ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Modul în care Hegemonul este înspăimântat de recâştigarea identităţii şi profilului politic tradițional al unor partide care au făcut istorie, este demonstrat de reacţia "Sistemului" în cazul Asociaţiei ”Clubul Liberal Ion C. Brătianu – 1875”.

După ce au pus pe butuci orice partid care ar putea să aibă o altă direcţie decât cea dictată de elitele globaliste, de corpocrația mondială - PNŢCD-ul având un regim cu totul special, el fiind complet distrus ca partid şi făcut praf ca principii -, după ce ideea suveranităţii şi a identităţii naţionale a fost mistificată şi s-a încercat, cu relativ succes, compromiterea ei prin partide zombie de tipul România Mare sau Noua Dreaptă, care să atragă spuma unui ultra-naţionalism precar și toxic printre indivizi de bună credinţă, dar modești intelectual și naivi, acum orice ieşire din rând este înăbuşită din faşă.

Partidul NAŢIONAL Liberal, care a încercat prin Crin Antonescu să recâştige pe cât posibil demnitatea în plin război împotriva suveranităţii naţionale dat de Băsescu și Monica Macovei, flancați de falsele elite culturale ideologizate plenar și stipendiate generos, a primit ulterior cadou o infuzie de băsism care a intrigat pe toată lumea.

PDL, partidul care a încercat cu timpul să demanteleze PNL prin pionii otrăviți Valeriu Stoica, Teodor Stolojan, dar şi prin alte recrutări notabile din deceniul de minciună şi rapt - unul dintre cele mai negre din istoria României -, a devenit, după ce a fost părăsit de amorezatul Băsescu, partidul desemnat sa fagociteze PNL-ul. 
Din surse din interiorul partidului, am aflat încă de atunci că acest proces de fuziune a "dreptei" româneşti a fost dictat din afară, de "familiile politice europene".
 
Prin retragerea aproape inexplicabilă, completă și probabil definitivă a lui Crin Antonescu din politică, la această ora, PNL este o carcasă pe cale de a fi năpădită de pedelişti, pentru că anticorpii partidului sunt aproape neutralizaţi. 
 
Imaginea unui partid NAȚIONAL, care oricum era în suferinţă graţie politicilor neoliberale din economie şi prin completa lipsă de interes faţă de problema agrară a ţării (ignorarea a jumătate din populație), începe să se topească precum o îngheţată căzută pe asfaltul fierbinte.
În acest context, câţiva oameni care vor ca ideile de forţă care au generat motoul „Prin noi înşine!”, sa aibă suport în actualitate, s-au gândit să resusciteze tradiţia partidului, aflată în pericol. PNL se confundă cu istoria modernă României, având o vechime de aproape un secol și jumătate.
Asta însă pare de neimaginat pentru sforari.
 
PNL a avut după '90 această politică a aggiornamento-ului cu diversele direcţii de moment, a fost dominat de compromis, uneori - ca în toate partidele de astăzi - dominat de interese individuale, altele decât de cele dictate de interesul naţional. Aceasta este și cauza pentru care partidele actuale sunt ușor de controlat prin justiție.
În mod paradoxal, dintre partidele politice mari, PSD-ul a dat dovadă uneori că este mai tradiţionalist decât ambiguul PNL, care poartă în sine morbul secularizant al Revoluţiei Franceze şi al credinţelor masonice în binele umanității, acest globalism avant la lettre care acum a ajuns în lume în faza sa de metastază.
 
Însă, PNL ar fi trebuit să fie acum, în acest context în care libertăţile omului sunt în pericol în Occident şi la noi prin ruinarea clasei de mijloc, alături de întreprinzătorii mici şi mijlocii. Adică, PNL ar trebui să aibă acestă menire de a susţine libertatea românului prin politici economice şi financiare de sprijin şi creştere a afacerilor locale şi chiar familiale, dar care sa asigure exportul pe terțe piețe. Acestea ar putea să refacă ţesutul economic şi social distrus de politicile ultra-neoliberale de până acum, având ca o consecinţă dureroasă migraţia masivă a cetățenilor țării. 
 
Celălalt partid istoric, PNŢCD-ul, fusese pregătit ca o posibilă remorcă a cuplului politic Elena Udrea - Traian Băsescu. Acest scenariu descalificant și degradant, care ar fi vrut să mai scoată finanțări pentru actuala conducere, fiind actualmente total compromis, partidul este într-o stare acefală. De facto, PNTCD este mort. De iure, stă într-o ştampila şi în câteva sedii.
 
Mai rămânea PNL-ul ca partid care ar fi avut cum să sprijine o politică economică de interes naţional, chiar prin politici comune pe această tema cu alte partide, inclusiv cu PSD-ul. Pentru că, odată integrată în zona Euro şi pe fondul asaltului final al corporaţiilor, sărăcia în România va deveni endemică. Cu o astfel de perspectivă nu este de glumit, statul nostru fiind ca și expiat. Stat la crearea căruia PNL a avut, totuși, un rol esențial.
Deci, care a fost reacţia mass media la chemarea Asociaţiei ”Clubul Liberal Ion C. Brătianu – 1875”? Cum a răspuns presa românească la acest eveniment? 
 
Tema principală, care este, conform statutului, "păstrarea intactă şi dezvoltarea identităţii şi a personalităţii Partidului Naţional Liberal" a fost deturnată integral prin discuţia falsă si ridicolă a luptei pentru conducerea partidului şi presupusa preluare a sa de către un Crin Antonescu ranforsat prin acest tertip. Cum am mai spus, Crin Antonescu este deja un om politic scos pe linie moartă de sistem şi de propriile neputinţe umane şi politice. Misterul dezumflării totale a omului politic rămâne, dar nu rezolvă cu absolut nimic situaţia.
Dar media controlată avea un alt demers ascuns. Ofiţerii acoperiți și-au făcut datoria: televiziunile prezente la eveniment nu au relatat NIMIC din discuţiile de la lansare, pentru că ar fi contrazis teza unui pretins puci politic în PNL. Şi aşa, dezbaterea publică a fost canalizată pe o tema inventată de servicii şi presa globalistă.
 
Ca să înţelegem totusi de ce a fost ocultată lansarea acestei asociaţii, trebuie să spicuim din statut: "Statul naţional, ca unică formă legitimă de expresie concretă şi raţională a realităţilor politico-teritoriale contemporane"; "România să se respecte pe sine mai mult şi să nu mai accepte niciun fel de „clauze speciale” din partea partenerilor internaţionali"; "Susţinem principiile familiei creştine şi respingem mini-ideologiile liberticide ale neomarxismului postmodern. Familia se întemeiază exclusiv prin uniunea liber consimţită dintre o femeie şi un bărbat..."; "CNL pledează pentru o mai strânsă colaborare a PNL cu laicatul creştin ortodox din România şi cu asociaţiile care îl reprezintă." etc - toate aceste deziderate specific conservatoare dar absolut normale în orice țară europeana, fac din asociaţie un potenţial pericol pentru dictatura ideologică actuală.
 
Să sperăm ca în PNL lucrurile să capete o consistentă reală. Pentru ca deputaţi de reală valoare ca Radu Zlati sau Daniel Gheorghe, Preşedintele interimar George Şerban şi alţi oameni de bună factură, să scoată partidul din ambiguitatea ideologică dată de o conducere fără greutate. 
Președintele Klaus Iohannis este trup și suflet alături de actuala președintă Alina Gorghiu, pană la fuziunea așteptată cu partidul lui Blaga, Boc și Predoiu. Care ar însemna, in viziunea vechilor liberali, decesul politic al PNL.
 
Va avea forţă acest club liberal ca să restructureze un partid actualmente relevant, cu pondere, dar care îşi croieşte un drum într-o albie artificială și cu o conducere dorit inconsistentă?
Vor fi oameni care să determine măcar o grupare conservatoare în partid, chiar în condiţiile improprii date de contextul mondial, sau vom asista la implozia acestuia pe modelul deja comentat, al PNŢCD-ului, ori transformarea lui într-un surogat susținut de propaganda corpocrației Big Business?
Rămâne de văzut. 

Însă necesitatea unui curent identitar în partidele româneşti actuale este mai așteptată ca niciodată. 
Alternativa ar fi un marasm social mizerabil, colorat ca un curcubeu electric.