Trei idioți, Tismăneanu, Caramitru și Funeriu (înțeleg că li s-a alăturat și al patrulea, nelipsitul Mîndruță, țuțărul lui Brucan), îl atacă pe maestrul Tudor Gheorghe. Sub pretextul că ar fi "nostalgic-comunist". Asta au înțeles ei din spectacolul magistral DEGEABA 30. Dacă chiar asta cred, nu pot fi decât idioți.

Tudor Gheorghe explică, pentru oameni, însă: „Dacă asculți tot spectacolul, de la cap la coadă, îți dai seama despre ce e vorba. Dar ei dacă nu au văzut spectacolul și doar au luat fragmente... au scos din context. Spectacolul începe cu un omagiu profund, adevărat și trist pentru cei care și-au dat viața în ’89, pentru cei care au murit ca eu și noi să stăm liniștiți, să cântăm și să putem să ascultăm aceste versuri. Se cheamă «Degeaba», dar nu pentru că nu s-a făcut nimic în țara asta, ci pentru că o generație întreagă nu mai are încredere. E țipătul de disperare al unei generații care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor, o generație care a fost păcălită, care a tot așteptat și a tot așteptat și nu se întâmplă nimic. Despre asta e vorba, nu că nu s-a făcut nimic. S-au făcut lucruri. A, că avem de toate, da și e normal să fie așa. Fiecare înțelege ce vrea și ce poate".

Ce putem spune despre cele trei lipitori ale sistemului din crescătoriile băsiste și habarniste de astfel de nevertebrate, căpușe îngrășate și decerebrate, toți trei adepți ai "muii" ca formă de exprimare în piața publică, deci co-muiști?

Funeriu cică vorbește în numele celor care au fost în stradă în decembrie 1989. Dar el n-a fost. Eu, care am fost, nu cred prostiile debitate cu nesimțire de fostul ministru al educației lui Boc. Personaj sinistru, care a acționat ca un ungur sub acoperire, militând pentru o Lege de segreare etnică a învățământului, după un plan maghiar extremist, așa cum a reliefat și un Institut al Academiei Române. Pentru cei care au uitat, acest bou funebru a propus eliminarea Istoriei de la examenul de bacalaureat și înlocuirea ei cu geografia, la profilul uman, determinând Asociația Profesorilor de Istorie din România să afirme cu obidă: „Fără nici o argumentare logică, apreciem că se săvârșește un gest absolut funest, cu consecințe greu de precizat, din care se întrevăd, între altele, lipsirea elevilor de cunoașterea propriei istorii – Istoria Românilor". Iar regretatul academician Dinu C. Giurescu aprecia: „Punerea în aplicare a unor atari prevederi va contribui în mod direct, prin școală, ca națiunea română să devină, treptat, o populație cu un vag sentiment al identității sale. Țelul ultim este ca noile generații să nu mai gândească la patrie, la rostul și menirea României în Europa, să nu mai știe de aportul românilor la istoria și civilizația europeană, să nu mai aibă sentimentul demnității naționale, nici individual, nici colectiv” "În final – scria profesorul cu mare amărăciune -, ne putem întreba de ce „Legea educației naționale” este intitulată așa? Ce este „național” în ea?. Ea preconizează o educație în care nu se află sentimentul și identitatea României. O putem socoti, cu temei, Legea educației fără patrie”. Același bou cu ștaif afirma în plenul Parlamentului că substantivul "coleg” este de gen neutru. Acum vine și ne dă lecții de istorie în stilul stradal al tovarășilor cu muia în gură, înjurându-l la propriu pe maestrul Tudor Gheorghe. S-a șters la gură?

Din cauza tatălui oligofrenului de Caramitru Jr., care dirija de la balconul CC-ului bombardarea Bibliotecii Centrale Universitare și a Muzeului Național de Artă, "vedeta declanșării Diversiunii Teroriste din Decembrie 198" - după cum l-a definit la scurt Mirel Curea -, era să-mi pierd viața, în timp ce încercam să salvez operele de artă din Palatul Regal. Am câștigat dreptul de a spune ce gândesc în stradă, începând cu 21 decembrie 1989. Acum trebuie să vină și progenitura agentului Caramitru, țucălarul lui Iliescu-KGB, să ne spună cum și ce să gândim? Și chiar și ce să ascultăm? Un idiot congenital poate să discute viziunea unui compozitor de talia lui Tudor Gheorghe? Cu ce neuron? Caramitru Sr. are încă să răspundă pentru multe. De la implicarea lui în lovitura de stat din decembrie 1989, care a dus exact la morții aceia pe care-i plânge cu ipocrizie ipochimenul cu ifose de Funeriu, la menajarea de care a beneficiat din partea Securității pe vremea lui Ceaușescu, deși stătea cu un cadavru viu ascuns în pod. Fantoma a SS și KGB. În locul lui i-aș pune o zgardă lui ciuaua cu ochi bulbucați și spume de pitbull de pe Facebook. Să nu înceapă să dezgroape prea mult morții "pe care-i mușcă și-n mormânt" "șopârla care se crede iguană", după cum l-a prins în insectar și Tudor Gheorghe în concertul DEGEABA 30 pe istericul oligofren. De altfel, pe amândoi negrișorii: "Ce ne facem cu cățeii, care în numele ideii de revoluției se îngrasă și-abia despachetați din fașă încep să scoată colții tineri... și-ajung la rându-le lupi maturi și nu mai ai cu ce să-i saturi. Că sunt școliți; și au pretenții. Sunt rude toți cu disidenții. I-a chinuit nomenclatura..." de n-au mai putut, adaug eu. Numai la braț cu alt "școlit", de Securitate - Mircea Dinescu.

Despre al treilea șobolan politruc care sare cu gura la organele lui Tudor Gheorghe nu am mai avea ce să spunem. Să ajungă să-l acuze de ceaușism și comunism pe Tudor Gheorghe, fiu al unui fost deținut politic și poet sensibil anticomunist, tocmai un propagandist bolșevic și nomenclaturist kominternist ca Tismăneanu, fiul Ciungului venit pe tancurile sovietice, limbric stahanovist la Ștefan Gheorghiu, care l-a sfredelit în sfincter pe Ceaușescu până când i s-a turtit limba în timp ce ne edifica asupra marilor realizări ale comunismului de mânuță cu tavarîș Măgureanu, este chiar culmea "prost-comunismului". Să ajungi tu, guzgan roșu de Primăverii, unde-ai parvenit după ce ai fost fătat în orașul Stalin de doi agenți NKVD, să te dezici de toată propaganda comunistă din sânge și de taică-tu odată cu ea și să faci pe comisarul postcomunist punând la zid fiul unui țăran anticomunist din Podari, Dolj, închis chiar de ai tăi, este dovada unei negrofagii bolșevice cronice și a unei ticăloșii patologice. Și fără leac, din câte se vede, studiind tasmanianul scatofag bun de "Antipa". În Cazul Ana Pauker - Mihai Șora și-a dovedit și necrofilia orală. S-a găsit vinovatul de relele din ultimii 30 de ani: Gheorghe a lui Tudor! Doar se vede de la Moscova că Tudor Gheorghe e mai comunist decât Șora, "n-așa?", cum ar fi zis tartorul Brucan! De fapt, stai! Acum e totul clar: Tudor Gheorghe i-a răpit libertatea lui Șora la 30 de ani!

„Primește-i, Doamne-n casa ta, pe cei veniți din Timișoara, Ei sunt ofranda cea mai grea pe care ți-a trimis-o țara... Ce Lumina Lină ne-ndulcește moartea, celor ce-am căzut în București...", plânge Tudor Gheorghe pe scenă în cântecul cu care deschide concertul blamat. Ce omagiu sublim!
 
În revista Familia Ortodoxă din luna ianuarie se regăsește o profundă cronică a spectacolului DEGEABA 30. Care se încheie cu amintirea momentului în care tatălui lui Tudor Gheorghe, bădia Ilie Tudor, i s-a spus în închisoare, pentru a-l îngenunchea în fața torționarilor NKVD, că fiul său este mort. La fel de criminal s-a transmis și familiei chinuite de acasă, când au ajuns hainele tatălui într-o boccea, fără nici o altă lămurire.Dar fiul i-a apărut în mod minunat prin vis, într-un lan de grău, strigând "Tată, nu sunt mort!" și bravul Ilie Tudor, coleg de temniță cu Părintele Dumitru Stăniloae dar și cu Radu Gyr și Nichifor Crainic -  poeții pe care îi cântă azi Tudor Gheorghe, băgând în boală demonii - n-a cedat.
 
 A rămas, de altfel, verde ca bradul care nici nu se îndoaie nici nu se frânge până în ultima sa clipă de viață pământeană. „Maestrul Tudor Gheorghe ridică mâinile către generația tatălui său și spune și astăzi: Tată, nu sunt mort! Prin poezia sa, prin reacția vie pe care o are, prin trăirea transmisă prin arta sa, ne deschide o cale - aceea a libertății și a demnității. E mai mult decât un simplu îndemn la luptă continuă și la implicare, la bărbăție și, mai presus de toate, la iubire, pentru că jertfa înaintașilor noștri să nu fi fost degeaba", conchide Sergiu Ciocârlan în Familia Ortodoxă. Asta e. De aceea este atacat visceral Tudor Gheorghe de libărcile pretins ale democrației. Demonii urii îi scarmănă.

Pe lângă iubirea care-i arde pe cei trei guzgani guralivi de Facebook, mai este și altceva care trebuie combătut: mesajul dur al lui Tudor Gheorghe privind dictatura fără gratii vizibile în care trăim azi. Și, probabil, referirea discretă dar mustind de inteligență, la toți ocupanții României, indiferent de origini. O găsiți singuri. De altfel, Tudor Gheorghe a prevăzut atacul haitei chiar în concertul său.

Ce mult și-ar mai dori tovarășii să vină, din nou, cenzura... Pentru ei, însă, va veni cenzura naturală: Istoria îi va scuipa din ea ca pe niște măsele stricate. Care îl mușcă acum de fund pe Tudor Gheorghe... DEGEABA.

Iată și MANIFESTUL lui Tudor Gheorghe care le-a stat în gât șlehtei Tismăneanu-Caramitru-Funeriu:

Tagmă de profitori nedemnă de înjuratura mea amară,
Luați-vă banii și năravul și pricopsiți o altă țară.
Sarea din lacrimile noastre ați fi vândut-o fără milă
Și din câștiguri v-ați fi luat în tări mai calde altă vilă.

Ce demoni vi se strecurară în minte, în inimă-n, în sânge
Să râdeți ca descreierații când țara asta toată plânge?
Veți fi uitați! Nepoți de-ai voștri poate își vor aminti cu silă
De niște rude-ndepărtate... Și-atunci am să vă plâng de milă!

"Rai de Bărăgan":

Țara geme și se zbate
Prinsă-n lațul vostru de minciuni,
Ne-ați vândut ieftin și în rate,
Blestemați să fiți și-n rugăciuni.
Ne-ați înstrăinat petrolul,
Aurul, pădurile și noi
Împietriți privim în golul
Sinuciderii din doi în doi.

Doamne, Fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an
În această țară cu de toate și vom face Rai din Bărăgan
Doamne, Fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an
În această țară cu de toate și vom face Rai din Bărăgan.

Vine vremea să dați samă
Pentru câte rele ne-ați adus,
În genunchi, la marea vamă,
O să cereți dreptul la recurs.
Și va fi tăcere lungă,
Dar veți auzi într-un târziu
Cum se zbate spaima-n dungă
Și vă sună-averile-a morțiu.

Doamne, Fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an
În această țară cu de toate și vom face Rai din Bărăgan,
Doamne, Fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an
În această țară cu de toate și vom face Rai din Bărăgan.

Si inca:

Strange-i Doamne la un loc
Si la de la fiecare
Nopti de lacrimi si de foc,
Zile fara pic de soare!
Da-le setea celor arsi,
Foamea lupilor la stana,
Si curajul celor lasi,
Fa-le ora saptamana!

Sterge-le numele, pierde-le neamul
Sa nu-i mai stie raul si ramul!
Sa-i bata grijile si nenorocul,
Sa-i insoteasca spaima si focul!
Sterge-le numele, pierde-le neamul
Sa nu-i mai stie raul si ramul!

Fa-i sa vada cum e cand,
Nu mai ai propria-ti casa
Si tu stai in drum plangand
Si ei trec si nu le pasa!
Cand e gerul ger de mori,
Scoate-i dezbracati afara
Pe sforararii fara sfori
Care-au saracit o tara!

Sterge-le numele, pierde-le neamul
Sa nu-i mai stie raul si ramul!
Sa-i bata grijile si nenorocul,
Sa-i insoteasca spaima si focul!
Sterge-le numele, pierde-le neamul
Sa nu-i mai stie raul si ramul!