*Discurs fără precedent al unui ambasador în România: "Doresc să subliniez clar, în numele președintelui Trump și al poporului american, că americanii sunt aici, vor rămâne aici și, împreună cu poporul român, vor realiza lucruri extraordinare în 2020. A sosit momentul ca românii să-și reafirme rolul de frunte în Europa și în lume, în domeniile artelor și științei, în producția agricolă, în producția de energie și cea industrială, construind o economie vibrantă și o societate măreață care trăiește în conformitate cu și respectă statul de drept și libertatea religioasă. România este la un pas de măreție. Momentul de pornire este acum" (Ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman).

*Nu vă e dor de Mărmureanu? Domnul ăla care de două ori pe zi ne băga în sperieți profețind cataclisme seismice? Nu vă e... Nici de d-l Soros, care de vreo două decenii tot cobește dispariția UE? N-aveți chef de vești proaste de sărbători? Dar cine are? Și totuși să știți că veștile proaste există și dacă n-aveți dvs chef de ele. Ia ascultați aici: „Dragii mei, nu vreau să vă stric total clipele fericite ale nopții dintre ani, dar anul viitor diabolicii neomarxiști progresiști pun în funcțiune mașinăria infernală care va rupe România în bucăți. La propriu! Dezmembrarea României e deja planificată pentru 2022, iar în 2025 un sas pe nume Iohannis va fi președintele Transilvaniei”. Tocmai l-ați ascultat pe d-l Ninel Peia, un Mărmureanu al geo-politicii, doar că un pic mai nevrozat. Dar și economiștii au, la noi, elitele lor cu predicții cutremurător de înspăimântătoare, care au ajuns să-i facă o concurență la sânge titanului Joseph Stiglitz, ajuns azi campion la păcănele. Bunăoară, zilele trecute, d-l avocat Piperea (îmbrăcând și el, suprinzător, schima preotesei Pythia), a dat ca sigură, categoric inevitabilă și aproape ineluctabilă noua criză economică din România. Înaintea sa a făcut-o, în termeni greu spre imposibil de combătut de un om cu mintea întreagă, avocatul Remus Borza (care în politică a ajuns la performanța de a intra și a ieși de pe la practic toate partidele – ca astăzi să ajungă consilier al primului-ministru Orban). Un pic de răbdare, să-l ascultăm și pe el, vă rog (octombrie 2018): "Vine criza! Ce ne facem? De la criza din 2008 au trecut zece ani. Din păcate, nu învățăm nimic din greșelile trecutului, ba mai mult, cu aceeași inconștiență și candoare, le repetăm și azi. Succesiunea creștere-scădere economică se repetă de mii de ani. Biblia este cea care ne descrie pentru prima dată acest tipar. Șapte ani de ploi, recolte bogate și prosperitate. Șapte ani de secetă, sărăcie și foamete.” Așadar – că muncim că nu muncim, că suntem harnici sau niște trândavi, cinstiți sau hoțomani – o dată la șapte ani Dumnezeu ne bagă în criză vreme de tot atâția ani. Evident că nici vorbă de așa ceva, ci doar de delirul unui om căruia cineva i-a povestit cum Iosif, fiul Patriarhului Iacob, i-a tâlcuit lui Faraon visul cu cele șapte vaci grase și frumoase, cele șapte vaci slabe și urâte, și spicele de grâu. Care, da, i-au prevestit lui Faraon ceea ce Dumnezeu voise să-i prevestească unui om într-o situație dată. Desigur, vedem și în anii noștri cum răul nu întârzie în lume: cutremure, crize economice, războaie șamd. Dar când și cum vine răul, asta numai bunul Dumnezeu o știe, iar nu toți futurologii paseiști, ori toate vacile și toți vițeii. La mulți ani, și s-avem minte!

*Fix de Crăciun, un derbedeu de la USR scrie mizerii despre nașterea lui Iisus Hristos. Internetul și televiziunile iau foc. Păstorindu-și grijulie turma, Patriarhia ia foc și ea și zice că mizeriile debitate de derbedeu sunt niște mizerii. Derbedeul – tot derbedeu, dar acum și mai tupeist, fiind deja vedetă – filozofează tâmpenii și zice că a fost înțeles greșit. Traficul pe contul său de Facebook crește de 20 (douăzeci) de ori. Și de peste 30 (treizeci) de ori când anunță că e... "creștin catolic practicant” – și când își cere și niște scuze băloase și duhnind a fals. Internetul ia din nou foc. Ortodocșii și catolicii sunt în delir: derbedeul nu mai e derbedeu, ci un creștin de-al nostru, "care are puterea să recunoască atunci când a greșit". Nebunia nebuniilor, ce mai...

*Două judecătoare din CSM, Gabriela Baltag și Evelina Oprina, au protestat zilele trecute la intenția actualei gubernări de desființare a Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Și au făcut-o – ca de obicei – profesionist și convingător. Spunând asta, nu mă contrazic cu ce tocmai am mai scris pe această temă. De ce? Pentru că printre cei circa 4.000 de judecători din sistem nu cred că există 5% care să gândească la fel. Sau, în orice caz – din motive foarte ușor de înțeles – să acționeze cum au acționat doamnele Baltag și Oprina. Prin urmare, față cu o asemenea realitate, cred că menținerea SIIJ n-ar putea fi decât un paliativ într-un context politic extrem de nefavorabil independenței Justiției. Așa încât voi continua să cred că adevărata soluție rămâne aceasta: înlocuirea actualei magistraturi (a celei celei mai mari părți a ei) cu una recrutată în principal din avocatură – pe baza unei selecții obiective și profesioniste (și nu pe criterii ținând de trecutul persoanei sau al părinților și de fidelitatea lor față de un regim politic sau altul). Ceea ce, iertată fie-mi insistența, nicicând nu va fi posibil la noi într-un sistem republican. În care președinții și partidele lor nu-și vor putea nicicând reprima tentația de a „administra” Justiția în beneficiul intereselor proprii – cel mai frecvent prin instituții interpuse, "protocoale clasificate”, ingerințe interesate în numirea și pomovarea magistraților și atâtea altele câte am tot văzut și vedem de trei decenii.

 

*Un raport CIA din urmă cu ceva timp (o perioadă scos de mai peste tot de pe net în România, iar recent repus mai peste tot) vorbește de circa 400 de miliarde de dolari scoși fraudulos din țară în bănci străine, după 1989. Nu cumva, readuse în țară, cu asistență din partea SUA, asemenea sume s-ar putea să ne asigure „măreția” de care ieri ambasadorul lui Donald Trump ne-a asigurat că România se află la doar "un pas"?