*Solicitat de prezidentul Dodon să se intereseze ce capitală are Marea Britanie, consilierul său pe politică externă i-a răspuns sigur pe el că mările nu au capitale.

*Zilele trecute Custodele Coroanei, iar acum câteva săptămâni președintele Academiei Române, au adresat două apeluri aproape identice la reconciliere națională și la curmarea neînțelegerilor endemice din sânul societății românești. De parcă am fi la începutul anilor 1990. Dar oare nu suntem? După protestele violente anti-guvernamentale din 10 august anul trecut, Custodele Coroanei a adresat românilor un mesaj în care a spus: „Dreptul de a ieși în stradă și de a-ți face cunoscute aspirațiile civice este de neatins. Însă el nu are nimic de-a face cu agresivitatea, ci cu speranța și cu libertatea. Violența nu este niciodată acceptabilă”. Intervenția Șefului Casei Regale a fost una excepțională, pentru că excepțională a fost însăși cauza ce a determinat-o. Casa Regală n-a mai făcut un asemenea gest de la violențele armate din decembrie 1990, când Regele Mihai a adresat și el un mesaj românilor. De toate acestea mi-a adus aminte ieri mitingul PNL de la Alexandria, unde urmașul Brătienilor, Ludovic Orban, i-a instigat fățiș pe participanți la violențe impotriva Guvernului (nici mai mult, nici mai puțin decât „Fiți cu ochii pe ei, și cu parul pe ei!"). Dacă la aceasta, și la alte asemenea isprăvi ale liberalilor, adăugăm violențele – de limbaj, dar chiar și fizice, împotriva acelorași guvernanți – ale celor de la USR și partidului lui Cioloș (toate având aceeași sorginte, mișcarea anarhică #rezist), avem o imagine aproape sinistră a Opoziției. Nu e treaba mea dacă o asemenea conduită se va dovedi sau nu productivă electoral; dacă mă uit în urmă la extremisul practicat de Vadim Tudor și partidul lui, cred că răspunsul e mai degrabă nu. Problema cu adevărat serioasă e dacă așa ceva mai poate continua. Iar în caz că nu, dacă după alegerile din 26 mai Guvernul și majoritatea parlamentară vor găsi și vor putea propune soluții în acest sens. 

*"Când autoritatea monarhică va cădea și poporul își va instala pretutindeni autoguvernarea (republici, democrații), acolo Antihristul își va găsi mediul prielnic pentru activitatea sa. Pentru satana nu va constitui o dificultate să pregătească voci în favoarea renunțării la Hristos, după cum a arătat experiența Revoluției franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un veto autoritar. Așadar, când astfel de regimuri, gata să se conformeze aspirațiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se va ivi Antihristul" (Sfântul Teofan Zăvorâtul, 1815-1894 - "Apocalipsa în Învățătura Sfinților Părinți"). 

*Văzând că d-na Carmen Iohannis a scăpat de dosar, pentru noua judecată ce-o așteaptă d-na Nuți Udrea și-a cumpărat și ea batic. 

*Foarte grăitoare radiografia pe care colegul Șomănescu a făcut-o aici manipulării pretizând că PSD vrea să facă o „pomană electorală de sute de mii de hectare Bisericii Ortodoxe”. Din păcate textul e doar o insuliță într-o mare de diversiuni pe această temă. O căutare atentă pe internet dă dimensiunea exactă a manipulării. Nimic surprinzător, însă. Ca de fiecare dată când tot felul de interese din afară ori de aici o cer, rolurile sunt din timp și minuțios pregătite. Și ce miză poate fi mai mare decât pădurile și alte resurse asupra cărora  "partenerii” vest-europeni n-au ajuns să dețină decât un control parțial?

 

Reamintesc, proiectul PSD vizează măsuri reparatorii – departe de "sutele de mii de hectare” ale diversioniștilor – pentru eparhiile care în istorie au fost deposedate abuziv (chiar și de Imperiul Austriac). E o crimă ce vrea sa facă PSD? Evident că e. Și încă una întreită. Pentru că măsurile reparatorii ar uma să securizeze o parte din patrimoniul forestier al țării, ar urma să fie constituie reparații în beneficiul Bisericii naționale (atât de antipatică pentru ceea ce ea a reprezentat și reprezintă în istoria țării), respectiv aceste măsuri ar urma să fie adoptate de actuala majoritate parlamentară – atât de antipatizată și ea în afară pentru orientarea tot mai pregnantă în sensul unui perteneriat echitabil în relațiile cu UE și în cele bilaterale cu țările membre ale Uniunii. Ajunge un inventar al organizațiilor și publicațiilor implicate în atacul la adresa proiectului PSD (în special avocați ai intereselor nelegitime ale multinaționalelor rezidente la noi, seculariști extremiști, suporteri ai ingerințelor abuzive de la  Bruxelles) ca să înțelegem foarte bine substratul acestui atac. În sfârșit, rămâne ca, sub presiunile care cu siguranță vor continua, PSD să nu repete greșeala pe care alteori a mai făcut-o renunțând la proiect.