Asociația pentru Protecția Consumatorului a redactat următorul comunicat de presă, referindu-se la cazul copiilor din Argeș, pe care îl redăm în integralitatea sa: 

În legătură cu decesul (din motive încă neelucidate) a trei copii din Argeș diagnosticați cu Sindrom Hemolitic-Uremic, precum și îmbolnăvirea a zeci de alți copii din mai multe localități diagnosticați cu „boală diareică acută”, pe data de 25 februarie 2016 au fost publicate următoarele știri:

„Ministrul sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a anunțat într-o conferință de presă susținută la spitalul Marie Curie că s-a identificat cauza îmbolnăvirii bebelușilor internați în ultimele zile. Este vorba de o tulpină a bacteriei E.coli. Și șefa secției de Nefrologie de la Marie Curie, Mihaela Bălgrădean, a confirmat că verotoxina, care indică prezența acestei bacterii, a fost izolată în probele de coprocultură prelevate de la copii.”

„Președintele Societății Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, a declarat joi că Escherichia coli enterotoxigen serotipul 026 este cauza îmbolnăvirii copiilor cu sindrom hemolitic-uremic și este diferită de E. coli găzduită în mod obișnuit în intestinul uman.”

„Acest sindrom hemolitic-uremic, în marea majoritate, peste 90% din cazuri, se corelează cu prezența acestui germene E. coli enterohemoragic producător de toxină. E. coli entEropatogen este o variantă care produce boală diareică, dar o boală diareică comună fără asocierea producerii de toxină. Cauza îmbolnăvirii copiilor cu sindrom hemolitic-uremic este infecția cu E. coli enterotoxigen serotipul 026. Acest E. coli 026 este o tulpină de E. coli diferită de cea pe care o găzduim în mod obișnuit în intestinul nostru, care este extrem de patogenă din cauza capacității de a produce toxină", a explicat Rafila, într-o conferință de presă, la Spitalul "Marie Curie.”(Sursa: agerpres.ro)

Expertul german Dr. Stefan Lanka ne-a pus la dispoziție o expertiză care demontează toate argumentele autorităților române despre cauza îmbolnăvirilor și deceselor mai multor copii în ultimele săptămâni.

Expertiză despre bacteriile de tip E. Coli, Dr. Stefan Lanka (microbiolog, virolog)

A. ANALIZA METODELOR LIPSITE DE BAZĂ ȘTIINȚIFICĂ PENTRU DETECTAREA "TOXINELOR” DIN BACTERIILE E. COLI, PRETINSE A FI RESPONSABILE DE APARIȚIA SINDROMULUI HEMOLITIC-UREMIC 

Așa-zisa epidemie de E. coli din 2011, cu castraveții pretins "infectați” cu bacteria EHEC (E.coli enterohemoragic) a fost bazată exclusiv pe analize serologice, care nu sunt adecvate pentru a identifica vreo „tulpină” de E. coli.

Producătorii tuturor kiturilor de testare "serologică” avertizează în prospectele kiturilor că nu există un standard (etalon) și că orice test serologic trebuie confirmat și prin alte teste. De exemplu, în 2011 - când s-a susținut că în Germania a fost epidemie cu E. coli enterohemoragic tulpina O104:H4, care ar fi cauzat Sindrom Hemolitic-Uremic la adulți - au fost publicate "Informații de laborator despre tulpina EHEC (01.06.2011)” ale Laboratorului de Consiliere pentru Sindromul Hemolitic-Uremic, aparținând de Institutul de Igienă al Clinicii Universitare Münster, director prof. dr. dr. H. Karch (www.ehec.org). 

Acestea au fost informațiile de referință pentru toate autoritățile federale germane legat de așa-zisa identificare a "tulpinii EHEC epidemice”. Cu toate acestea, în documentul respectiv se preciza precaut că prin metoda descrisă a fost foarte probabil identificată tulpina; o certitudine nu era exprimată.

Într-un interviu din 2011, Maria Damian, șeful Laboratorului de Epidemiologie Moleculară din România, explica: "Indiferent de cum s-ar chema tulpina, aflăm că ea este înalt patogenă printr-o analiză de biologie moleculară (PCR - reacție de polimerizare în lanț) care identifică structura genetică capabilă să producă toxina respectivă. Apoi se aplică tehnici de biochimie și se constată că este vorba de E.Coli, apoi se face serologie și se stabilește că provine din serotipul 0104 și se compară cu alte cazuri din anii anteriori. În Germania au constatat că, din 2008, au mai apărut doar 5 cazuri cu aceasta tulpină. Și deodată avem o epidemie. În acest moment se lucrează la PFGE (Pulsed Field Gel Electrophoresis) o metodă de comparare a tulpinilor. Când Danemarca spune că are și ea 5 cazuri, chiar dacă este același serotip, se compară la nivelul genomului tulpina din Germania cu cea din Danemarca pentru a vedea dacă sunt sau nu identice. Aceasta este procedura standard pe care toată lumea o aplică.”

Ei bine, "informațiile de laborator” furnizate de Laboratorul de Consiliere german și afirmațiile făcute de Maria Damian nu au valabilitate științifică, din două motive:

1. Datorită modificărilor permanente ale ADN-ului bacterian și uman, este imposibilă identificarea vreunei tulpini bacteriene specifice prin metoda PCR.

2. Pretinsele "toxine” bacteriene despre care se susține că ar fi detectate sunt în realitate proteine umane normale cu funcții enzimatice importante în metabolism.

Biologii și medicii cunosc faptul că ADN-ul bacterian se modifică mult mai rapid decât ADN-ul uman (vezi articolul "Genotipul în desființare” - Erbgut in Auflösung, DIE ZEIT, 12.06.2008).

Același Laborator de Consiliere EHEC sub conducerea prof. dr. dr. H. Karch a publicat în 2005 o lucrare de doctorat intitulată „Tipizarea moleculară a E.coli care produce toxina Shiga - analiză pentru evaluarea riscurilor”, care demonstrează că experții cunosc aceste aspecte.

La pag. 9 a lucrării (în capitolul Gene cromozomiale si codificate de către plasmide) cea mai relevantă frază legat de presupusa „insulă de patogenitate” LEE din genomul E. coli: 

„Capacitatea LEE de a obține, de a transfera și de a face schimb de informații genetice într-un mod foarte rapid fac caracterizarea biochimică foarte dificilă.”

Astfel, un anume tipar de ADN specific bacterian nu are cum să existe, întrucât atât ADN-ul bacterian cât și cel uman („identificat” eronat drept „toxină” a bacteriei respective) sunt într-o modificare permanentă.

Multiplicarea artificială a ADN-ului prin tehnica PCR (reacție de polimerizare în lanț) „îngheață” practic în laborator ADN-ul sau o parte din ADN dintr-un anumit moment, ca o fotografie, în timp ce în natură și în organismul viu ADN-ul se modifică neîntrerupt și nu există niciodată în forma utilizată în laborator. Astfel, laboratoarele produc doar artefacte și lucrează cu un ADN care nu există sub acea formă în niciun organism viu. 

Așa-zisele teste de detecție E.coli au la bază secvențe de ADN a căror modificare naturală a fost stopată în mod artificial în laborator și care - fără niciun fel de dovezi științifice - sunt prezentate ca și „otravă” (toxină). Cu aceste teste neetalonate este în realitate imposibilă detectarea vreunei „tulpini specifice” în afara unui laborator. 

În "Informațiile de laborator despre tulpina EHEC (01.06.2011)” se susține că ar fi posibilă o diferențiere specifică a tulpinii O104:H4 de toate celelalte tulpini EHEC asociate cu sindromul hemolitic-uremic: „Se verifică prezența a patru gene. Dacă toate patru sunt prezente (determinate prin benzile respective în PCR, cu mărimea respectivă), atunci prezența tulpinii O104:H4 este foarte probabilă.”

O diferențiere specifică ar fi posibilă însă doar dacă ADN-ul bacterian și uman nu s-ar modifica niciodată (iar acest lucru este exclus) Și dacă s-ar face și analiza biochimică a ADN-ului obținut prin multiplicare artificială în laborator. O asemenea analiză moleculară a ADN-ului prezumtiv „izolat” dintr-un anumit tip de bacterie nu a fost niciodată publicată, ci dimpotrivă, fără a avea o dovadă științifică se pretinde că acest ADN ar reprezenta structura genetică a unei „toxine”. 

Aceste „toxine" de E. coli nu au fost niciodată analizate în mod direct, ci se pretinde o asemănare determinată serologic cu "toxinele Shiga”, despre care s-a concluzionat în urma unor experimente complicate, fără celule, că ar fi "otrăvitoare” și patogene.

Ceea ce se face în laborator și se pretinde a fi dovada detectării ADN-ului „toxinei” bacteriene este comparația lungimii secvenței de ADN create prin multiplicarea artificială cu lungimea unui model de ADN stabilit de dinainte. Prin multiplicarea artificială a ADN-ului, este stabilită dinainte în mod artificial și lungimea ADN-ului, prin însuși modul cum este conceput testul. 

Astfel, lungimea ADN-ului creat artificial prin PCR este prestabilită și poate fi manipulată în mod arbitrar. Lungimea aproximativă a ADN-ului este stabilită prin colorarea acestuia într-un gel, după separarea într-un câmp electric prin electroforeza în gel. Pentru determinarea lungimii ADN-ului astfel separat, în acest gel se introduce ca și marker un ADN a cărui lungime este deja cunoscută. ADN-ul cu aceeași lungime se adună în același loc, făcut vizibil cu ajutorul coloranților și denumit bandă. Astfel se poate compara lungimea ADN-ului cu un marker deja cunoscut, numai că o comparație a lungimii benzilor de ADN multiplicat artificial cu lungimea unui alt ADN este estimată a fi exactă doar în 10-30% din cazuri!

Autorii publicației "Informații de laborator despre tulpina EHEC (01.06.2011)” definesc ca și dovadă pentru prezența foarte probabilă a genei „toxinei” Dacă toate patru sunt prezente (determinate prin benzile respective în PCR, cu mărimea respectivă), deși analiza moleculară a ADN-ului multiplicat artificial nu a fost publicată niciodată, iar lungimea este estimată cu o aproximație de 10-30%. Astfel, autorii germani au avut toate motivele să adauge că este vorba doar de o detectare „foarte probabilă” a tulpinii respective și nicidecum una confirmată științific fără dubii.

Chiar dacă ADN-ul ar fi stabil și fix, cum încă se susținea în secolul trecut, așa-zisa izolare prin PCR nu este valabilă atâta vreme cât nu a fost efectuată și publicată analiza moleculară completă a ADN-ului rezultat ca și artefact de laborator prin metoda PCR. Prin această metodă, în funcție de primerii aleși (punctul de plecare și punctul final) poate fi creat arbitrar orice fel de ADN cu o lungime prestabilită.

De asemenea, prin metoda PCR, chiar când ar fi executată corect, nu pot fi "demonstrate” decât particule ale unei structuri, niciodată structura completă.

Acel ADN (acid nucleic) despre care se pretinde că ar fi o „toxină” sau o „verotoxină” este în realitate o matrice biochimică pe bază de ADN a unor proteine umane cu funcție enzimatică, ce poartă denumirea de glicosidaze, hidrolaze etc. Aceste enzime joacă un rol important în metabolism și în apoptoză.

Secvențele de ADN utilizate pentru a multiplica în laborator ADN-ul pretinselor „toxine bacteriene” pot fi găsite într-o serie de cromozomi umani, fapt verificabil prin introducerea acestor secvențe în baza de date din Human Genome Project. Astfel este dovedit că ADN-ul despre care bacteriologii pretind că ar fi o „toxină bacteriană” este în modelul genomic al geneticienilor o simplă matrice pentru sinteza proteinelor din organismul uman.

Orice biolog și medic știe că bacteriile, mai ales bacteriile intestinale E.coli, absorb ADN din mediul intestinal prin diverse mecanisme cunoscute, ca atare prezența ADN-ului uman în aceste bacterii este absolut normală. ADN-ul uman detectat în bacterii nu are cum să fie o „toxină” sau „verotoxină” și cu atât mai puțin o cauză a vreunei îmbolnăviri. 

Nu există nicio publicație științifică în care să fi fost afirmată și demonstrată științific cauzalitatea dintre bacterii și boli, respectând postulatele Henle-Koch, după cum urmează:

Definiția unui agent patogen:

1.să fie găsit în leziunea unei boli;

2.să fie izolat de la gazda infectată și crescut într-o cultură pură;

3.inocularea unui asemenea agent într-o altă gazdă ar trebui să inițieze boala;

4.să fie recuperat din nou de la a 2-a gazdă.

Laboratorul german de Consiliere pentru Sindromul Hemolitic Uremic (SHU) scrie la patogeneză, pe pagina sa de internet (www.ehec.org):

„La baza sindromului hemolitic uremic pare să fie o vătămare a endoteliului microvascular renal cauzată de toxinele Shiga. Despre interacțiunea dintre E. coli enterohemoragică și celulele epiteliale intestinale în stadiul timpuriu al infecției nu se știe prea mult [observație Dr. Stefan Lanka: nu doar în stadiul timpuriu]. De asemenea, până acum nu s-a clarificat pe ce cale ajung toxinele Shiga în endoteliul renal."

În lucrarea de doctorat menționată mai sus („Tipizarea moleculară a E.coli care produce toxina Shiga - analiză pentru evaluarea riscurilor”) se precizează: 

„Până în prezent nu au fost clarificate nici mecanismele patogenice care stau la baza vătămării intestinale, nici cele care duc la insuficiență renală." 

Ca atare, din moment ce nu se cunosc mecanismele patogenice ale acestui sindrom hemolitic-uremic, nu se poate afirma că s-ar cunoaște cauza.

Toate supozițiile referitoare la E. coli enterohemoragică se bazează pe modelul central al absorbției și al transportului toxinelor, descris în lucrarea "Escherichia coli Shiga toxin” (Nakao H, Takeda T, Journal of Natural Toxins, 2000, 9(3):299-313). Potrivit acestei lucrări, toxinele produse de E. coli enterohemoragică ar fi absorbite în celulă, apoi ar fi modificate în aparatul Golgi al celulei, apoi ar deveni "virulente” în reticulul endoplasmatic rugos, pentru a părăsi în final celula cu scopul de a distruge în alte celule structurile la nivelul cărora are loc biosinteza proteinelor (adică ribozomii). Ei bine, această explicație nu stă în picioare, întrucât "toxinele” ar distruge practic exact acea funcție celulară care le face "virulente” conform teoriei.

Lucrarea „Intracellular targeting of the endoplasmic reticulum/nuclear envelope by retrograde transport may determine cell hypersensitivity to verotoxin via globotriaosyl ceramide fatty acid isoform traffic" (Arab și Lingwood, Journal of Cellular Physiology, 1998 Dec; 177(4):646-60) demonstrează, dimpotrivă, că sinteza acestor proteine date drept "toxine”, la fel ca sinteza majorității proteinelor, începe în reticulul endoplasmatic rugos și continuă apoi în aparatul Golgi și nu invers.

Autoritățile medicale germane nu au putut furniza nicio dovadă științifică publicată într-un jurnal științific despre cauzalitatea dintre bacterii și boli. Autoritățile fac trimiteri la manuale și la internet, care sunt literatură secundară, cum bine se știe. Atât în manuale cât și în internet se vehiculează teoria că bacteriile ar cauza boli, însă lipsesc referințele la publicațiile științifice unde pot fi găsite dovezile acestor afirmații. 

În lumina expertizei microbiologului Dr. Stefan Lanka, APC România solicită și așteaptă în continuare de la autorități un răspuns valabil, argumentat științific, despre cauza reală a îmbolnăvirilor și a deceselor copiilor.

"S-a cautat aproape peste tot, s-au verificat apa, portocalele, brânza, carnea și condițiile igenico-sanitare din fabrici, școli, case de locuit, numai într-un singur loc nu îndrăznesc autoritățile să se uite și să verifice, vaccinurile. Oare de ce? Reacțiile adverse ale vaccinurilor (sindrom Guillain-Barre, paralizie, nevrită, dermatită, diaree, vărsături, gastroenterita severă, scleroza multiplă, inflamație a creierului (encefalită), meningită, artrită, bronșită, apnee, reacții anafilactice, reacții alergice, infecții ale tractului respirator superior, pierderea conștienței, nevrită optică, umflare la nivelul fetei etc.) și compoziția biologică-chimică a acestora (hidroxid de aluminiu, tiomersal - 49% din greutatea sa este reprezentata de mercur, formaldehidă, fosfat de aluminiu, sulfat de magneziu, acid citric, acid acetic, glicerină, 3 tulpini de virusuri poliomelitice inactivate (adică virușii sunt vii, dar virulența lor a fost redusă), anatoxina difterică, anatoxina tetanică, antigen de suprafată al virusului hepatic B, antigen Bordetella pertussis, polizaharid al Haemophilus influenza tip b etc.) îndreptățesc autoritățile să aibă în vedere și această pistă. S-a ajuns la un consens privind diagnosticul stabilit pentru bebelușii din județele Argeș (Pitești), Bacău, Dolj (Craiova), Iași, Arad, dar încă se mai bâjbâie în privința sursei îmbolnăvirii. Toate acestea ne îndreptățesc să solicităm Primului Ministru și Președintelui României să-și asume în mod public rezultatele finale ale anchetei privind cauzele are au condus la decesul celor trei bebeluși și la îmbolnăvirea gravă a zeci de bebeluși la nivel național. Nu vă mai lăsați manipulați! Informați-vă! Citiți cu atenție prospectul vaccinurilor înainte de a vă da acordul în privința administrării unui anumit tip de vaccin copilului Dvs. În situația în care v-ați hotărât să-i administrați copilului Dvs. un anumit tip de vaccin, trebuie să știți dacă copilul Dvs. este alergic la vreuna din componentele vaccinului, acest lucru se poate afla numai prin teste alergologice. Nu uitați, vaccinurile nu sunt obligatorii! Numai Dvs hotărâți dacă aplicați sau nu o anumită procedură medicală copilului Dvs.! Fiti Brâncoveni, iubiți-vă țara!” , afirmă conf. univ. dr. Costel Stanciu, președintele Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România.