ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ultimul număr al revistei „Viața medicală” publică o radiografie exactă a situației în care se află astăzi Institutul Cantacuzino. 

Considerat „de interes strategic în domeniul asigurării protecției intereselor esențiale ale siguranței stării de sănătate a populației”, Institutul mai are azi doar 53 de cercetători, din 400 de angajați. Și doar 17 dintre aceștia lucrează în departamentul de cercetare. Sunt oamenii care rezistă pe baricade, sperând în vremuri mai bune. Iar tinerii absolvenți nu sunt atrași să profeseze într-un domeniu în care salarizarea e cu mult sub nivelul din alte sectoare ale sistemului sanitar. Salariul brut unui asistent de cercetare e de 1.250 de lei, al unui cercetător științific fără grad între 1.250 și 1.685 de lei, iar un cercetător cu gradul III câștigă între 1.402 și 2.072 de lei.
Ȋn iulie 2015, Institutul Cantacuzino a fost trecut în subordinea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare, structură a Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice. Acest fapt, deși a asigurat continuitatea finanțării, a scos Institutul aproape complet din sistemul de sănătate publică, făcând contractarea serviciilor din ce în ce mai dificilă. 

Nefiind integrate în sistemul sanitar, cele opt laboratoare ale Institutului Cantacuzino nu își mai pot exercita funcțiile unor laboratoare de referință. „Sunt anumite analize care se pot face și la nivelul centrelor regionale de sănătate publică, la Iași, la Cluj, de exemplu, analizele serologice de evidențiere a anticorpilor. Noi nici nu ținem să facem tot, nici nu ar fi productiv, dar ar trebui ca un procent din aceste probe să ajungă la Institut pentru realizarea controlului extern de calitate și pentru completarea băncii de tulpini sau de seruri, care să fie examinate din punct de vedere epidemiologic, cu celelalte analize. Or, acest lucru nu se întâmplă", a declarat conf. dr. Irina Codiță pentru revista „Viața Medicală”.

Ȋn cazul bebelușilor cu sindrom hemolitic uremic s-a apelat cu întârziere la expertiza celor de la Cantacuzino. „De fiecare dată când apare o situație mai deosebită, un caz cu un agent etiologic necunoscut, veți auzi în presă că «s-a trimis la Cantacuzino». Dar nimeni nu se gândește: oamenii aceștia mănâncă, beau, respiră? Ce fac între timp? De ce nu au toate laboratoarele resurse pentru diagnosticul bolilor rare? Pentru că nu e rentabil. Dacă ne vine o dată pe an o analiză pentru un caz de import, nu putem ca abia atunci să batem din palme și să găsim și omul, și mașina, și reactivul. Trebuie să fim pregătiți. E ca la pompieri: nu îi putem plăti doar când se duc să stingă incendiul. Or, aceste cheltuieli ale noastre, în mod istoric, nu le-a suportat nimeni”, spune dr. Irina Codiță.  

Ministerul Sănătății „consideră oportună” doar producerea unui singur tip de vaccin

Strategia de cercetare adoptată la nivelul Centrului Național de Expertiză și Intervenție în Microbiologie, Parazitologie și Entomologie Medicală are ca obiectiv și „dezvoltarea de noi metode de diagnostic și noi vaccinuri, întărirea pregătirii anticipate și a răspunsului rapid în domeniul bolilor transmisibile”. Astfel, Ministerul Educației se angajează să aloce fonduri pentru a menține capacitatea minimă de producție de vaccinuri a Institutului, acest domeniu fiind considerat un obiectiv de cercetare. 

Jurnaliștii de la Viața Medicală i-au întrebat pe cei din Ministerul Sănătății în ce mod va fi implicat Institutul Cantacuzino în următoarele campanii de imunizare și în strategia pe termen lung privind vaccinarea. „Având în vedere importanța menținerii capacităților naționale de producție a vaccinului gripal pentru asigurarea protecției populației împotriva îmbolnăvirilor prin gripă, considerăm oportună identificarea soluțiilor pentru asigurarea finanțării acestor activități de către Ministerul Educației”, a răspuns Ministerul Sănătății. Cu alte cuvinte, autoritățile „dau dezlegare” celor de la Cantacuzino numai pentru vaccinului antigripal, pasând problema finanțării în sarcina exclusivă a Ministerul Educației.

Institutul Cantacuzino producea, înainte de 1989, aproape toate vaccinurile. După Revoluție însă, producția a fost limitată doar la câteva: vaccinul gripal, BCG și tetanic.
Laboratoarele din Cantacuzino au produs, în perioada 1977  - 2011, peste zece milioane de doze de vaccin gripal, fără ca, în toți acești ani, să fie raportate reacții adverse severe. Studiile clinice au arătat că vaccinul românesc este înalt imunogen. În 2012, Ministerul Sănătății a returnat o mare parte din cele 600.000 de doze de vaccin gripal comandate, fiindcă tulpina B avea concentrația mai scăzută. Pentru sezonul 2013–2014, guvernul a prioritizat, declarativ, achiziția strategică de vaccinuri gripale de la Cantacuzino. Producția lotului de 400.000 de doze a început însă foarte târziu și s-a terminat cu descoperirea unei concentrații mai mari de endotoxină, față de limita permisă de Agenția Europeană a Medicamentului. 

De data aceasta, eșecul a declanșat o investigație din partea experților Organizației Mondiale a Sănătății, care au concluzionat că „tensiunea în care se lucrase și incompetența managerială au generat scurtcircuitarea proceselor de decizie care asigură supervizarea corectă a producției”. Ce s-a întâmplat în realitate? Pentru că managerul de-atunci îi promisese ministrului Sănătății că Institutul se va achita de o comandă pe care, din lipsă de resurse, nu avea cum să o execute atât de rapid, oamenii și mașinile au lucrat non-stop. Și au comis greșeli. Primilor le-au scăpat din vedere anumiți pași importanți în curățarea și dezinfectarea eficientă, în vreme ce supercentrifuga s-a defectat, fiindcă nu era proiectată să funcționeze neîntrerupt. „Mașinăriile au fost puse să muncească în sistem hei-rup în 2014. Cineva a zis: vrem vaccin românesc. Așa că s-a lucrat într-un sistem inuman, zi-noapte", a declarat pentru „Viața Medicală” profesorul Mircea Ioan Popa. 

Astfel s-a pus punct producției de vaccin antigripal românesc. Producția de vaccin antitetanic de la Cantacuzino Iași a fost oprită în 2013, printr-o decizie a Ministerului Sănătății, deoarece nu s-au mai găsit bani pentru finanțarea reamenajării liniei de producție. Și tot Ministerul Sănătății a fost cel care a sistat finanțarea și pentru linia de producție a vaccinului BCG. Din 2009, România importa acest vaccin, cu tot cu unele complicații vaccinale serioase (BCG-ită, abcese ganglionare), averizează jurnaliștii de la „Viața Medicală”. „Aproape 90 de ani (vaccinul BCG) fusese produs în țară, numeroase cercetări optimizaseră atât vaccinul, cât și metoda de administrare și doza utilizată”, explică dr. Viorel Alexandrescu, responsabil al ariei de producție vaccinuri între 1989 și 2008.

Ar putea Institutul Cantacuzino să reia producția de vaccinuri, pentru a-și atinge, și în realitate, interesul strategic declarat pe hârtie? În acest moment, sunt în proces de achiziție noile centrifuge pentru vaccinul gripal. După ce vor fi cumpărate, în șase luni s-ar putea face un nou lot de vaccin gripal, anunță Viața Medicală. Numai să aibă cine să lucreze pe această linie de producție, pentru că și această echipă a fost împuținată, avertizează jurnaliștii.