuns și aici, ca Bruxelles-ul să ceară pur și simplu suspendarea funcționării justiției în cazul Kovesi. Dacă armata comunitară ar fi fost deja funcțională, ne-am fi putut aștepta, oare, și la o declarație de război?