Mulțumită USR corupția este o temă importantă a dezbaterii publice în România, cu toții vorbim despre corupți și despre corupție.

 

Chemarea iacobină și agramată la luptă împotriva corupției reprezintă primul punct al programului de guvernare USR. Înainte de a povesti despre corupți și despre corupție cred că ar fi important să facem o mică investigație teoretică care să ne permită să vedem dacă înăsprirea legilor, modificări constituționale etc vor putea îmbunătăți morala publică sau dacă nu cumva acest tip de demers este contraproductiv din punct de vedere practic și în cele din urmă contraproductiv și din punct de vedere moral. Ar mai fi de văzut dacă în cursul istoriei sale Occidentul nu a oferit  soluții de dezvoltare economică verificate deja, soluții inspirate de libertate și toleranță nu de limitări și iacobinism.

În 1981 Alain Besançon publica Anatomie d'un spectre: L'économie politique du socialisme réel o carte care confirmă diagnosticul lui von Mises publicat în 1922 Socialismul: o analiză economică și sociologică. Ambele cărți surprind funcționarea economiei socialiste, Alain Besançon face o autopsie a economiei socialiste deja muribunde în vreme ce von Mises descria cu acuratețe, cu șaizeci de ani înainte de  Besançon, modul în care va urma să eșueze din punct de vedere economic socialismul . Sunt cărți de dimensiuni rezonabile, recomand oricărui cititor al acestor rânduri care vrea cu adevărat să înțeleagă tema corupției să nu continue citirea acestui text ci să citească cartea lui von Mises disponibilă în biblioteca virtuală a Institutului von Mises și să-și comande cartea lui  Besançon pentru a o citi de asemenea.

Pe scurt  Besançon observa că în sectoarele care contau cu adevărat pentru sovietici – apărare, industrie grea etc – corupția este folosită pentru a lubrefia economia sovietică aflată într-un blocaj cronic. În restul economiei sovietice teroarea poate asigura submediocritatea traiului de zi cu zi dar acolo unde contează, acolo unde sovieticii doresc performanță, se poate folosi orice metodă – în special corupția - pentru a face ca mașinăria să funcționeze. Von Mises explică teoretic - încă înainte de a apuca socialismul să ucidă milioane de oameni pentru a forța să meargă ceva ce nu avea cum să funcționeze - cauzele datorită cărora o economie socialistă este cu necesitate într-o stare de permanent blocaj, într-o stare de permanentă submediocritate. Von Mises descoperă că în socialism este imposibil să facem calcul economic, anume că, în absența prețurilor de piață, economistului sovietic îi este imposibil să decidă dacă trebuie să producă pere sau mere, că economia socialistă va suferi în mod cronic de o alocare greșită a resurselor, va suferi de ceea ce economiștii numesc haos calculațional.

Diverșii satrapi precum dl. Stalin au înțeles în mare că atunci când mâna invizibilă a pieței este încătușată aceasta trebuie înlocuită cu altceva, pentru colectiviști foarte la îndemână este teroarea, de aici și milioanele de crime necesare pentru a face posibil mersul șchiopătat al economiei sovietice. Desigur, teroarea poate face economia să meargă dar teroarea nu este un mecanism care să asigure direcția dezvoltării economice. Pentru aceasta avem nevoie de ceva mult mai subtil, avem nevoie de prețuri de piață, prețuri care nu se pot forma în absența proprietății private. Cum proprietatea privată nu intra în discuție pentru sovietici, corupția a fost cu predilecție aleasă pentru rezolvarea chestiunilor subtile legate de performanța sectoarelor economice considerate importante, anume a sectoarelor aflate în competiție directă cu cele similare ale statelor capitaliste precum industria militară, industria aero-spațială etc.

Cele de mai sus pot fi reduse la observația simplă a lui Besançon care ne arată că economia sovietică era în cvasipermanență blocată și că lubrefiantul folosit pentru deblocare a fost mai mereu corupția. Von Mises explică observația lui  Besançon cu șaizeci de ani înainte ca acesta să o fi făcut prin absența prețurilor de piață, prin imposibilitatea calculului economic în socialism.

Din cele de mai sus vedem că pentru a putea funcționa socialismul este în mod necesar corupt sau totalitar, mă tem că și reciproca este valabilă însă este dincolo de scopul acestui text dezvoltarea subiectului.

Nu avem de-a face cu chestiuni de corupție la frizer, atunci când ne cumpărăm pantofi sau pantaloni sau chiar și o mașină dar aveam adesea de-a face cu corupția la spitalul de stat, la școala publică, la secția de poliție, la primărie, citim de afaceri de corupție legate de construirea unor autostrăzi, canale etc dar nu și atunci când Ion și Maria decid să-și facă o casă sau să facă un drum care să le traverseze proprietatea.  

Economiile occidentale moderne sunt în mare proporție socializate, guvernul francez cheluiește 56% din PIB, cel german 44% din PIB, cel canadian 40% din PIB iar cel român 32% din PIB. Este evident că atunci când guvernul este cel mai mare actor din economie apar distorsiuni, prețurile de piață sunt distrosionate, este evident că haosul calculațional specific socialismului se translatează în cinism și anomie morală nu doar în cazul economiei sovietice ci și în cazul economiilor occidentale. Economiile occidentale au sectoare întregi care nu au prețuri de piață, prețurile medicamentelor și al serviciilor medicale fiind un exemplu foarte la îndemână. Desigur, corupția industriei farmaceutice și a celei medicale de pretutindeni este fără rival, anomia etică specifică industriei medicale și farmaceutice reflectând întru totul haosul calculațional specific sectorului menționat înainte.

În astfel de condiții este foarte posibil și adesea verificat empiric ca cei mai corupți dintre administratorii agențiilor guvernamentale, cei mai corupți dintre proprietarii firmelor pseudo-private aflate în conivență cu autoritățile de reglementare sunt și cei mai sensibili la interesul public tocmai pentru că, așa după cum am arătat anterior, corupția poate să ofere busola de care este nevoie pentru a naviga în bezna absenței prețurilor de piață.

Mărimea sectorului socializat al economiilor occidentale explică stagnarea și îngrădirea progresivă a libertății (cel mai adesea prin birocratizare și inflație legislativă), totul în bună tradiție sovietică, nu doar faptul că obiceiul oriental al corupției devine din ce în ce mai prezent și în Occident.

Toate cele de mai sus ne-au adus mai aproape de un răspuns rațional la întrebarea de la începutul acestui text: dacă vrem să „luptăm împotriva corupției”, dacă vrem „fără penali în funcții publice ” (sic) este inutil, inuman și ineficient să înăsprim legi, să modificăm constituții, anume să folosim teroarea ca modalitate de guvernare, o modalitate mult mai simplă și mai rapidă de a diminua corupția este aceea de a diminua ponderea și influența statului în economie, anume să reducem la minimul posibil sectorul afectat de  haos calculațional.

Corupția nu este decât una dintre posibilele urmări ale absenței libertății economice, o altă urmare fiind teroarea (în cazul occidental aceasta se manifestă deocamdată prin excesul de reglementare) combinată cu stagnare economică. Depinzând de modul în care ne raportăm la libertate și la egalitate avem de ales între corupție și teroare combinată cu stagnare atunci când liberalizarea economică nu este posibilă dintr-un motiv sau altul. Modul în care facem această alegere ne definește politic, prin modul în care face această alegere USR își dezvăluie natura marxistă.

Atunci când nu avem libertate economică, atunci când nu avem prețuri de piață, la fel ca și în cazul sovietic, corupția, oricât de odioasă ar fi în manifestările sale, poate fi o alternativă rațională mai umană la sărăcia și birocratizarea generalizată spre care pare a se îndrepta societatea occidentală.

Lăsând deoparte exceptarea de la impozitare a salariului minim, programul USR conține doar măsuri etatiste, măsuri ce vor crește într-un fel sau într-altul rolul statului în economie. Neîndoielnic acest tip de măsuri este de natură să ducă la creșterea și nu la diminuarea corupției, motivele le-am arătat mai sus. Tragic este că programul conține măsuri contradictorii precum debirocratizarea și lupta împotriva corupției măsuri care, în absența liberalizării economice, sunt pur și simplu irealizabile în același timp. Informatizarea asumată de USR prin programul propriu de guvernare este o chestiune tehnică, aceasta nu poate fi o soluție a problemelor de principiu generate de lipsa libertății economice, sovieticii, est germanii dar și românii au încercat în perioada comunistă această soluție în disprețul științei economice, a avertizărilor venite inițial dinspre von Mises și mai apoi reiterate de von Hayek.

Chiar dacă von Mises sau Besançon nu sunt printre preferații celor de la USR liderii acestuia ar fi trebuit să știe că cel mai eficient și cel mai verificat, cel mai uman și cel mai pragmatic, cel mai simplu de urmat și mai bogat în promisiuni onorate de-a lungul istoriei program de guvernare a fost scris acum 250 de ani de un liberal clasic pe numele său Adam Smith, nu a fost scris de vreun iacobin neo marxist.

„Prea puțin este necesar pentru a transforma o societate aducând-o dinspre negurile barbariei către cel mai înalt nivel de opulență în afara păcii, taxelor mici și a unei administrări tolerabile a actului de justiție. Tot restul este urmarea cursului natural al evenimentelor” - Adam Smith (1723-1790)