ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A te declara naționalist (patriot) și, pe deasupra, creștin și a dori în același timp UE  dezvăluie o contradicție de fond a gândirii și sfidarea bunului simț politic.
 
(Sau o acțiune premeditată de confuzare a populației și de propagandă perfidă: Păi dacă și naționaliștii vor UE, înseamnă că e bine!) Căci valorile pe care ni le impune UE sunt cele ale mafiei globaliste: uniformizare, depersonalizare, sclavagism prin multiculturalism, lgbtism, educație sexuală, pedofilie, avort, amestecarea raselor, eutansie etc., total opuse celor creștine și naționale. Iar în planul dezvoltării economice apartenența României la UE este similară cu eternizarea statului de colonie. [Despre cât rău ne face UE și de ce trebuie să o părăsim am scris în „Să facem România mare din nou, ieșind din UE (I) – 14 motive pentru Roexit” și „Zdrobirea oamenilor și statelor în malaxorul dictaturii UE – (De ce Roexit!)”.]

Partidele hăis-cea, produsul cu două capete al laboratoarelor 

Când vorbesc despre naționaliști creștini mă refer în primul rând la partide și în al doilea la persoane, fie din interiorul acestora, sau din afara lor. În ceea ce privește partidele, România este singura țară europeană în care nu există un pol REAL conservator, naționalist și creștin, care să ofere alegătorilor alternativa. Avem în schimb și continuă să apară multe grupuri și grupuscule, înscrise ca partid și care se revendică naționaliste și creștine. Dincolo de anumite probleme cu datele personale și traseul anterior ale celor conduc aceste formulări politice, cea mai flagrantă fractură de logică politică este cea relevată chiar în titlu. Nu poți susține în programul tău – dau un exemplu concret fără a nominaliza formațiunea -  sanctitatea vieții (deci politici anti-avort), suveranitatea națională a României, familia normală, fundamentul creștin al Europei, și în același timp că trebuie să avem mai mult UE. Sau poți dar atunci înseamnă fie că ești un produs al unor laboratoare interne sau/și externe, ori o construcție oportunist jalnic, căruia puțin îi pasă de națiune și care vrea să se cațere pe acest val internațional. Dar despre aceste partide mai pe larg într-o altă analiză.

Românul hăis-cea, sau nobilele sentimente se nasc din „euro” 

Dacă vorbim despre persoane, nu neapărat implicate politic, care susțin în spațiul public aceeași pereche de direcții opuse, este vorba în cazul celor mai mulți de „luminări” politice născute din „ordinul de zi pe unitate”, sau din interese, căci, spunea ultimii, în sprijinul opțiunii pro-UE: Mai mulți de aici am derulat afaceri și vom mai deschide și altele pe bani europeni. Nu pe bani din altă parte. 

Alții sunt prinși în formule civice alimentate și ele copios pe direcția externă, fie de la Bruxel, fie direct de la Soros, sau alți „luminați” membri ai mafiei globaliste. Să nu uităm alimentări similare pentru „proiecte” pe zonele culturală și științifică, mai puțin sau aproape de loc cu rezultate notabile, care să crească potențialul și produsele de calitate ale zonelor, ci ca să mulțumească o parte din intelectualitatea avidă de mai bine. În fine, avem personajele bine înfipte în norul dens al sentimentelor și resentimentelor, care nu reușesc să iasă la lumina logicii interesului național real, sau habarniștii care pur și simplu nu știu și nu înțeleg.

Uniunea Europeană crapă accelerat și sigur

În comunism, cel mai crunt și terifiant sentiment era că acesta e nepieritor, că el nu se va termina, ci se va întinde, va cuprinde tot pământul, va fi viitorul. Și totuși s-a dus. S-a dus pentru a fi înlocuit, din aceleași „laboratoare centrale” cu un alt proiect de imperiu continental ce urma să se dizolve rapid în cel global – vezi deschiderea granițelor, migrația masivă, amestecarea raselor, „Agenda 21” și „Agenda 30” ale ONU.
Dar iată că, din motive care nu țin de proiectanții Centrului, un lucru ce părea la fel de etern ca și comunismul se dovedește mult mai perisabil decât acesta. Iată-le pe cele mai importante.

Migrația masivă – Islamizarea

Migrația masivă a trezit o parte din populațiile occidentale, le-a alertat și pus în poziție de opoziție pe cele centrale și răsăritene. Din nefericire pentru vestici, în cele mai multe dintre cazuri fenomenul islamizării statelor lor este unul ireversibil, cu concretizare în 20-25 de ani, în cazul acceptării migrației „ordonate și sigure”, sau de 40-50 de ani pe un traseu cu migrație redusă, dar cu diferenhțele de demografie dintre autohtonii și migratorii deja așezați în aceste state.

Mișcările de revoltă ale populațiilor, de tipul „vestelor glabene”

Stimulate de migrație, de reducerea veniturilor, de atacul puternic la și de subțierea clasei mijlocii, coloana vertebrală a societăților capitaliste anterioare, de polarizarea tot mai accentuată a bogăției și de amprenta tot mai vizibilă a mafiei globaliste în activitatea guvernelor naționale, populațiile din statele vestice au intrat deja – ca în cazul Franței – sau sunt foarte aproape de o revoltă generalizată.

Starea de profundă nemulțumire față de oligarhie – cu adresă clară spre UE – și de revoltă se concretiează pe două direcții: cea politică, cu susținerea masivă a unor partide de factură naționalistă –Italia -, sau prin insurecția stradală - Franța.

Dar lovituri puternice vin chiar de acolo de unde nimeni nu se aștepta. În urmă cu doar câteva zile, Alternativa pentru Germania, al treilea partid ca reprezentare în parlament, dar al doilea ca popularitate, a decis în congresul ținut la Riesa că dacă UE nu se reformează profund, va cere Germaniei ieșirea din uniune sau dizolvarea acesteia.  Este, în plan politic, poate cea mai puternică lovitură dată UE.

Coeziune, fraternitate, unitate, egalitate zero între statele UE

Construită nu pentru a asigura o armonizare și armonie între statele europene, ci pentru a folosi scopului globalist, și lăsată pe mâna unor birocrați limitați, la rândul lor în slujbași fără conștiință ai acelorași „stăpâni ai inelelor”, uniunea nu s-a preocupat de acest lucru, ci de îngrădirea cât mai aprigă a omului și a statelor componente în țarcul desemnat de cei de mai sus, lipsirea lor de libertate, inițiativă, personalitate. În acest țarc/lagăr, evident, cei mai tari au profitat de cei mai slabi, iar acest lucru s-a făcut atât prin intermediul supranaționalelor cât și al statelor de care acestea aparțineau ca origine și care s-au pus în slujba lor.

În nouă eră de guvernare economică post-liberală, UE este un dinozaur bolnav, greoi și neputincios

Politica lui Trump, combinată cu puternica creștere economică a unor state, înseamnă decesul multilateralismului internațional și trecerea de la unipolar la multipolar. Refuzul lui Donald de a mai veni la Davos este o ultimă lovitură în acest sens. Mitul unei economii mondiale organizate, cu reguli adoptate în comun, se prăbușește, noua sferă economică mondială este una în care fiecare țară își pune la vedere armele economice în serviciul propriilor interese. 

În acest nou context economic mondial, UE, cu sistemul său instituțional extrem de rigid, blocat în ideologia anilor 80-90, greoaie, lentă, ineficientă, este perdantă din start. Statele componente încep să înțeleagă că doar singure se pot salva, altfel riscând să se scufunde cu acest Titanic. Dar despre acest nou model economic mai pe larg în altă analiză.