ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


*Și totuși, revin și spun, s-ar putea să se dovedească a fi o mare greșeală să-l fi judecat deja definitiv pe președintele Iohannis.

*De la sfârșitul săptămânii trecute, Regele Carol al II-lea își doarme și el somnul de veci, întru nădejdea Învierii, în noua Catedrală regală de la Curtea de Argeș. Cea mai succintă caracterizare făcută de tatăl său și de actuala generație a Dinastiei vorbește despre el ca despre o „personalitate cu lumini și umbre”. La pasivul vieții și domniei lui este trecut faptul că „s-a lăsat copleșit nu o dată de slăbiciuni și excese care au adus mult rău propriei persoane, Familiei și, mai ales, țării”. În contul acestui pasiv, după ce s-au căsătorit, Regele Mihai și Regina Ana nu l-au întâlnit niciodată. Asemeni și fiicele lor. Regele Mihai nu a fost prezent la ceremonia din 2003, când rămășițele pământești ale tatălui au fost aduse în țară. De la ceremoniile de săptămâna trecută, a absentat actuala conducătoare a Casei Regale. Se prea poate ca judecata istoriei în ce-l privește pe Carol al II-lea să nu fie definitivă. În oricare dintre cazuri, însă, în cele arătate avem o dovadă în plus a măsurii cu care Regele Mihai a înțeles să judece, atunci când a fost cazul, pe unul sau altul dintre înaintașii sau urmașii săi. Iar fiica sa, Custodele Coroanei, ne arată și în aceasta o deja salutară consecvență cu tatăl său.  

*E grea crucea pe care o duc? Mai grea decât cea pe care Dumnezeu Și-a jertfit Fiul pentru păcatele mele? 

*Pezevenchiul revizionist Viktor Orban s-a înscris la catolici. Oare să fi avut el vreo revelație de dogmă sau pur și simplu umblă în continuare după potcoave de cai morți? 

*Nu știu cum o fi în alte orașe, însă în București e o lipsă extraordinar de teribilă de toalete publice. În malluri, la coadă la bancomate, în stațiile de autobuz și la metrou, și mai peste tot pe stradă, vezi fete tinere cu picioarele încrucișate, abia rezistând să nu facă pe ele. 

*Prin ministrul său de externe, România s-a alăturat altor nouă omologi europeni (și celui canadian) semnând o recentă declarație care a condamnat agresiunile Rusiei împotriva Ucrainei. Centrat pe anexarea ilegală a Crimeii, documentul mi s-a părut excelent fundamentat și, prin aceasta, lăsând șanse minime Moscovei pentru un răspuns rațional. Prin criza declanșată în urmă cu cinci ani, și prin cele ce i-au urmat, Putin a făcut, ca președinte, poate cel mai mare deserviciu țării sale. Mă gândesc în primul rând la izolarea pe plan internațional și la sancțiunile economice impuse Rusiei. Importantă mi s-a părut declarația celor unsprezece și prin angajamentul ferm de a ține mereu în atenție cazul Crimeii, și de a nu renunța niciodată la politica de nerecunoaștere a anexării ei. În sfârșit, interesant cum din lista semnatarilor lipsesc două țări la care cred că oricine s-ar fi așteptat să lipsească: Germania și Ungaria. Ni se pare încă o dată că la Berlin și Budapesta principiul e același: dacă e bun pentru noi, d-l Putin e bun și dacă anexează toate câte a anexat și Stalin. 

*Radu Preda, directorul Institutului pentru investigarea crimele comunismului, un intelectual căruia, pe drept, îi purtăm un anumit respect, a cam dat-o și el în bară  zilele trecute. Adică a făcut o comparație care ar fi fost mult mai reușită dacă lipsea: „Ziua deținuților politici anticomuniști e fel de importantă precum cea a Marii Uniri”.

*Judecătoarea Bîrsan se plânge, pe drept, pentru răul care i-a fost făcut. Dar n-am auzit-o cu un singur cuvânt de regret pentru răul pe care ea însăși și colegii de la Secția pe care a condus-o la instanța supremă l-au făcut multor oameni. Și știu pe pielea mea despre ce orori - nereparate vreodată - vorbesc. Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ a fost și ea una cheie în sistemul odios al instituțiilor statului. Iar d-na Bîrsan, lucru important și el, a fost numită la conducerea Secției în cauză de nimeni altul decât de Băsescu, spre finalul primului an de prezidenție.