Călin Popescu Tăriceanu a tras un semnal de alarmă referitor la extinderea flagelului consumului de droguri în România. 

Făcând aluzie la moartea neaștepată a creatorului de modă Răzvan Ciobanu, influențată de consumul de stupefiante, Președintele Senatului a afirmat că România are într-o măsură mai mică decât alte state capacitatea de reacție și de mobilizare pentru combaterea consumului de substanțe interzise. Cauzele principale ar fi, în opinia lui Tăriceanu, lipsa voinței politice pentru rezolvarea problemei, dar și legislația extrem de stufoasă din țara noastră. Acesta atrage atenția că ceea ce se ignoră astăzi ar putea să devină de nereparat mâine. 

"Suntem de acord că nu există nimic mai prețios decât viața și siguranța copiilor noștri, așa că hai să apucăm taurul de coarne, conștienți fiind că nu există soluții miraculoase ci multă, multă muncă", afirmă Călin Popescu Tăriceanu joi într-o postare pe Facebook. Președintele Senatului se pronunță pentru demararea unor "discuții ample pe această temă" între autoritățile statului, corpul profesoral, mediul de afaceri și societatea civilă. Acesta solicită reprezentanților Bisericii, dar și celor ai companiilor preocupate de responsabilizarea socială, să se alăture "în această cruciadă" împotriva răspândirii flagelului consumului de droguri în România.

Redăm integral mesajul transmis pe Facebook de Călin Popescu Tăriceanu:

"Dumnezeu să-l odihnească pe Răzvan Ciobanu! O veste tristă, care ne-a înnegurat chiar în perioada sărbătorii Pascale. O veste care ar trebui să ne dea de gândit, totodată. 

Pentru că moartea designerului vestimentar a fost legată, se pare, de consumul de droguri. Iar consumul de droguri e în creștere în România, de la un an la altul, după cum arată statisticile. Încă nu e la cote de alarmă, pentru că, din fericire, suntem, încă, printre ultimii din Europa la acest capitol, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să luăm măsuri eficiente pentru a ține sub control extinderea flagelului. Vestea bună, că România nu e chiar paradisul drogurilor, e dublată de vestea mai puțin bună - că avem într-o măsură mai mică decât alte state capacitatea de reacție și de mobilizare pentru combaterea fenomenului.

Nu este o temă ușoară, dar nu este o temă pe care să o ascundem sub preș. Între motivele majore e și acela că politicul nu s-a implicat suficient de mult, iar asta – să o recunoaștem cu onestitate – are o explicație clară și categorică: oamenii politici evită din instinct să-și asocieze numele cu problematici ale așa-numitelor grupuri indezirabile social, cum sunt percepuți consumatorii de droguri, cerșetorii ori practicantele prostituției. Pentru că orice soluții ar concepe, ar satisface anumite segmente sociale, pe de-o parte și ar deranja altele, pe de altă parte și, categoric, ar atrage criticile multora pe motiv că ”sunt atâtea alte lucruri de rezolvat”, iar cele pomenite nu sunt prioritatea zero.

Răspunsul e: ce ignorăm azi, s-ar putea să devină de nereparat mâine. Anii au trecut, iar problemele nerezolvate s-au răzbunat și se răzbună. A venit vremea să abordăm problema consumului de stupefiante cu rațiune și curaj și e nevoie de maximum de voință politică.

Indiferent cine suntem, politicieni sau apolitici, de stânga sau de dreapta, părinți sau profesori, suntem de acord că nu există nimic mai prețios decât viața și siguranța copiilor noștri. Așa că hai să apucăm taurul de coarne conștienți fiind că nu există soluții miraculoase ci multă, multă muncă.

Una dintre marile probleme este cea care ține de legislația extrem de stufoasă de la noi. Legalizarea, spre exemplu, a canabisului în domeniul medical - o temă de mare actualitate la nivel mondial – interzicerea etnobotanicelor ori crearea așa numitelor camere de consum supravegheat pot fi discutate, analizate cu specialiștii, pot fi transpuse în practică, dar reclamă modificări în serie ale unor legi și implicarea a multe ministere: Ministerul Sănătății, MAI, Ministerul Muncii, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor etc. În plus, nici legislația europeană nu ajută foarte mult prin concizie și claritate, din același motiv ca la noi: o anume duplicitate și lipsă de bărbăție politică, ceea ce lasă soluțiile strict pe seama autorităților naționale.

Va trebui să demarăm, în perioada care urmează, discuții ample pe această temă, atât cu autoritățile statului din domeniu, cât și cu lideri ai ONG-urilor, directori de școli și reprezentanți ai societății civile, pentru a identifica cele mai bune și mai rapide soluții. Dacă va fi nevoie, vom acorda unor asemenea ONG-uri statutul de instituții de utilitate publică, ceea ce le va asigura sprijinul statului, pentru că munca lor este extrem de importantă în ținerea sub control a flagelului drogurilor.

Dorim să avem alături de noi în această cruciadă pe reprezentanții bisericii, de orice confesiune ar fi ei, și marile companii românești sau străine care au programe consistente de responsabilitate socială.

Vrem ca școlile copiilor noștri să fie izvoare de știință și educație, nu mici Woodstock-uri prin care joint-urile să treacă din mână în mână în pauze.

Părinți, dascăli și elevi trebuie să conștientizăm că avem o problemă și ignorarea ei nu înseamnă că ea se rezolvă de la sine! Patroni de cluburi și discoteci, nu mai închideți ochii la consumul de droguri sau excese alcoolice! Unii dintre tinerii care cad sub mesele clubului vostru ar putea fi chiar copiii voștri!

Vrem, ca părinți responsabili, să le asigurăm tinerilor un mediu curat și sănătos de dezvoltare, nu unul care să pună bazele promiscuității de mai târziu și ale eșecului ca adulți." (Călin Popescu Tăriceanu)