Unul dintre subiectele pe care românii se ceartă, de câțiva ani, este pro sau contra vaccinare. Taberele sunt pe poziții aproape iriductibile, fiecare afirmând că deține adevărul suprem. Din păcate, sunt prea puțini cei care privesc cu luciditate fenomenul, acceptând că poate nu dețin adevărul absolut.
 
Una dintre pozițiile de echilibru pe acest subiect vine din partea Andreei Ogăraru, mamă a cinci copii și voluntar binecunoscut în activități sociale pentru copiii cu sindromul Down, actual director al Asociației „George Ogăraru” pentru cultură și sport.

ImunoMedica

 
Andreea Ogăraru a scris despre cum se face vaccinarea în Olanda și Elveția, acolo unde a născut în trei ocazii: în 2006, 2010 și 2016. Ea spune că în niciuna din aceste țări nu se face vaccin la naștere, precum în România. Dimpotrivă, în aceste țări se fac analize temeinice înainte ca bebelușul să primească substanțe de orice fel, fie că vorbim de vaccin sau lapte praf.
 
O altă mare diferență este aceea că medicii din Olanda și Elveția dau încredere imunității naturale, pe care copilul o are de la mama lui, față de România, unde doctorii fac exact pe dos, insistând pe stimulente pentru creșterea imunității, fără să facă vreo analiză în acest sens.
 
De asemenea, în Elveția ți se prezintă conținutul vaccinului înainte de a fi administrat, în contradicție cu România, acolo unde doctorii nu știu ce conține vaccinul și nu vor să-și asume răspunderea pentru efectele sale, tot părintele fiind cel care este pus să semneze.
 
„Despre vaccin. Olanda 2006, Elveția 2010, Olanda 2016. Anii în care am născut în aceste țări. La naștere nu se face niciun fel de vaccin. De ce? Pentru că starea de sănătate nu este încă evaluată suficient. Apoi timp de 8 zile de la naștere o asistentă vine acasă și măsoară zi de zi temperatura mamei și a copilului, probleme legate de somn, hrană, piele și alte reacții. Tot în aceste opt zile vine acasă un specialist care face test auditiv și ia sânge copilului (din călcâi) pentru analizarea a 17 boli autoimune ce trebuie depistate din prima luna de viață, înainte ca bebele să primească lapte praf sau vaccin sau altceva. De ce? Pentru ca substanțele din cele menționate mai sus pot provoca urmări grave și ireversibile. Schema de vaccinare începe pe la două luni, dar se poate amâna și începe mai târziu dacă mama consideră că micuțul nu este încă destul de puternic. Se poate de asemenea, pe cheltuiala proprie, sa se solicite prepararea unor doze unice specifice unei singure boli. Dacă nu vrei sa bagi un cocktail de 3 sau 6 vaccinuri deodată.

De asemenea, în țările menționate se consideră că pruncul are imunitate puternică de la mamă în primele luni de viață. Nu discutăm despre excepții aici.
Ca exemplu concret: Natalia a făcut varicela la trei luni, căci a adus-o Eric de la Grădi. A avut 5 bubițe în total și a ținut 3 zile. Fără febră ori alte probleme. Caz de copil sănătos, alăptat exclusiv. 
Românii care cred ca trebuie să vină cineva să te oblige, sa te țină cu forța, nu știu ce spun...
In Elveția, de asemenea nu se face vaccin la naștere. Și poți face vaccinare selectivă în funcție de riscurile la care se supune o familie. Selectivă înseamnă anumite vaccinuri sau deloc, sau mai târziu. 
În caz de epidemie, se vaccinează cu cap!

Adică, dacă ai epidemie de pojar, vaccinezi populația din zona respectivă pentru pojar, îi chemi la medic, le explici, le arăți. Dacă ai pojar în Martie nu aștepți Iunie ca să vaccinezi un copil. Dacă rata de deces este de 0,5 % vezi ce caracteristici au cei 0,5 la suta că sa informezi exact care sunt categoriile cele mai expuse la risc.
 
De ce iese la noi cel mai prost: pentru că nu există contact permanent cu un pediatru, birou de Pediatrie desemnat care să te aibă în evidență de la naștere până la pubertate. La noi mergi la Medic când ai deja o problemă, o urgență. Iar medicul de urgență acționează fără a ști nimic despre copil. 
In România vor sa vaccineze la naștere, dar te pun sa semnezi. De ce?! De ce să nu începi la 2 luni când știi/ai văzut deja cum se dezvoltă puiul...
Nu mai punem în discuție conservanții, metale grele sau tulpinile pe care se cresc vaccinurile. În Elveția, pediatrul mi-a prezentat conținutul vaccinului precum și beneficii vs riscuri. De exemplu: dacă faci un vaccin pentru care nu exista risc la un moment dat, atunci nu te bucuri de beneficiile lui. Dar suporți riscurile lui. Și invers. Dacă te bucuri de beneficii atunci riscurile trec în plan secund”,  a scris Andreea Ogăraru.