ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


• Ȋn 2016, numărul infecțiilor nosocomiale raportate a crescut cu o treime față de anul precedent, de la 12.316 la 16.175 • Spitalele nu au laborator propriu, nici personal și nici posibilitatea de a izola pacienții infectați • ECDC recomandă ca dezinfectanții pentru mâini să fie disponibili la paturile pacienților, iar personalul medical să fie instruit cu privire la importanța utilizării acestora.

Ȋn primăvara anului trecut, o anchetă jurnalistică în serial indica dezinfectanții HEXI PHARMA ca fiind principala cauză a infecțiilor nosocomiale din spitalele românești. Infecții ce au condus la decesul multora dintre cei răniți în incendiul din Colectiv.

A doua zi după publicarea primului articol din seria de dezvăluiri, Parchetul General s-a auto-sesizat și a deschis un dosar penal. La 12 mai 2016, Ministerul Sănătății a dispus retragerea tuturor dezinfectanților produși de HEXI PHARMA din spitale. 

Zece zile mai târziu, Dan Condrea, patronul firmei HEXI PHARMA, a murit într-un accident de circulație catalogat de procurori drept „un act suicidal”. 

Au devenit spitalele din România mai sigure, odată cu dispariția „dezinfectanților diluați”?

Ȋn 2016, numărul infecțiilor nosocomiale a crescut la 16.175, comparativ cu 12.316 – numărul celor înregistrate în 2015. Unii vor spune că linia ascendentă se datorează „creșterii calității supravegherii epidemiologice”. Parțial adevărat. Pe de o parte, pentru că există județe, precum Iași-ul, care centralizează datele corect, dar și există județe, precum Călărași-ul, unde infecțiile sunt subraportate. Pe de altă parte, Ministerul Sănătății a lansat primul act normativ din pachetul legislativ privind controlul infecțiilor nosocomiale în septembrie 2016. Iar în primele nouă luni ale lui 2016, numărul infecțiilor nosocomiale raportate crescuse cu un sfert față de anul precedent, de la 9.402 la 11.829.

Dacă în spitale nu mai există „dezinfectanți diluați”, dacă la achiziția de produse de curățenie și dezinfecție, toate spitalele sunt obligate să solicite avizul Comisiei Naționale de Produse Biocide dar și rezultatele testelor de eficacitate în baza cărora a fost emis avizul pentru produsul respectiv, de ce continuă să crească numărul infecțiilor?

E imposibilă izolarea „pacienților infectați sau colonizați cu aceeași bacterie cu risc epidemiologic”

La începutul lunii decembrie 2015, imediat după tragedia din Colectiv, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și Direcția de Sănătate Publică București (DSPB) au realizat o evaluare a activităților de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare care au acordat asistența medicală victimelor din incendiu.

Deși „normele de igienă, dezinfecție, inclusiv asigurarea de substanțe necesare pentru acestea, precum și managementul deșeurilor au fost respectate în toate spitalele”, „autocontrolul efectuat de spitale a izolat în ultima perioadă câteva cazuri de  prezență a unor germeni cu potențial de multirezistență la antibiotice (Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp, Klebsiella spp, MRSA)”, se precizează în raportul INSP.

Potrivit rezultatelor interpretării unor chestionare completate de managerii a 11 spitale care au tratat victimele de la Colectiv, izolarea acestor pacienților în secții de ATI a fost posibilă în doar 6 spitale, însă nici aici cu gruparea în același salon a pacienților infectați sau colonizați cu aceeași bacterie cu risc epidemiologic.

Ȋn plus, diagnosticul microbiologic nu putea fi asigurat permanent în toate spitalele; patru dintre ele nu aveau laborator propriu, acesta fiind externalizat. Metodele de determinare a rezistenței bacteriene la antibiotice și normele de interpretare ale acestei rezistențe erau variabile și uneori neactualizate.

Din cele 11 spitale, doar șapte au putut asigura personal medical și auxiliar special dedicat pacienților arși, fără a putea asigura personal separat pentru fiecare grup de pacienți colonizați sau infectați cu un anumit microorganism cu risc epidemiologic; insuficiența personalului a fost principalul motiv invocat pentru această situație. 

„Toate spitalele au beneficiat de cantitățile  necesare și suficiente de dezinfectanți pentru a asigura dezinfecția suprafețelor”, se spune în raportul INSP. Nimănui nu i-a trecut prin cap să verifice concentrația și eficiența acestor dezinfectanți.

De ce? Pentru că „infecțiile nosocomiale sunt cauzate de o serie de microorganisme, mai mult sau mai puțin rezistente la substanțe biocide”, după cum precizează chiar procurorii, în rechizitoriul întocmit în dosarul HEXI PHARMA. 

ECDC: „Ar fi mai util să se întreprindă acțiuni de instruire a personalului cu privire la igiena mâinilor”

Ȋn mai 2016, când scandalul „dezinfectanților diluați” luase amploare, iar jurnaliștii și polițiștii duceau, în șir indian, bidoanele la control, Ministerul Sănătății trimitea o scrisoare Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), solicitând sprijin pentru limitarea infecțiilor nosocomiale. 

Ȋn iulie 2016, o echipă multidisciplinară de experți în domeniul sănătății publice, controlul infecțiilor și epidemiologiei, de la ECDC și din Norvegia, a venit în România și a vizitat câteva spitale. 

Conform raportului pe care ECDC l-a făcut public la începutul acestui an, la Spitalul de Pediatrie din Pitești, „în timpul vizitei, echipa a observat că nu există nici un dezinfectant la îndemâna pacienților și a personalului medical. Singurul dezinfectant găsit (în urma cererii echipei) se afla într-un dulap din camera asistentelor medicale. Explicația dată a fost că personalul medical se temea că dezinfectantul ar fi furat, dacă ar fi fost lăsat la îndemâna tuturor.”

La Spitalul Elias din Capitală, experții ECDC au constatat că „infrastructura învechită a spitalului face foarte dificilă curățarea și dezinfectarea, izolarea pacienților și/sau închiderea întregii secții ATI. Echipa (n.r. - un epidemiolog și o echipă de asistente medicale implicate în controlul infecțiilor nosocomiale) efectuează teste săptămânale și întreprind măsuri, acolo unde e necesar. Cu toate acestea, această activitate pare să consume destule resurse și ar putea fi mai util să se întreprindă acțiuni în altă parte (de exemplu, instruirea personalului cu privire la igiena mâinilor). În timpul vizitei, echipa a notat că dezinfectanții erau disponibili pe coridoarele dintre camere.” 

După vizita la Spitalul Universitar de Urgență din București, experții ECDC au concluzionat că „acest spital a fost supraaglomerat, și dezinfectanții erau ușor de găsit doar în camera asistentelor. Au avut loc lucrări importante de reconstrucție, iar spațiile au fost afectate în mod semnificativ. Nu a fost posibilă izolarea pacienților din acest spital, cu excepția celor cu Clostridium difficile.” 

Echipa de experți a ECDC a făcut următoarele recomandări:

• Pentru a fi eficienți în prevenirea infecțiilor nosocomiale, dezinfectanții pentru mâini trebuie să fie disponibili imediat la paturile pacienților, pentru a permite folosirea lor în timpul deplasării în salon, de la un pacient la altul.

• Accesul rapid la dezinfectanții pentru mâini nu va fi totuși suficient, dacă nu există o înțelegere generală a importanței utilizării acestora. Prin urmare, sunt necesare activități de sensibilizare și de instruire în spitale, care să vizeze toate categoriile de personal ce intră în contact direct cu pacienții.

• Impresia în urma celor trei vizite este că, deși există un nivel înalt de conștientizare a importanței diagnosticării și izolării corespunzătoare a pacienților cu infecții cu Clostridium difficile, nu există o conștientizare similară în raport cu alte infecții bacteriene cu rezistență multiplă (de ex., bacterii gram-negative). 

• Funcțiile de control al infecțiilor în spitalele vizitate era bazate pe un sistem învechit, conform căruia epidemiologii spitalului sunt responsabili cu statisticile și cu colectarea de date, inclusiv eșantionarea de rutină a mediului. Se pune prea mult accentul pe controlul mediului și se alocă timp și resurse insuficiente eșantionării și monitorizării pacienților infectați.

Știți vreun ministru al Sănătății anchetat și trimis în judecată pentru că nu a luat măsurile necesare pentru combaterea infecțiilor nosocomiale în spitalele românești, făcându-se astfel vinovat de comiterea infracțiunii zădărnicirea combaterii bolilor? 

Știți vreo asistentă sau vreo infirmieră care se plimbă de la un bolnav la altul, „uitând” să-și dezinfecteze mâinile, care a fost trimisă în judecată? Sau vreun director de spital care încuie dezinfectanții, pe motiv că altminteri ar fi furați? 

După vizita experților ECDC, în decembrie 2016 Ministerul Sănătății a lansat campania „Mâini curate în spitale”, având ca scop informarea și conștientizarea personalului medical, a pacienților și a publicului, despre cât de importantă este dezinfecția mâinilor în prevenirea infecțiilor nosocomiale. 

 
Site-ul dedicat, mainicurateinspitale.ro, fusese înregistrat, pe persoană fizică, încă din iunie 2016.

 

VA URMA: Ce legătură există între consumul excesiv de antibiotice din România și creșterea numărului de infecții nosocomiale