Snobismul atletic al elitarilor și-a găsit albia. USR și Partidul Plus Cioloș Minus Onestitate au format Alianța 2020, scrie Traian Radu Ungureanu în ultimul editorial din Adevărul.

Acesta afirmă că liderii noi coaliții „fac politică pentru a ne spune că avem de ales între ei și o prostime care a pierdut toate trenurile istoriei”.

„Nicăieri în literatura fină emisă de aceste grupuri nu veți găsi o trimitere clară la omul de rînd, la crizele scrîșnite care macină România în carne, oase, populație și vieți irosite. Nici urmă de simpatie sau înțelegere. Nici o micro-fărîmă de interes. Peste tot, o cremă universală care asigură machiajul doctorului și nu leacul pacientului. Se atașază prefixul euro- și problema cade răpusă de rușine”, a scris TRU.

Autorul notează că progresiștii români „au sărit în brațele lui Cioloș care sărise, deja, în brațele lui Macron.Unul - stea locală, celălalt - superstar global al tehnocrației elitare și alergice la democrație”.

TRU îi face un portret necruțător lui Dacian Cioloș: „Fostul simpatizant vetrist a evoluat rectiliniu în apropiat PDL, apoi a cochetat subtil cu un post de marionetă socialistă în Comisia Europeană și, în cele din urmă, a inaugurat, la PNL, arta disprețului pentru partidul căruia îi pretinzi sprijin. Tocmai acest trecut de european laureat al Școlii de Înalte Principii din Stambul face din Cioloș un excelent lider al noii curății politice progresiste române”.

Traian Ungureanu continuă: „Scena în care oamenii cu idei înalte palpează varianta unei societăți conduse de inițiați nu vine de nicăieri. O cunoaștem din vremea în care Caragiale rîdea de baloanele verbale ale dăscălimii. Dar lucrurile stau și mai rău. Sîntem actorii unei rotații cu originea și reîntoarcerea în noroi. Ne-am fixat în formula integrală cu care Caragiale a descris o Românie incapabilă să se nască în condiții de echilbru și onestitate.  Așadar, pe de o parte, demagogia progresistă și prințipurile dăscălimii. Pe de altă parte: grozăvia obtuză a apropitarilor și a stîlpilor politici ai societății - clasa politică, după numele ei de astăzi. Mult în afara lor, într-un refuz care anunță autoexilarea în masă a românilor: Caragiale plecat cu scîrbă la Berlin, Clasa politică e vinovată de crimă. Clasa intelectuală de favorizarea făptașului. Sub presiunea conjugată a prostiei rupestre a PSD și a superiorității post-democratice a elitarilor, sîntem gata pentru produsul final: un dezastru comun. După 30 de ani, am trecut de la brutalitatea lui Noi muncim, nu gîndim!, la subtilitatea otrăvită a elitarilor care răspund, din tot oportunismul și cu o răceala infinită: Noi gîndim, nu simțim!”