*Revin și spun: s-ar putea ca, după 30 de ani de la Malta, România să-și poată urma liberă destinul. 

*Să recapitulăm. Conștienți de marile vinovății de sub comunism, mai marii Securității din servicii s-au predat cu tot cu servicii, și cu bună parte a politicii și economiei, Occidentului (totul a culminat sub mandatul de un deceniu al lui Băsescu). Sub Dragnea, Guvernul PSD-ALDE a anunțat un număr de măsuri de sens contrar, de exemplu: încurajarea capitalului autohton și descurajarea lăcomiei pustiitoare a celui străin (ale cărui fraude grave au fost acoperite de DNA, sub conducerea lui Kovesi); exploatarea resurselor din Marea Neagră în condiții de avantaj echitabil reciproc cu companiile străine; declasificarea Protocoalelor prin care Bruxellesul și Washingtonul au subordonat Justiția serviciilor și DNA; reformarea serviciilor secrete, presupunând inclusiv reduceri drastice de personal și cheltuieli bugetare. În preajma referendumului pentru familie, Dragnea a vorbit public despre presiunile făcute asupra sa de socialiștii europeni ca referendumul să nu treacă. Ce a urmat?
 
Condamnarea urgentă a lui Dragnea, la sesizarea DNA. Pentru ce? Pentru suspiciunea că ar fi intervenit pentru angajarea nelegală a doi funcționari publici. Pentru un prejudiciu de 25.000 de euro el primește 3 ani și 6 luni. Pentru comparație, DNA a închis dosarul Flota, al lui Băsescu, cu un prejudiciu de 350 de milioane de dolari; telegrame Wikileaks niciodată contestate au confirmat implicarea SUA în realegerea din 2009 a lui Băsescu – iar implicarea UE și SUA în anularea referendumului de demitere din 2012 este notorie. În ziua condamnării, un stat membru al UE, Marea Britanie, salută în termeni cu totul neuzuali, prin Ambasada de la București, încarcerarea fostului președinte PSD – iar peste un timp Departamentul de stat american anunță că Dragnea și copiii săi au interdicție de a mai intra pe teritoriul SUA. Principalul vinovat a fost strivit. A urmat apoi că ALDE n-a trecut pragul la euro-parlamentare, iar DNA a încercat cu disperare punerea sub acuzare a lui Tăriceanu. Apoi demiterea Guvernului și înlocuirea lui cu unul al PNL (dominat în tot mai mare măsură de facțiunea PDL a lui Băsescu). Implicarea directă a președintelui Iohannis, cu subînțelesul sprijin al serviciilor, a constituit un nou act neconstituțional, ce justifică în plus acuzațiile repetate de lipsă de loialitate față de țară. Unde suntem azi? Cred că în punctul în care tăcerea și lipsa noastră de solidaritate pot să facă cel mai mare rău. 

*Văd că d-l Iohannis nu doar refuză în continuare dezbaterea, dar mai și ține așa zise conferințe de presă având căști in urechi și întrebări și ziariști dinainte stabiliți. O bufonerie ce nu s-a mai văzut nicicând la noi, la un asemenea nivel.

*Înainte cu puțin să treacă la cele veșnice, Alexandru Bârlădeanu, un bătrân ideolog comunist care după 89 i s-a alăturat mai tânărului coreligionar Iliescu, a conchis public că opțiunea politică corectă a fost cea a lui Coposu, coleg de generație, iar nu a sa. Deși încă mai are timp, mă îndoiesc că Ion Iliescu va fi în stare de o recunoaștere asemănătoare în ce-i privește pe Regele Mihai și Coposu, pe care a ales să-i înfrunte și să-i prigonească în chip nedemn. Sau că, pentru alte multe rele pe care le-a făcut, va pleca exprimând vreo părere de rău. Fie ca, referitor la el, să mă înșel măcar în privința aceasta.
 

*Dacă nu veneau alegerile, Împăratul neamț cu șapcă americană n-ar fi ținut nici singura conferință de presă din mandatul cincinal. Bună și democrația asta la ceva...

*Piatra de moară a lui Iohannis (acum și în istorie) e raptul imobiliar de multe miliarde de euro în beneficiul FDGR-ului său. Dăncilă e primul înalt demnitar care are posibilitatea, în această fază a alegerilor, să vorbească, foarte documentat, despre această grozăvie, despre care oamenii știu puține lucruri concrete și exacte. Va face ea aceasta? Dacă nu, va trebui să ne punem multe întrebări și în ce-o privește. Și cândva, în timp, va trebui să înțelegem și de ce acest subiect a fost și este unul tabu pentru aproape întreaga clasă politică.