„Încăpățânarea de a limita numărul muncitorilor "detașați” din țările sărace în țările bogate nu este ultima surpriză pe care noul președinte al Franței Emmanuel Macron o va face Estului: "delocalizarea” companiilor din Occident în țările în care salariile și taxele sunt mai mici și "dumpingul fiscal” sunt alte preocupări ale sale”, scrie jurnalistul Iulan Anghel în Gândul.info.

„Deocamdată, Macron – aflat în turneu în Austria, România și Bulgaria - critică "dumpingul social” al Estului în relația cu Vestul și vrea ca UE să înăsprească sever condițiile în care sunt angajați în Vest muncitorii din Est. Forța de muncă ieftină, "detașată” trebuie limitată, în opinia sa, pentru că face concurență neloială pieței muncii din Vest și, mai mult, nu ar fi deloc corect ca acești "detașați” să plătească taxe în țările din care provin, cum se întâmplă acum. Macron vrea să schimbe regulamentele Comisiei Europene în acest sens și să limiteze la un an prezența într-o țară a UE a unui angajat detașat, iar acesta să-și plătească taxele în țara în care lucrează. în Franța sunt cam 300.000 de astfel de "detașați”, între ei ei români.

Pentru țările din Est, nu este ușor de înghițit și nici simplu de acceptat o astfel de idee. Cum să accepte președintele României, fără împotrivire, o astfel de propunere când, în chiar ziua vizitei la București a omologului său francez, transporatorii români protestează împotriva lui Macron?”, se întreba el, atunci.

Președintele Franței și-a impus punctele de vedere „fără nicio dificultate”, răspunde Horațiu Pepine într-un editorial din DW.

„Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a atins scopul destul de ușor. Cu o zi înainte, la Salzburg, el reușea să obțină acordul de principiu al cehilor și slovacilor pentru modificarea directivei serviciilor în sensul dorit de francezi”, a scris jurnalistul.

Horațiu Pepine a remarcat și reacția sau mai bine zis, lipsa ei, din partea președintelui Iohannis.

„A fost însă deconcertant că președintele Klaus Iohannis a evitat cu totdinadinsul să vorbească despre subiectul lucrătorilor detașați, deși era bine cunoscut că aceasta este principala preocupare franceză, cel puțin în perspectivă imediată. Cu ocazia vizitei sale la Paris, Klaus Iohannis abordase subiectul în treacăt, într-o frază pe care nici măcar nu a dus-o până la capăt, dornic, evident, să nu dea explicații. Acum însă o ziaristă franceză i-a pus o întrebare directă și apăsată pe care nu a mai putut-o ocoli. I s-a cerut să spună clar dacă e de acord cu propunerile președintelui Macron de modificare a directivei.

 

Dar chiar și de data aceasta a amânat răspunsul, invitându-l pe Macron să vorbească primul, apoi a vorbit disproporționat de mult, într-o vădită încercare de a încurca pistele și de a acoperi subiectul cu cețurile nuanțelor și îndoielilor. În cele din urmă am reușit să înțelegem că subiectul e foarte complex, că nu trebuie să operăm simplificări facile și, în cele din urmă, că, desigur, e de acord cu modificarea directivei de vreme ce ea provoacă atâta frământare. Devenise tot mai clar că sperase să evite subiectul și, de altfel, întreaga conferință de presă a fost regizată în așa chip, încât subiectul acesta să pară derizoriu.

 

Reuniunea cu presa a fost precedată de ceremonia semnării a trei acorduri prezentate extrem de pompos și dintre care două nu aveau o legătură directă cu vizita președintelui Macron, fiind perfectate mult înainte, iar al treilea a părut o cutie goală frumos ambalată. E vorba de o ”declarație de cooperare pe subiecte europene de interes comun” fără ca cineva să explice ce conține ea”, a menționat ziaristul.

Editorialistul DW amintește că pledoaria lui Macron despre „Europa care protejează”, „ascunde un viciu logic și că este de fapt părtinitoare. În opinia sa (fraza a fost rostită aproape identic și ieri la Salzburg) regula lucrătorilor detașați contrazice ”spiritul european”, întrucât favorizează țările cu asistență socială redusă și salarii mici ca și pe aceia care profită speculativ de diferențele de dezvoltare dintre țările membre.

 

E adevărat, chiar aceste diferențe de dezvoltare sunt miezul acestor afaceri cu muncitori detașați, dar la fel se întâmplă și cu alte domenii cum ar fi marile afaceri de retail de tipul Carrefour sau Auchan care odată cu intrarea lor pe piața româneasacă au făcut tabula rasa din afacerile comerciale autohtone, obținând profituri mai mari decât în țara de origine. Și asta poate fi privită ca o concurență neloială câtă vreme România abia ieșise din comunism și redescoperea cu greu inițiativa liberă, iar capitalul privat era cvasiinexistent.

 

Evident, acestea sunt astăzi istorie, dar e bine să evocăm aceste lucruri pentru a surprinde caracterul părtinitor al pledoariei lui Macron și faptul că el înțelege ”spiritul european” într-un chip unilateral. Iar, în definitiv, nu stă toată economia lumii pe diferențele de dezvoltare? Nu pleacă toate marile companii occidentale în China ca să producă mai ieftin? Nu a fost Dacia un succes de piață tocmai datorită salariilor mici din România?”.