*Să nu uităm! La 30 de ani de la prăbușirea comunismului, Paul Goma e în continuare refugiat politic. Din cauza atitudinii față de el a Statului român. Stat român – „post-comunist”, cum să nu – care a avut până acum patru președinți. Ion Iliescu, care, în cel de-al doilea mandat  – n-o să credeți – i-a adresat totuși lui Goma o invitație să vină în țară. 
 
Marele „anti-comunist” Emil Constantinescu l-a ignorat. Băsescu, la fel. A ignorat inclusiv un Apel făcut, în septembrie 2006, de peste 500 de oameni, inclusiv numeroase personalități publice, de repunere în drepturi a lui Goma. Ulterior el avea să ignore și ceea ce era prevăzut în propriul Raport de condamnare demagogică a comunismului: Goma să primească înapoi drepturile de care a fost privat prin abuz de regimul comunist. Iohannis? Așijderi. Grăitor în cazul lui e că n-a avut nici curajul să asume că ignoră cele stabilite prin Raport. Ca să aflu dacă a făcut, sau dacă are de gând să facă ceva, i-am scris. Pentru că mult timp n-am primit niciun răspuns, și bănuind eu cam care-i cauza, m-am adresat instanței cerând să-l oblige să răspundă. Omul află de proces, și-mi răspunde imediat – însă fix ce bănuisem: n-a făcut și n-are de gând să facă ceva. 

*Cum anticipasem (ActiveNews, 14 noiembrie), d-na Viorica a ocolit cu grijă în campanie – ca aproape toți politicienii, constant – incredibila afacere imobiliară a FDGR-Iohannis. De asemenea și chestiunea provenienței proprietăților imobiliare ale prezidentului (dobândite în vremea cât a fost primar). Iată ce mă face să cred în plus că și aceste prezidențiale sunt decise de fapt la masa verde, a înțelegerilor peste capul și în paguba românilor. 

*Conștiința că sunt cel mai deștept nu mă părăsește nici când dau like-uri.

*Iohannis s-a declarat zilele trecute, cu subiect și predicat, împotriva relațiilor cu marea putere mondială China. Deși știe bine cam ce relații, absolut profitabile, au cu ea, mai nou, de exemplu, Germania și Franța (iar SUA vor urma în curând la un nivel nemaiîntâlnit în istorie). În aceste condiții poți să nu te întrebi dacă omul acesta nu e de-a dreptul un trădător de țară?

*O întrebare pe care Iohannis și Dăncilă și-ar fi putut-o pune, totuși, și în absența dezbaterii de care neamțul fuge ca de procurori: Oare care dintre noi a falsificat mai multe semnături? 

*Apropiați și foști colaboratori, i-au dedicat fostului prezident volumul „Emil Constantinescu. Om de știință, om de stat”. Fie-mi permis să cârtesc un pic și aici: s-a cam foarte exagerat în ambele sensuri. Însă nu-mi fac griji, la timpul ei istoria va opera și în acest caz cu implacabila-i obiectivitate. 

*Și totuși, să zicem că duminică se va alege d-na Viorica, vom avea noi prea multe certitudini în ce-o privește? De exemplu, că va acționa ea pentru declasificarea Protocoalelor prin care Kovesi și Coldea, sub dictatul extern, au îngenuncheat Justiția? Că va acționa ea pentru punerea în limitele normale a unor servicii secrete supradimensionate și abuzive? Sau că va face ea ce se cuvine ca lăcomia devastatoare a multinaționalelor să fie ținută sub control (fiind ea însăși și soțul regește-trăitori din bani multinaționali)? Așa cum toate acestea a încercat să le facă Dragnea, probabil conștient că va ajunge din această cauză după gratii? Sau că va înțelege ce bădărănie a comis împotriva istoriei românilor atunci când a organizat ospețe în Sala Tronului? Sau că va face ea ceva în plus decât Iohannis – care n-a făcut nimic, ba dimpotrivă – pentru repunerea Coroanei acolo de unde a scris poate cele mai glorioase pagini ale istoriei noastre? Fie-mi permis să mă îndoiesc. 

*Suveranistul neînduplecat Orban, de la Budapesta, a salutat entuziast instalarea Guvernului Orban de la București. Deși PNL se află, în genunchi, în tabăra adversarilor de moarte, europeni, ai neînduplecatului. Și tocmai ce-a votat în primăvara pentru suspendarea lui din PPE. Să vrea Orban să ne spună prin gestul său că pentru el mai importante sunt relațiile cu România decât cele cu un partid neprieten și vai de steaua lui? N-aș exclude.

*Probabil că cea mai dreaptă judecată făcută ultimilor 30 de ani e absența masivă a diasporei de la vot. În primul tur al actualelor prezidențiale au votat circa 700.000 de oameni din circa 3,6 milioane cu drept de vot (două treimi din totalul de circa 5,5 milioane) – de unde rezultă că procentul participării la a fost de 19%.

*Atacăm fotbaliștii și antrenorii pentru rezultatele proaste uitând că și în fotbal avem consecințele unei țări desfigurate de lăcomia celor din țară și de afară. 

*Nu puteai dobândi șase case cum zice d-l Iohannis că le-a dobândit, și să ajungi și președinte, fără să fii om al Securității. Pur și simplu nu puteai.