Ciurea ironizează inițiativa liderului USR de a propune premierului Cioloș anularea imunității parlamentare, și o compară cu o tentativă de „a ne muta în Cornul Africii” din partea USR-ului.

Înainte de toate, Mirel Curea analizează textul lui Cioloș „Platforma România 100” și îș ridiculizează, considerându-l „demn de un personaj desprins din Caragiale, care își dorește cu ardoare ca tot românul să prospere, conține o serie de idei puerile, mai potrivite pe post de răspunsuri dezghețate ale unui elev de liceu, confruntat cu un extemporal la economie politică pe subiectul: Cum ați vrea să fie țara în care trăim?.

Mai departe, Curea evidențiază amplificarea gradului de ridiculitate, pe care îl implică în opinia sa programul premierului, prin amestecarea lui Nicușor Dan în această problemă. Liderul USR, a anunțat public faptul că-i va trimite lui Dacian Cioloș un program politic cu niște propuneri și a enumerat câteva. Ziaristul de la Evenimentul Zilei cataloghează propunerea de anulare a imunității parlamentare drept „o prostie mare căt Ceahlăul”.

Totodată, acesta le aduce în vedere acestora un mic istoric al imunității parlamentare, subliniind necesitatea unei asemenea măsuri pentru un stat care vrea să funcționeze democratic.

„Prima dată în istorie, problema imunității parlamentare s-a pus în Anglia anului 1397. Atunci, în Camera Comunelor, la inițiativa parlamentarului Thomas Haxey, s-a adoptat un act care condamna politicile financiare ale regelui Richard al II-lea. Urmare, din ordinul regelui, Haxey a fost acuzat de înaltă trădare și condamnat la moarte. Reacția Camerei Comunelor a anulat sentința, iar Haxey a primit scuze de la rege. La început cutumă în Anglia, The Privilege of Parliament Act din 1603 și The Parliament Privilege Act din 1737 au consacrat inviolabilitatea parlamentarilor. În Franța, problema inviolabilității legiuitorilor a fost reglementată în Constituția franceză din 1791. Aceasta a stabilit clar: reprezentanții poporulului nu pot fi arestați fără încuviințarea legislativului. De atunci încoace, atât imunitatea cât și inviolabilitatea în cazul parlamentarilor sunt prezente în mai toate constituțiile lumii civilizate”, a adăugat Curea.

Astfel, imunitatea și inviolabilitatea parlamentară nu-l protejează pe parlamentar, el poate fi urmărit și trimis în judecată penală foarte bine, ci protejează respectarea voinței celor ce l-au ales pe parlamentar. Dacă lucrurile ar sta altfel, procurorii, magistrați care fac parte din Puterea Judecătorească, ar putea discuta seara ce majoritate să determine la votul din Parlament de a doua zi și să o realizeze prin arestări la prima oră a zilei, a precizat Curea.

În final, Mirel Curea îi atrage atenția lui Nicușor Dan că politica este un domeniu cu funcții diferite de cele pe care le comportă matematica: „Nicușor Dan, competent acum vreo 30 de ani în domeniul concursurilor școlare, ar fi putut emite opinii demne de toată atenția, valabile atât prin Africa, cât și în restul lumii civilizate, pentru că matematica nu diferă de la un continent la altul. Fiind, însă, clar pe dinafara subiectului, dar nevoit să aibă opinii, o soluție tot ar avea, aceea de a căuta răspuns la preocupările sale ce țin de stat și de drept în cărți, la specialiștii din domeniu, sau pur și simplu în efortul de a judeca logic și de bun-simț. Riscă, altminteri, să militeze tâmp pentru adoptarea de către România a unor sisteme fără nici cea mai vagă legătură cu democrația, unele care, prin Cornul Africii, consacră ideea de imunitate a fi doar o chestiune de rezistență la bolile transmise de țânțari”.