M-am întrebat adesea, ca mulți alți compatrioți sau cetățeni ai bătrânului continent, ce semnificație reală are, de fapt, ziua de 9 mai. Sincer, nu am găsit nicio semnificație politică reală, dar vă pot spune ceea ce cred eu, ceea ce spun belgienii, de exemplu, sau ceea ce spune wikipedia despre semnificațiile unei zile care numai banală nu este.

De fapt, în mod oficial, zice atotștiutoarea wikipedia, 9 mai 1950 este ziua în care ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, făcea o declarație politică ce avea să dea semnalul nașterii a ceea ce astăzi este Uniunea Europeană. Problema nu constă neapărat în semnificația acestei zile, ci în faptul că noi, românii, trebuie s-o sărbătorim în mod obligatoriu. Păi, atunci barem să știm și noi ce sărbătorim în realitate în data de 9 mai. 

Și aici nu iau în calcul faptul că 9 mai 1877 este ziua Declarației de Independență față de Imperiul Otoman, fie și pentru simplul fapt că trebuie să fie vorba despre ceva transnațional, care să ne unească-n cuget și-n simțiri și pe noi, românii, dar și pe estonieni, portughezi sau ciprioți.

De fapt, s-a pus batista pe țambal. Înainte să existe ordinatoarele, internetul și wikipedia, exista o altfel de ordine și altfel de reguli. Pe scurt, ziua de 9 mai însemna cu totul și cu totul altceva. Și anume, înfrângerea Germaniei naziste. Toate bune și frumoase, dar de ce ar fi trebuit să sărbătorim cu toții acest lucru? Pentru că exact asta se întampla, și asta până târziu, în anii 80 sau 90 ai secolului trecut. Păi, hai să vedem dacă trebuie sau nu sărbătorită capitularea celui de-al treilea Reich. Pentru că asta facem și astăzi, chiar dacă nu ni se spune. Sub masca declarației Schuman se dă semnalul horei pentru momentul semnăturii amiralului Donitz, care avea să fie ulterior arestat de bandiții de yankey.

Ce a însemnat, de fapt, capitularea Germaniei? Sigur, pentru noi, românii, teoretic, este un moment de satisfacție, deoarece eram atunci în tabăra Aliaților, după ce îi trădasem pe nemți și capitulaserăm, practic, în fața Uniunii Sovietice. De fapt, ceea ce puțină lume știe, România nu mai era o putere combatantă în acel moment. URSS și Aliații, dar în primul rând Uniunea Sovietică, ceruse oprirea înaintării armatei române, care nu a mai trecut niciodată de Munții Tatra din Slovacia. Pur și simplu, nu se dorea asocierea României la masa învingătorilor. 

Bun, p-asta am lămurit-o. România era o țară necombatantă, practic neutră, la momentul 9 mai 1945. Dar, ca s-o spunem pe șleau, înfrângerea Germaniei a însemnat, implicit, victoria URSS și a comunismului. Trebuie, deci, sărbătorit acest lucru? Am așteptat o lună până să scriu acest articol, deoarece știam că voi pleca în Vest și mă voi informa acolo mai precis despre ceea ce cred oamenii aceia despre ziua de 9 mai.

Să facem o socoteală simplă. România, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG, Ungaria și Iugoslavia sunt ocupate de trupele sovietice, jefuite și comunizate timp de câteva zeci de ani. În plus, au fost supuse unor amputări teritoriale uriașe. Deci, ar trebui ca oamenii din aceste țări să sărbătorească ziua de 9 mai sau nu? Atenție, repet, ACUM li se spune că sărbătoresc Ziua Europei, care, chipurile, nu are nicio legătura cu victoria aliaților în cel de-al doilea război mondial. 

Hai să admitem că barem nouă și celorlalți ni se permite o existență primitivă, dar ce să mai zici de Basarabia sau de țările baltice, care dispar efectiv de pe hartă și devin republici sovietice? Nouă barem nu ne-a interzis nimeni să vorbim românește sau să afirmăm că suntem români. Aceeași nedumerire. Trebuie ca basarabenii și balticii să sărbătorească ziua de 9 mai sau nu? Ciudat este că rușii din aceste republici, astăzi țări independente, sunt fani declarați ai trecutului sovietic. Și asta cu toate că în primul rând ei, rușii, ar trebui să respingă orice legătură cu comunismul. La urma urmei, ei au avut dreptul la 70 ani de comunism, în timp ce balticii și moldovenii doar la 45. Până acum, nimic nu este logic, nu-i așa?

Să trecem acum la țările neutre. De exemplu, Spania și Portugalia. Aici intervine iarăși fățărnicia fără limite a aliaților. Deși cele două țări iberice au simpatizat fățiș cu Axa, dictatorii Franco, respectiv Salazar își vor găsi sfârșitul liniștiți în paturile lor, fără a da vreo socoteală pentru crimele comise. Faptul că erau anti-comuniști nu îi putea exonera în niciun caz pe falangiști de crimele oribile comise. În concluzie, spaniolii și ibericii au primit încă 30 ani de fascism. Într-adevăr, se poate spune că regimurile de extremă dreapta au fost un pic mai blânde decât cele de extrema stângă, dar oare dacă un om comite două crime, iar altul opt, trebuie să-l declari nevinovat pe primul și să-l condamni doar pe al doilea? Nu vă mai spun că masonii au contribuit inclusiv la industrializarea Spaniei lui Franco și chiar au încurajat emigrarea către Franța, pentru a ușura astfel traiul celor rămași acasă. Oricum, cu plus și cu minus, regimurile lui Franco și Salazar sunt de tristă amintire. Trebuie ca spaniolii și portughezii să sărbătorească ziua de 9 mai 1945, care acum ni se bagă pe gât ca fiind 9 mai 1950? Adică, doar ziua este aceeași, anul este diferit.

Am lăsat la urmă o problemă ciudată. Croația și Slovacia au fost state independente aliate cu Germania în timpul marii conflagrații. Evident, și-au pierdut independența și au fost reîncorporate cu forța în Iugoslavia, respectiv Cehoslovacia, de care s-au rupt abia după căderea comunismului. Oare cetățenii care trăiau atunci s-au bucurat de acest lucru? Oare nepoții lor de azi se bucură și ei?

Oricum o dai, tot e ceva putred. E ca ziua de 1 decembrie 1918. O zi mare pentru noi, românii, dar o zi tristă pentru maghiari. Să zicem că de mâine am sărbători ziua de 1 decembrie 1921, zi în care sigur s-a întâmplat ceva și, dacă nu, se poate născoci ceva. Dar, oare așa i-am împăca pe maghiari? Oare ar resimți diferit ziua de 1 decembrie 1921 față de cea de 1 decembrie 1918? 

Hai să vă spun ce cred belgienii despre ziua de 9 mai. Nimic. N-am dat de niciunul care să aibă habar despre semnificația acestei zile. Și știți ce este cel mai ciudat? Eram în Bruxelles, în capitala Uniunii. Și nu oriunde, ci exact la stația de metrou Robert Schuman. Hai să vă spun acum ce cred belgienii despre acest nume. Majoritatea consideră că este numele arhitectului care a desenat bulevardul bruxellez cu același nume. Oricum, mai bine decât francezii, care, pe vremea când Jacques Delors era președintele CEE, spuneau despre acesta că este atacant la Olympique Marseille.