ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Specialiştii în legumicultură ne învaţă cum să deosebim roşiile modificate genetic de cele originale şi cum arată, de fapt, soiurile româneşti de tomate. Totodată, aceştia ne spun cum să ne dăm seama dacă roşiile au fost tratate în exces cu stimulente interzise. 
 
Roşiile româneşti autentice sunt o prezenţă din ce în ce mai rară pe piaţa noastră şi asta pentru că institutele şi staţiunile de cercetare în legumicultură reuşesc să acopere doar 10% din necesarul de sămânţă pentru legume.
 
"Unul dintre soiurile de roşii pe care le producem noi este Pontica. Acesta este un fruct mare, de 250 de grame, uşor aplatizat, nu este rotund, are o coacere uniformă şi un gust foarte bun, gustul acela de roşie românească. Mai avem soiurile de roşii Viorica, un fruct mai rotunjit şi puţin alungit, şi Romec, un soi de roşii prunişoare, mai mari. De regulă însă, în solarii se cultivă hibrizi aduşi din străinătate", a declarat dr. biolog Marcel Costache, director ştiinţific al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra (ICDLF), potrivit romaniatv.net.
 
Multe dintre roşiile de import care se comercializează la noi sunt modificate genetic. Acestea pot fi uşor depistate pentru că au o caracteristică specifică.
 
"Unele firme din afara ţării produc un soi de roşii modificate genetic pentru a le face rezistente la transport. Străinii exportă foarte mult şi uneori transportul durează şi 10 zile. La aceste roşii se constată, după tăierea longitudinală, că în dreptul codiţei există o parte de culoare verde care se continuă în interiorul fructului şi care este uşor lemnos. Asta îi permite fructului să reziste o perioadă mai îndelungată, uneori şi 40 de zile", a mai precizat dr. Marcel Costache, pentru Ring.
 
Directorul ştiinţific al ICDLF Vidra ne spune că producătorii români încă mai folosesc erbicidul 2,4-D, un stimulent interzis de legislaţia europeană, care transformă tomatele în produse toxice.
 
"Legislaţia europeană a interzis stimulenţii pe bază de 2,4-D pentru că erbicidul se mai acumulează în plantă şi se poate ajunge la o concentraţie toxică pentru om. Dacă se folosesc concentraţii mari de stimulente, când tai fructul transversal, constaţi că partea externă a fructului se desprinde de partea centrală şi apar nişte goluri", a mai afirmat dr. Marcel Costache.