De unde, de neunde, s-a găsit și un istoric să critice discursul Custodelui Coroanei  din noiembrie. Cu ce argument? Că Regele Mihai n-ar fi criticat Rusia. Pe ce se bazează el? Pe faptul că Regele "era consiliat de profesorul britanic Jonathan Eyal”. Dar, să fiu iertat, pe genul ăsta de argumente eu știam că se bazează jucătorii la loto, nu istoricii serioși. Drept dovadă,  consilierul Regelui Mihai a rămas în continuare consilierul Custodelui Coroanei, și face parte din actualul Consiliul Regal. Dr Jonathan Eyal are 30 de ani în serviciul Coroanei Române și este unul dintre cei mai străluciți analiști militari britanici.

Dar aceeași certitudine a jucătorului la loto o are istoricul în cauză și atunci când scrie că  Regele Mihai n-ar fi criticat Rusia. Dacă ar fi fost fost un om bine-intenționat și un istoric autentic, și nu un urechist care să se facă de rușine, el ar fi știut că Regele a criticat Rusia toată viața sa. Două exemple doar: ”Acum, Rusia va pleca din țara noastră pentru totdeauna. Fiindcă în noua orânduire a lumii nu va mai putea fi loc pentru puterea militară și politică a Rusiei, stat totdeauna cotropitor prin însăși natura sa și care, de-a lungul veacurilor, sub orice formă s-a aflat, nu a însemnat decât: spaimă, lacrimi și sânge pentru toți vecinii săi și chiar pentru propriile sale popoare” (1953), respectiv „Nu am nici un fel de resentimente față de Rusia de astăzi. Dar aș fi vrut ca ea să recunoască faptul că unele dintre acțiunile Uniunii Sovietice au fost deosebit de îngrozitoare pentru români și, firește, aș dori condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov” (2005). Există de asemenea multe interviuri, mesaje, declarații ale Regelui în care înfierează acțiunile Moscovei; unele se găsesc online, altele în cartea lui Mircea Ciobanu.

Semne de întrebare în plus în privința criticului Custodelui Coroanei mă face să-mi pun și câteva chestiuni factuale, pe care le voi în rezuma aici. El a avut de-a lungul timpului o atitudine constant ostilă revenirii Basarabiei în granițele dreptului istoric și ale dreptului internațional. Dau doar două citate dintr-un interviu acordat de el Europei libere de la Chișinău, la 18 mai 2015, imediat ce acolo a avut un mare marș pro-unionist: „O unificare ar aduce în granițele României mai mult de un milion ruși și ucraineni ce pot fi folosiți” (iarăși ca la loto!) "pentru o destabilizare politică”, respectiv „Cu astfel de mitinguri, cu mesaje unioniste, nu faci decât să alimentezi propaganda rusească în paradigma ei tradițională, adică: <V-am spus noi că România e un pericol pentru stabilitatea regiunii Europei Centrale și de Est! Uite, vrea să înghită Republica Moldova>”.

El a cultivat asemenea idei permanent în revista 22 – publicație a GDS. Revista 22 (căreia el i-a fost și redactor șef) fiind ea însăși o vocală tribună anti-unionistă clamând permanent "pericolul unirii cu Republica Moldova” (dar și, fapt concludent în context, îndreptând de-a lungul timpului destule atacuri la adresa Casei Regale).  Apropo de GDS – înființat și funcționând cu stipendii generoase din partea miliardarului George Soros – d-l Armand Goșu a fost ani mulți la rând atât membru al Grupului dar și în conducerea Fundației Soros. După ce anterior (1995-1998) își luase doctoratul în "Istoria Rusiei” la Universitatea din Moscova. Un titlu pe care suntem siguri că numita Universitate i l-a dat pentru că chiar l-a meritat, după cum vedem și din activismul său filo-rus impetuos.