ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



*Aminteam săptămâna trecută de Declarația celor 11 miniștri de externe, între ei și cel român, de condamnare a agresiunilor Rusiei împotriva Ucrainei, din urmă cu cinci ani. Dacă pe fondul lui documentul este fără doar și poate riguros, în ce privește România unele enunțuri puteau fi privite cu reținere. De exemplu: "Ucraina de astăzi este diferită în profunzime de Ucraina de dinainte de 2014 și nu a mai fost niciodată atât de aproape de Europa și valorile europene”. Or, ca români, nu putem să trecem cu vederea, de exemplu, că, în 2018, conaționalilor noștri din Ucraina li s-a anulat dreptul de a folosi limba maternă ca limbă regională. Un drept ce fusese câștigat prin legea minorităților naționale, adoptată în 2012, în perioada președintelui pro-rus Viktor Ianukovici. Legea a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională ucraineană în cadrul unor ședințe la care presa n-a avut acces. Probleme există de asemenea și cu respectarea în beneficiul românilor din Ucraina, sub toate aspectele, a principiului reciprocității – garantând aceleași drepturi și libertăți de care se bucură ucrainenii din România. Și, în sfârșit, un alt exemplu punctual, dintr-o listă destul de lungă, minoritatea ucraineană din România este de drept reprezentată în Parlamentul nostru, în timp ce reciproca e încă un vis frumos și îndepărtat. Desigur, calea rămâne și în continuare solidaritatea cu Ucraina. Însă în același timp politicienii de la București trebuie să iasă din comodele complezențele diplomatice în care se complac de atâta timp și să-și invite omologii de la Kiev la reciprocitate, și la o conduită care să respecte și nu doar să mimeze „valorile europene.”

*De n-ar fi fost femeia să le dea viață, nu așa-i că academiile lumii n-ar mai fi fost pline de bărbați?

*În plină campanie electorală, Băsescu mănâncă unguri fripți. După ce, președinte fiind, s-a pupat toată ziua în bot cu Orban și cu Tokes (căruia i-a mai și dat cea mai înaltă distincție a statului – pe care succesorul Iohannis s-a văzut nevoit să i-o retragă). În plus, vituperând împotriva ungurilor care vituperează împotriva Trianonului, cel care a domnit un deceniu în interesul nu se știe bine cui se dovedește în continuare incapabil să priceapă un lucru elementar. Anume că nu cu declarații demagogice se servește „România Mare”, ci – așa cum nota și colegul Mihai Șomănescu – cu viziune și patriotism. 

*D-lui comisar Frans Timmermans i-a dat SNSPA distincția ca să nu i-o dea direct SRI.

*Ca să mă marginalizeze cu orice preț, după 1990, Sistemul răului s-a pretat la toate mizeriile posibile. Mulți ani, fără să bănuiesc măcar, am fost titular al unui cazier judiciar pur și simplu fabricat. Un cazier știut numai de ce care în ascuns, între ei chiar și foști colegi VIP de la Alianța Civică, mă împiedicau să ocup o poziție publică sau alta (pentru guvernarea CDR fusesem propus titular la Ministerul Apărării). Nu demult aflu, neoficial, că și în seifurile SRI se găsește o făcătură. I-am scris directorului Serviciului cerându-i să-mi spună dacă există sau nu un dosar pe numele meu. Deci: da, sau nu? Mi s-a răspuns, securistic, că informația – da sau nu, repet – constituie secret de stat. M-am adresat Justiției? Și ce credeți Domniile Voastre că fac juriștii fostului general Dumbravă („Justiția este câmpul tactic al SRI”)? Se apucă și amenință instanța de judecată! Cum așa? Uite-așa: „Vă rugăm să aveți în vedere argumentele noastre” (niște aiureli ignare și sinistre, voi reveni cândva), „care să vă fie utile în prevenirea oricărei greșeli în aplicarea legii”.