• România este „în zona roșie” în ceea ce privește utilizarea de antibiotice în exces și prevalența mai multor tulpini de bacterii rezistente la medicamente • 58% din români cred că antibioticele distrug virusurile • Deși farmaciile nu au voie să vândă antibiotice fără rețetă de la medic, 16% dintre români așa le cumpără.

Ȋn primăvara anului trecut, o anchetă jurnalistică în serial indica dezinfectanții HEXI PHARMA ca fiind principala cauză a infecțiilor nosocomiale din spitalele românești. Infecții ce au condus la decesul multora dintre cei răniți în incendiul din Colectiv.

Parchetul General s-a auto-sesizat imediat și a deschis un dosar penal, iar la 12 mai 2016, Ministerul Sănătății a dispus retragerea tuturor dezinfectanților produși de HEXI PHARMA din spitale. 

Zece zile mai târziu, Dan Condrea, patronul firmei HEXI PHARMA, a murit într-un accident de circulație catalogat de procurori drept un „un act suicidal”. 

Au devenit spitalele din România mai sigure, odată cu dispariția „dezinfectanților diluați”? Ȋn 2016, numărul infecțiilor nosocomiale a crescut la 16.175, comparativ cu 12.316 – numărul cazurilor înregistrate în 2015. 

O echipă de experți de la Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a vizitat trei spitale din România în iulie 2016 și a constatat că dezinfectanții erau ținuți sub cheie, pentru că personalul medical se temea să nu fie furați. Experți ECDC au recomandat Ministerului Sănătății ca dezinfectanții pentru mâini să fie disponibili imediat la paturile pacienților, iar personalul medical să fie instruit cu privire la importanța utilizării acestora.
 
Poate fi însă redus numărul infecțiilor nosocomiale, doar prin folosirea corectă a unor dezinfectanți de calitate?

Zona cea mai vizibilă a manifestării rezistenței microbiene la antibiotice

„Consumul de antibiotice este principalul determinant al apariției de noi mecanisme de rezistență microbiană, inclusiv al multirezistenței, dar și un factor declanșator al unor infecții precum cele determinate de Clostridium difficile sau al candidozelor. (...) Infecțiile asociate îngrijirilor medicale reprezintă zona cea mai vizibilă a manifestării rezistenței microbiene la antibiotice, întrucât ele sunt cel mai adesea determinate de germeni cu rezistență la antibiotice, tot mai frecvent multirezistenți sau cu rezistență extinsă, inclusiv la antibiotice de rezervă sau de salvare”, se precizează în raportul „Consumul de antibiotice, Rezistența microbiană și Infecții Nosocomiale în România 2015” publicat de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

Pentru anul 2015, consumul total de antibiotice a fost de 34,33 doză zilnică/1000 locuitori/zi, în creștere cu 6,5% față de anul precedent. Și cu mult peste media europeană.

 
Raportul INSP avertizează că în România consumul de antibiotice este excesiv și în continuă creștere. Raportat la numărul de locuitori, nivelul consumului este al doilea  în Europa, reflectând o persistență a modelului social și cultural cu utilizare exagerată a antibioticelor, caracteristic zonei mediteraneene și sud-est europene. 

Românii apelează prea des și prea repede la antibiotice, pentru că sunt insuficient informați sau au concepții eronate despre rolul, beneficiile și riscurile administrării unor astfel de medicamente. Pe de altă parte, și medicii prescriu excesiv antibiotice (atât în spital, cât și în comunitate), iar accesul populației la acest tip de medicamente este relativ facil. Uneori, chiar cu nerespectarea reglementărilor privind eliberarea lor doar pe bază de rețetă.
 
În România, utilizarea antibioticelor se face în mod eronat pe scară largă, iar datele disponibile indică un nivel extrem de ridicat al rezistenței bacteriene. Unul dintre cele mai ridicate din Europa, avertizează autorii raportului INSP. 

„Aproape 50% din pacienții internați au primit tratament cu antimicrobiene”

„România este „în zona roșie” în ceea ce privește utilizarea de antibiotice în exces și prevalența mai multor tulpini de bacterii rezistente la medicamente”, arată datele unui studiu comandat de Alianța Europeană de Sănătate Publică (EPHA) și publicat în luna martie a acestui an.

Datele anuale colectate de Rețeaua europeană de supraveghere antimicrobiană (EARS-Net), coordonată de ECDC, plasează România în mod constant printre țările-problemă. 
 

„Peste 600.000 de români iau zilnic antibiotice. Este un nivel ridicat, care se reflectă în nivelurile de rezistență bacteriană la antibiotice. Consumul crescut de antibiotice din spitalele românești a fost confirmat de studiul de prevalență de moment. Deși România a participat cu doar zece spitale, specialiștii autohtoni au remarcat că aproape 50% din pacienții internați au primit tratament cu antimicrobiene, proporție depășită doar de Grecia”, se arată în studiul EPHA publicat de „Viața Medicală”.

Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, a declarat pentru EPHA că în anii ʼ90 s-au creat obiceiurile de prescriere și consum ale antibioticelor care au dus la situația actuală: „Bolile infecțioase erau atunci în prim-plan și își găseau foarte repede rezolvarea în antibiotice, iar eliberarea lor în farmacii nu a fost reglementată o bună perioadă”. Marius Geantă spune că acei ani au fost o „epocă de aur a industriei farmaceutice”, care se concentra foarte mult pe promovarea antibioticelor, contribuind la supradimensionarea rolului lor.

Știți vreun legiuitor care să fi fost anchetat și trimis în judecată pentru că a omis să reglementeze regimul acestor medicamente, și ani de zile după revoluție antibioticele s-au vândut în farmaciile din România precum dropsurile împotriva tusei? Știți vreun medic de familie, care a prescris și încă mai prescrie antibiotice pentru roșu în gât, răceală sau durere de șale, anchetat și trimis în judecată, pentru zădărnicirea combaterii bolilor? 

Unul din cinci români care iau antibiotice începe tratamentul din proprie inițiativă 

Conform studiului EPHA, „unul dintre factorii frecvent incriminați pentru consumul mare de antibiotice este educația insuficientă a populației. Eurobarometrul pentru 2016 dedicat rezistenței la antimicrobiene confirmă că românii au cunoștințe sub media europeană referitoare la utilizarea antibioticelor: 
- 58% din respondenți cred că acestea distrug virusurile (față de media UE de 46%); 
- 51% cred că antibioticele sunt eficiente în caz de răceală și gripă (vs. 36% din europeni); 
- 79% din români știu că antibioticele devin ineficiente dacă sunt luate când nu este necesar (față de 84% în UE); 
- 62% știu că folosirea lor frecventă poate genera efecte adverse (66% în UE).”

Rezultatele unui sondaj realizat de Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) arată că, cele mai multe rețete pentru antibiotice sunt date după consultația efectuată de medicul de familie: 34% pentru copii și 22% pentru adulți. Cei care solicită o rețetă pentru antibiotic după începerea tratamentului din proprie inițiativă reprezintă 20%. Alte 13% din prescripții sunt efectuate pentru tratamente incorect inițiate la camera de gardă sau de alți specialiști. Iar 11% au primit prescripții pentru tratamente inițiate în farmacie, în lipsa unui consult medical. 

Ȋn plus, în spitalele românești „un vector important de consum este profilaxia antibiotică perioperatorie: în peste 90% din aceste situații, administrarea s-a făcut mai mult de 24 de ore, când în general este (recomandată) o singură priză de antibiotic, puțin înainte de intervenția chirurgicală, iar situațiile în care trebuie administrat mai mult sunt bine codificate”, spune Gabriel Popescu, medic la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”.

„Personalul medical ar trebui să se spele pe mâini înainte și după examinarea fiecărui pacient”

„Un alt motiv pentru rezistența crescută a germenilor la antimicrobiene este lipsa procedurilor de screening a pacienților purtători de bacterii rezistente și a condițiilor de izolare a acestora de restul pacienților din spitale, spune profesorul Alexandru Rafila. Acesta identifică și o altă deficiență – «spălatul pe mâini: este considerat un lucru pe care toată lumea îl cunoaște și îl face, dar nu este așa». Rafila amintește că personalul medical ar trebui să se spele pe mâini înainte și după examinarea fiecărui pacient, dar că pentru asta «trebuie să existe dispensere cu antiseptic în imediata apropiere a pacientului»”, se arată în studiul EPHA.

Conform unui studiu publicat de ECDC în 2013, România este printre ultimele țări din Europa atât ca număr de camere de spital cu un singur pat (indicator al capacității de izolare a pacienților cu bacterii rezistente), cât și la consumul de dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool, un indicator al igienei mâinilor.

Și, deși eliberarea antibioticelor de către farmacii este interzisă în lipsa unei rețete, Eurobarometrul din 2016 arată că în acest fel își luaseră ultimul tratament cu antibiotic 16% din respondenții români, un nivel peste media europeană de 7%, aflat doar sub cel al Greciei. 

Discutând acest subiect într-o conferință de presă, fostul ministru Vlad Voiculescu recunoștea că de multe ori reglementările în vigoare nu sunt respectate. „Există cu siguranță o slăbiciune a statului în capacitatea de control”, a declarat acesta, anunțând intenția adoptării unor măsuri de întărire a controlului în farmacii.

Ați auzit ca vreo companie farmaceutică să fie cercetată pentru că face afaceri punând în pericol sănătatea și viața oamenilor? Vreun mare producător de medicamente care să spună „am făcut profit uriaș din vânzarea de antibiotice în România, ne simțim responsabili și vrem acum să contribuim financiar la combaterea infecțiilor nosocomiale”? 

Ȋn noiembrie 2016, Ministerul Sănătății a lansat campania „Nu antibiotice la întâmplare!”, pentru a informa asupra riscului consumului inutil de antibiotice.


Timp de o lună, au fost distribuite 25.000 de cutii ce conțineau informații pentru pacienți, medici de familie și medici din spitale. Partener în campania de comunicare  fost Asociația Colectiv GTG 3010, formată din victimele și rudele celor care au decedat în urma incendiului din seara de 30 octombrie 2015. 
 

Ȋn țara unde medicamentele sunt poreclite „suplimente alimentare”, pentru a putea fi promovate în reclame la tv, iar Ministerul Sănătății și Consiliului Național al Audiovizualului fac pe orbii și pe surzii, în țara în care medicii primesc sponsorizări de la companiile farma, iar Institutul „Cantacuzino” a fost distrus și distrus va rămâne, pentru a putea exista importul de vaccinuri, în țara în care totul e într-o învălmășie și lăcomia de bani și de putere singura care guvernează, n-am rezolvat nici pe departe problema infecțiilor nosocomiale, prin dosarul „HEXI PHARMA”.   

„Produsele S.C. HEXI PHARMA CO S.R.L. au fost, în perioada 1 iunie 2010 – 16 mai 2016, necorespunzătoare atât sub aspectul indicației din etichetă (și implicit din avizul Comisiei Naționale pentru Produse Biocide, de plasare pe piață a produsului) referitoare la concentrația de substanță activă, cât și sub aspectul eficienței biocide. Această combinație de factori a fost nefastă pentru sistemul sanitar din România (...), utilizarea în spitale, pe o perioadă îndelungată, a unor produse cu acțiune bactericidă, fungicidă, micobactericidă, virucidă, sporicidă și tuberculocidă îndoielnică a creat premisa proliferării acestor microorganisme. Pe cale de consecință, au fost asigurate condițiile dezvoltării rezistenței antimicrobiene, în contextul consumului exagerat și eronat de antibiotice din România”, precizează procurorii, în actul de acuzare.

Trebuia anchetată și trimisă în judecată HEXI PHARMA? Fără nicio îndoială. Chiar dacă doar 7 din 39 de dezinfectați au picat testările bactericide. Și unul singur dacă s-ar fi dovedit ineficient, tot infracțiune ar fi fost. Dar hiperbolizarea subiectului, anatemizarea personajelor și transformarea acestor dezinfectanți în unica sursă a infecțiilor nosocomiale rămâne o mare păcăleală. O amăgire ce ne abate atenția de la problemele reale care încă există în sistemul medical din România.

Post-scriptum

Ȋn septembrie 2016, prin Ordinul 910/1657/99/2016 a fost modificată procedura de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piață pe teritoriul României. „Pentru produsele biocide (...) având indicație de utilizare în unități sanitare, deținătorii avizelor depun periodic, la 3 ani, două rapoarte de testare a eficacității efectuate în două laboratoare acreditate conform standardelor EN 14885:2015. Rapoartele trebuie să conțină rezultatele testării fiecăreia dintre activitățile declarate pe eticheta și în dosarul tehnic al produsului”. Dacă nu se respectă această prevedere, avizele produselor biocide se anulează. Și-atât