„Taxiurile Yango sunt agenți de spionaj rus, iar celor care se urcă în taxiurile Yango rușii le fură organele” – Dan Alexe, pe Facebook

„Familia, mișcarea pro-viață și ortodoxia sunt teme ale propagandei rusești” – Cristian Pîrvulescu(FOTO), Sorin Ioniță

„Orice jurnalist sau investigație jurnalistică ce arată că ar putea să existe o legătură între rețelele de carne vie din Caracal și anumiți militari de la Deveselu face jocurile rușilor” – Radu Tudor, Cristian Pîrvulescu, diverși „reganiști”

Cam asta ni se spune mereu despre „propaganda rusească”. Dar nu ni se spune niciodată care ar fi obiectivele propagandei rusești în România. Haideți să le luăm pe rând.

Obiectivele Rusiei lui Putin (care nu este Rusia lui Elțîn și nici Rusia lui Hrușciov sau Brejnev) ar putea să fie următoarele:

1. O imagine bună, cosmetizată despre Rusia printre români.

2. Controlul asupra Basarabiei. Aruncarea într-un con de umbră a temei Basarabiei, unde Rusia are interese directe; marginalizarea în spațiul public a oricărei discuții despre faptul că „Basarabia e România”.

3. Controlul direct sau indirect asupra unei părți a resurselor naturale românești. Aruncarea într-un con de umbră a faptului că Rusia are interese directe sau indirecte în ceea ce privește resursele naturale românești. De pildă, a faptului că între OMV, care controlează resursele de petrol ale României, și Gazprom/Putin există o înțelegere directă; și că guvernul austriac a fost deseori acuzat că ar fi „mănușa” lui Putin în EU.

4. Slăbirea coeziunii societății românești prin alimentarea unui „război hibrid” mediatic și psihologic ce accentuează liniile de falie din interiorul societății și dezbinarea dintre români. Asta transformă România într-o „țintă ușoară” pentru Rusia și facilitează atingerea obiectivelor rusești.

5. Discreditarea tuturor celor care au curajul să vorbească deschis despre aceste obiective, opunându-se intereselor rusești – cum ar fi a celor care deschid discuția despre identitatea românească a Basarabiei. Cel puțin în unele cazuri, când Sputnik laudă pe careva, putem fi siguri că urmărește, de fapt, discreditarea acelei persoane (a se vedea cazul Daniel Gheorghe, singurul deputat român care încă are curajul să vorbească deschis despre Basarabia).

6. Aruncarea unei perdele de fum care să mascheze obiectivele reale ale Rusiei – de pildă, pentru Rusia este foarte convenabil ca o parte dintre români să creadă că taxiurile Yango le fură organele; sau că familia sau ortodoxia sunt „propagandă rusească”; abătând atenția de la tema Basarabiei, sau de la tema resurselor naturale.

Trebuie spus că pentru Rusia din acești ani obiectivul numărul 1 nu este un obiectiv realist – eu unul cred că Rusia este foarte puțin interesată de o imagine bună printre români; istoria recentă face acest fapt să fie aproape imposibil. Mai trebuie spus că pentru Rusia este convenabilă susținerea oportunistă a unor teme care nu sunt populare printre elitele de la Bruxelles – cum este, într-adevăr, tema familiei. Jocul Rusiei e aici să facă pe gică-contra: dacă UE ar susține familia, Rusia s-ar preface probabil că susține corectitudinea politică. Însă această susținere oportunistă se asociază în fapt punctului 4 de mai sus – atacarea familiei, a Bisericii, a credinței inclusiv prin asocierea cu „propaganda rusească” slăbește coeziunea societății românești și alimentează războiul hibrid.

Revenind la ce spuneam la început – i-ați auzit vreodată pe Dan Alexe, Cristian Pîrvulescu, Radu Tudor sau Sorin Ioniță sau pe unii „reganiști” de serviciu vorbind rațional (și nu emoțional, conspirativist) despre obiectivele propagandei rusești în România? I-ați auzit spunând că „Basarabia e România”? I-ați auzit vreodată vorbind despre OMV, Gazprom și Putin? I-ați auzit vreodată punându-și măcar problema că fumigenele pe care le aruncă ei mereu accentuează psihoza și liniile de falie din societatea românească, făcând, de fapt, jocurile Rusiei?

P.S.: Haideți să vorbim un pic rațional despre Deveselu. Putem spune așa: și dacă se dovedește că ar exista niște legături între unii militari de la Deveselu (în calitate de clienți) și rețelele de carne vie din Caracal, ar trebui ca doar acei militari să fie anchetați și eventual pedepsiți. În nici un caz nu vorbim despre incriminarea în masă a unuia dintre partenerii strategici ai României. Această poziție, pe care eu o susțin, mi-ar arăta bunele intenții ale celor care vor să clarifice acest aspect. Nu vi se pare că agitând în mod conspirativist tema „propagandei rusești” și băgând cu forță în același film familia, ortodoxia, și toate celelalte petarde, acești „influenceri” nu fac decât să alimenteze paranoia? Care ar putea să fie, în realitate, orientată chiar împotriva partenerului strategic? Și atunci, unde e propaganda rusească? Și, încă o dată, care sunt de fapt mijloacele și obiectivele ei?